Oricum nu iti mai raspund. Ai probleme grave. Si asa cum ai mai fost ignorat un timp si intrasesi in sevraj aruncand cu jigniri cautand cu cine sa te certi, tind sa cred ca se va repeta istoria.
"Totu-i vis si armonie -
Noapte buna!"

La cat tupeu aveti, ce sa mai zic ? Esti hipnosis ? Pai daca pentru tine desfranare e doar curvia !

Pentru sectanti ca voi sunt "vrajeli ieftine citatele din Sf Nicole Velimirovici" ??? Mai sectantule ametit si mai devreme, ti-am dat o carte intreaga din care nu ai catadicsit sa citesti, cand sustineai ca desfranare e doar curvia si restul sunt doar "baliverne" iar eu ti-am dat chiar citatele, dar te-au cam durut ochii si nu le-ai mai citit. Ia mai citeste-le inca o data:

După Sfântul Ioan Casian, formele desfrânării, sunt:

- actul sexual împreunarea cu un partener;

- masturbaţia şi scurgerea nocturnă, descrise eufemistic ca (desfrânare) fără a atinge o femeie şi denumite şi necurăţie;

- desfrânarea în minte şi în inimă.

Atunci când unirea sexuală se produce în afara contextului ei spiritual şi se practică numai pentru desfătarea simţurilor, inevitabil ea îl mutilează pe om, pervertind profund ordinea firească a raportului său cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu aproapele.

Dar ia si cartea si pune mana si mai citeste - http://www.revistateologica.ro/pdf/15%20petcu.pdf

Unde am pomenit eu de "papi si persoane infailibile" mai perspicaciule ? Noapte buna ... asa fac indienii ... nani.

Sectantii se pare ca au ceva foarte neclar in minte, ei amesteca tot felul de credinte dupa cum cred in capul lor, papii cu ortodoxia, credintele cu stiinta, este evident ca nu le e usor ... ati observat mai sus cateva exemplare.

Sectantii astia,... cum fac ei cand nu vor sa raspunda, dar ce era sa mai raspunda ?

Atacurile la persoana abjecte sunt specialitatea sectantilor, dar trebuie intelesi, asa sunt invatati, sa urasca credinta ortodoxa.

Cica o sa ignore topicul ... la fel cum ignora si invatatura ortodoxa, este evident. Au astia un tupeu formidabil ... tupeu de sectant.

Sectantii au ajuns sa afirme ca sunt baliverne anumite citate din Sfintii Parinti,... cat tupeu si lipsa de bun simt.

Parintele Rafail Noica despre curvie
 

... As vrea insa sa profit aici, si sa zic un lucru. Desfranarea. Tare ma supara la neamul nostru ca avem, cum sa zic, mentalitatea asta eufemistica. Stiu ce vrea sa zica prin desfranare, vrea sa zica: curvie; si ar trebui sa avem barbatia si curatia sufleteasca sa intrebuintam cuvintele asa cum sunt. De multe ori se fac si confuzii, dar mai ales, daca nu, ne stricam sufletul prin aceasta eufemistica. Greaca, de cand exista limba greaca si pana astazi, porni este porni, care da pornografie, si porni a ramas pana astazi, si nu au schimbat cu eufemisme.

Eu n-am avut curaj, si nici voi nu aveti curaj, sa folosesc cuvintele astea care se socotesc injuratura, dar cand am vazut pe Parintele Cleopa si pe altii, si ei folosind, apoi am luat curajul si am zis ca trebuie sa numim lucrul asa cum este. Ca desfraul... daca as fi spovedit Inaltpreasfintitului ca “am desfranat” o noapte intreaga cu o fata, m-ar caterisi, dar ce vreau sa zic e ca am trancanit cam mult. Si asta este desfrau: a vorbi prea mult, a manca prea mult. Acuma… este o poveste adevarata. Acuma daca a fost trancaneala sau daca a fost de folos, nu stiu, dar acea fata este astazi intr-o manastire in Grecia si cu multa stare traieste pana acuma – poate ca a fost totusi, nu desfrau, dar de la Dumnezeu.

