|
[SIZE=3][COLOR=green]Doina [/COLOR][/SIZE] |
Si pentru ca ea nu ar spune niciodata...
http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Dorina+Stoica |
[SIZE=4][COLOR=#660000]INVIEREA[/COLOR][/SIZE] http://www.mihaieminescu.ro/back/cot_g.gif[SIZE=2]Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. [/SIZE] [SIZE=2]C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.[/SIZE] [SIZE=2]O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; ?Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. [/SIZE] [SIZE=2]Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".[/SIZE] [SIZE=2]http://www.mihaieminescu.ro/back/opera_g.gif[/SIZE] [SIZE=2]Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte? Douasprezece pasuri rasuna? miez de noapte? Deodata-n negre ziduri lumina da navala.[/SIZE] [SIZE=2]Un clocot lung de glasuri vui de bucurie? Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie:[/SIZE] [SIZE=2]?Cântari si laude naltam, Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia![/SIZE] [SIZE=2]Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"[/SIZE] [SIZE=2][/SIZE] [SIZE=2] (M.Eminescu)[/SIZE] |
Mistretul cu colti de argint -Stefan Augustin Doinas
[SIZE=3]Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea . Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea. canta dintr-un flaut de os si zicea:[/SIZE][SIZE=3] - Veniti, sa vanam in paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint ,fioros, ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse copita si blana si ochiul sticlos... - Stapane, ziceau servitorii cu goarne, mistretul acela nu vine pe- aici. Mai bine s-abatem vanatul cu coarne, ori vulpile rosii, ori iepurii mici... Dar printul trecand zambitor inainte privea printre arbori atent la culori, lasand in culcus caprioara cuminte si linxul ce rade cu ochi sclipitori. Sub fagi, el dadea buruiana-ntr-o parte : -Priviti, cum se-nvarte facandu-ne semn mistretul cu colti de argint, nu departe, veniti sa-l lovim cu sageata de lemn ! -Stapane,e apa jucand sub copaci, zicea servitorul privindu-l istet Dar el raspundea intorcandu - se - Taci. . Si apa sclipea ca un colt de mistret.[/SIZE] [SIZE=3] Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: -Priviti cum pufneste si scurma stingher, mistretul cu colti de argint, peste plaiuri veniti sa-l lovim cu sageata de fier.! - Stapane, e iarba fosnind sub copaci, zicea servitorul zambind indraznet. Dar el raspundea intorcandu-se :-Taci.. Si iarba sclipea ca un colt de mistret. Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste: - Priviti unde-si afla odihna si loc mistretul cu colti de argint ,din poveste . veniti sa-l lovim cu sageata de foc ![/SIZE][SIZE=3] -Stapane, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul razand cu dispret Dar el raspundea intorcandu-se:-Taci .. . Si luna sclipea ca un colt de mistret.[/SIZE][SIZE=3] Dar vai sub luceferii palizi ai boltii cum sta in amurg la izvor aplecat veni un mistret urias si cu coltii il trase salbatec prin colbul roscat. -Ce fiara ciudata ma umple de sange, oprind vanatoarea mistretului meu ? Ce pasarea neagra sta-n luna si plange Ce vesteda frunza, ma bate mereu ? - Stapane, mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins grohaind sub copaci. Asculta cum latra copoii gonindu-l... Dar printul raspunse -ntorcandu-se : - Taci. Mai bine ia cornul si suna intr-una Sa suni pana mor,catre cerul senin .... [/SIZE][SIZE=3]Atunci asfinti dupa crestete luna[/SIZE] [SIZE=3]si cornul suna,insa foarte putin .[/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] |
Pentru o imbratisare calda in frigul tacut,
se zbate o floare cu chipul marunt, pentru un zambet de sincer copil, Ridica din valuri un chip de nobil. Se zbate a iernii miscare cu ger, Pe chipul iubitei ating un mister Pe chip de copil ce plange incet, Astern asteptarea unui regret. In primavara ce m-asteapta cu dor, Si chipul ei si-al meu pictate pe-un nor, Se-mbina in dansuri dulci de amor, Cu lacrimi sudate din gerul odor! |
o poezie
tocmai am primit si eu aceasta poezie pe mail, e frumoasa, plina de adevar si m-am gandit sa v-o impartasesc si voua :6:
Femeia de Adrian Paunescu Asa e mama si a fost bunica Asa suntem femei langa femei Parem nimic si nu-nsemnam nimica Doar niste ele ce-i slujesc pe ei. Ei neglijenti, iar ele foarte calme Ei incurcand ce ele limpezesc Ei numai talpi si ele numai palme Acesta e destinul femeiesc. Si-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic maret, nimic impunator. Schimbandu-si dupa ei si drum si nume Pun lucrurile iar la locul lor. Cu-atatia pasi ce au facut prin casa Si pentru care plata nici nu cer De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa Ar fi ajuns si dincolo de cer. Ei fac ce fac si tot ce fac se vede Ba strica mult si ele-ndreapta tot Si de aceea nimeni nu le crede Cand cad, imbatranesc si nu mai pot. Asa e mama si a fost bunica Si ca ele maine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, Decat curat si uneori copii. Suntem veriga firului de ata In fiecare lant facut din doi E greu cu noi femeile in viata Dar este imposibil fara noi... |
Citat:
|
Magda Isanos
E atat de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee, acolo unde-i vezi or sa mai stee voiosi, in vreme ce vom muri. Atata soare, Doamne, atata soare o sa mai fie-n lume dupa noi cu mii de anotimpuri si de ploi, cu zori din care siruie racoare.. Si iarba asta o sa mai rasara iar luna tot asa o sa se plece voioasa, peste apa care trece, noi sigur n-o sa fim a doua oara. Si-mi pare asa de rau ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura, cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si celalalt. Si-mi pare neinteles si trist ca nu privim la cer mai des ca nu culegem flori, ca nu iubim, noi, care-atat de repede murim. |
Invata...
Invata de la apa sa ai statornic drum,
invata de la flacari, ca toate-s numai scrum, Invata de la umbra sa taci si sa veghezi, Invata de la stanci cum neclintit sa crezi! Invata de la soare cum neclinit s-apui, invata de la piatra cum trebuie sa spui, invata de la vantul ce-adie pe poteci, cum trebuie prin lume de linistit sa treci! Invata de la toate ca toate-ti sunt surori, cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori! Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat, invata de la nufar sa fii mereu curat, invata de la flacari ce-avem de ars in noi, invata de la umbra sa fii smerit ca ea, invata de la stanca sa-nduri furtuna grea! Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti, invata de la stele ca-n cer sunt multe osti. Invata de la greier, cand singur esti, sa canti, invata de la luna sa nu te inspaimanti, invata de la vulturi cand umerii ti-s grei, si du-te la furnica sa-i vezi povara ei! Invata de la floare sa fii gingas ca ea, invata de la soare sa ai blandetea sa! Invata de la pasari sa fii mereu in zbor, invata de la toate ca totu-i trecator. Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci! |
[COLOR=green][SIZE=3]Ah, voi sănii, sănii![/SIZE] |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:20:23. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.