Citat:
În prealabil postat de topcat
(Post 235919)
. Adica ratiunea, dusmanul credintei?
|
ratiunea ,m-a ajutat sa devin credincioasa .
iti explic...cum a plecat totul ..de la o buclucasa problema de matematica...
eram in cla 4..mi-am frant mana ..spital..oraselul de la cativa km de sat...ei oraseni..eu taranca ....cand deschideam gura sa zic ceva ..radeau de mine...nustiu de ce ..eu intelegem ce zic ei,dar ei nu intelegeau ce zic eu..ciudat...s-a rezolvat cand a venit mama si le-a adus ceva..oua ,branza,ce avea saraca..degeaba ,ca luasem hotararea sa tac..si i-am cerut mamei, plangand, sa-mi aduca cartile de matematica...ca astia tot timpul rad de mine..ma intelegea perfect..ma refer la ,,dialect,,
am revenit la scoala dupa 2 sapt.colegii erau terorizati de invatator.nu le spunea nici mort cum se face o problema .am iesit la tabla.am rezolvat-o .am trantit creta ,smechereste si am trecut in banca...m-a felicitat..
Denia din Vinerea Mare .Ne stargeam toti copiii, cum era obiceiul sa mergem sa cantam prohodul .nu intelegem mare lucru..ocolitul bisericii,zbenguiala cu baietii..sa nu ardem babele cu lumanarile.era vreme urata.mama ma batea la cap sa iau caciula aia intr-un carlig ca sa nu racesc,muream de rusine cu ea...in sfarsit, o iau si plec..
la mijlocul drumului...invatatorul...
-xxx...inaaaa..unde te duci?
-la biserica.
-intoarcete...ce cauti acolo...
ma uitam cu lacrimi in ochi la grupul de copii cum se indeparta si eu stateam cu invatatorul sa-mi explice...cuvantul ,,dumnezeu,,vine de la cuvantul,,zeu,,...bla,bla...zisese ca ma ia la olimpiadele de mate..acum ma pregatea pt.cele de filozofie
si ploua ,si plangeam si ploua si plangeam.
anul urmator , am ocolit casa invatatorului..dar ceva era la fel..vremea urata.
au trecut peste (.)zeci de ani...in fiecare zi de Vinerea Mare ..e vremea urata!!
anul acesta ,urmaream ..iar..la 5 noaptea s-a pus o ploaie..
au mai fost si alte etape..cand nu intelegeam ,de ce ..daca pamantul e rotund...nu cadem de pe el...etape si etape..