Desfraul este orisice, curvia este altceva. Un casatorit poate desfrana mai mult decat un curvar, care s-a impreunat odata cu o curva, si dupa aia poate s-a infranat. Iar un casatorit, cum zicea cineva unuia: nu crezi ca te poti imbata din vinul din propriul tau butoi? Ei, asa si asta… Ei, Dumnezeu acuma sa lumineze mai departe ce si cum, dar as fi vrut mult sa ajungem la o gandire, si la o traire, si la o curatie mai adevarat bisericeasca si nu la musamalizari, si ascunzisuri, si chestii d-astea …

Pasajele de mai sus au fost extrase din ultima conferinta a pr. Rafail Noica: “Cuvantul prorocesc si experienta harului“

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...c-cuvantul-to/

Desfrânarea omului căsătorit înseamnă, sub un aspect, refuzul rodului firesc al unirii trupești, prin felurite mijloace. Adică detașarea plăcerii, izolarea ei de rostul împreunării. Este echivalentul mâncării pentru plăcere și nu pentru a te hrăni, după care îți bagi degetele pe gât, ca să verși.

Sau mai înseamnă ceea ce însuși cuvântul desfrânare o spune: a-ți da frâu liber poftelor, a nu pune stavilă, a nu te înfrâna, a nu avea cumpăt, a face exces, a nu posti.

Evident că este păcat.

Gravitatea păcatului curviei, însă, este arătată de Sf. Pavel la 1 Corinteni 6, unde arată că trupurile noastre sunt mădulare ale lui Hristos și temple ale Duhului Sfânt, iar a face din ele mădulare de desfrânat(ă) este evident că este păcat mare. Sau unirea cu o desfrânată (curvă, deci curvie) te face un trup cu ea.

Deci dacă trupurile noastre sunt menite unirii cu Hristos, ale cărui sfânt trup și sânge le primim trupește, evident că trebuie să ne păzim de păcat și trupurile; atât înainte de căsătorie, cât și după, mi se pare evident, din moment ce nu începem să avem o legătură cu Hristos doar după ce ne căsătorim.

Dacă, însă, consideri că este scuzabilă curvia înainte de căsătorie, în ideea că trebuie să verifici potrivirea sexuală cu viitorul partener de viață, o să-ți răspund că scopul căsătoriei creștine are la bază potrivirea de credință în primul rând. Când doi creștini se căsătoresc, rostul vieții lor viitoare va fi unul potrivit cu credința lor, adică o viață roditoare în Hristos. Iar asta are la bază Crucea, jertfa fiecăruia pentru celălalt și pentru familie. Cine se căsătorește având dragoste jertfelnică nu va ajunge în impas din pricina vreunei neîmpliniri sexuale, căci și pe aceasta o va jertfi atunci când va fi cazul. Și are, oricum, un exercițiu permanent în acest sens, dacă ascultă de Biserică și ține posturile plus alte perioade de abstinență prilejuite de nașterea copiilor.

Iar pentru ca trupurile tinerilor să nu fiarbă prea mult timp, bine este ca, mai ales cei cu o activitate hormonală mai intensă, să se căsătorească devreme, înainte, chiar, de a împlini 20 de ani, cum recomanda Sfântul Ioan Gură de Aur.

CristianR, sunt total de acord cu postarea ta de mai sus.

Sa nu uitam ca pe vremuri varsta (oficiala, admisa de Biserica) la care se logodeau tinerii (de catre parintii lor) era de 12-14 ani,
iar varsta la care se casatoreau efectiv era de 16-18 ani. La varsta de 20 de ani o fata era considerata "fata batrana".

Mai sunt si azi comunitati (de romi) care pastreaza acest obicei stravechi ... dar vremurile s-au schimbat.
In anul 2014 este considerat inadmisibil de orice ortodox ca doi tineri (copii) sa fie logoditi la 12-14 ani de catre parintii lor.

In acest context trebuie integrata si recomandarea Sfântului Ioan Gură de Aur:

"Cu toţii ştim că la tineri pofta trupească este puternică şi stăruitoare. Aşadar dacă sunteţi părinţi, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânaţi pe copiii voştri cu poveţe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil. Şi atunci când vor creşte, să nu amânaţi căsătoria lor. Nu lăsaţi anii să treacă. Chiar şi înainte ca fiul vostru să meargă în armată, chiar şi înainte de a se împlini profesional, îngrijiţi-vă să se însoare."

Înainte şi în afara căsătoriei, cele care lovesc grav viaţa intimă sunt auto-erotismul (masturbarea), căsătoria de probă sau concubinajul, iar în cadrul familiei, căutarea exclusivă a plăcerii erotice, nerespectarea scopului sau a finalităţii conjugale sau abuzul de sex, nerespectarea unei discipline trupeşti şi conjugale, deviaţii şi comportamente bizare, patologice, pervertite, culminând în crima premeditată a avortului, adulterul sau infidelitatea şi divorţul, care sunt moarte sufletească şi încălcare gravă a caracterelor căsătoriei: unitatea şi indestructibilitatea.

Desfrânarea îl face să trăiască pe cel în care s-a încuibat, într-o lume a fantasmelor, într-un univers ireal, căzut pradă delirului şi forţelor demonice. Însă, persoanele unite prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc în schimb una pe cealaltă, căci iubirea este dăruire liberă de sine şi deschidere spre celălalt. În această comuniune, fiecare dintre ele îşi îmbogăţeşte şi îşi împlineşte întreaga fiinţă, în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei; iubirea este înflăcărată de har şi ţinteşte să dobândească Împărăţia, şi sporind în spiritualizare, îl înalţă pe om la infinitul dumnezeiesc.

Pe vremuri casatoria fiind facuta la 16-18 ani toate recomandarile aveau un sens foarte clar si era foarte corect.
In ziua de azi lucrurile sunt mult mai complicate, tinerii vor sa termine o facultate, sa faca o cariera ... iar la varsta 25-40 de ani multi dintre ei constata ca sunt singuri, ca nu au prieteni, de casatorie ce sa mai vorbim ... nici macar nu se pot gandi la asa ceva. In concluzie vremurile s-au schimbat mult ... si multe sfaturi considerate foarte bune pe vremuri sunt foarte greu de urmat azi.

^aici e tot o problema a noastra, personla oarecum.

Nu ne obliga nimeni sa ne implinim profesional inainte sa ne casatorim, nu ne obliga nimeni sa ne casatorim dupa 25-30 de ani (poate parintii, dar parintii oricum ii dau seama la un moment dat ca alegerea copilului de a se casatori inainte de 25-30 de ani nu e absurda).

In plus, daca toti am ajunge sa ne implinim profesional (in ziua de azi sta insemnand si un salar peste medie), atunci tara ramane fara meseriasi, fara lucratori in comert, fara croitori si asa mai eparte, ceea ce nu mi se pare deloc benefic pentru o societate. Intr-o societate nu pot fi toti mri sefi si mnageri; e nevoie si de meseriile spcificate mai sus; altfel, nu mi exista echilibru.
Cred ca totul vine din lacomia fiecaruia; ne lcomim la multi bni, la o viata fara griji (cel putin materiale); nu toti vor fce eea ce au invatat la felul in care in ziua de azi oricine poate face o facultate.

Daca ar fi fost dupa mintea tatalui meu, pana la 30 de ani io nu ma casatoream, iar daca era dupa capul meu, o faceam de la 18 deja, dar ca sa nu fie probleme, am lasat-o pentru varsta de 23, dupa ce am terminat facultatea, facultate din care mai mult decat voluntariat nu cred ca voi face curand. Si sunt implinita, chiar si cu un job oarecare, atata timp cat ne descurcam. Sotul a pornit de jos, nu are facuta nici facultatea, a inceput sa lucreze de la 14 ani, iar de la 19 lucreaza in acelasi loc, iar cu timpul a tot avansat in grad; acum se pregateste sa devina maistu, ceea ce e treapta superioara pentru pregatirea lui. Dar e bine, nu ne putem plange nici ca nu avem bani, dar nu ne putem plange nici ca nu avem timp unul pentru celalalt sau ca nu avem timp de casa si familie. Eu personal as putea-o duce asa tot restul vietii. Singura dorinta care o mai avem acum, pentru viitorul apropiat sau foarte apropiat e sa ne gasim o casuta pe langa oras si sa ne marim familia.

Corinusha, daca ar fi fost dupa invatatura straveche, la 12-14 ani trebuia sa fii logodita iar 16-18 ani trebuia sa fii deja casatorita cu actualul tau sot. Dar tu, ca majoritatea "crestinilor" din lume, ai considerat cum era si normal, ca facultatea e mai importanta decat casatoria la o varsta frageda asa cum se facea in trecut. Cine si cati mergeau la facultate acum 2000 de ani ?

Orice om normal gandeste ca tine in zilele noastre, iar acest mod de gandire este interpretat de unii gresit ca fiind impotriva invataturilor ortodoxe, deoarece ei judeca pacatul desfranarii fara sa tina cont de vremurile la care ne raportam. Pacatul desfranarii nu poate fi interpretat abstract si cu atat mai putin nu trebuie insinuat ca motiv sau cauza pentru cei care gandesc altfel.

Cei care o tin langa ca ce ai facut tu este un "pacat", sa-si logodeasca ei copiii la 12-14 ani si sa-i casatoreasca la 16-18 ani daca sustin ca ei cu adevarat sunt niste sustinatori ai Traditiei crestine. Observi cat de penibil suna,... dar ei sigur nu-si dau seama.

Sa nu mai spunem ca cei care se considera aparatorii "Traditiei" nu cred ca Pamantul ar avea doar 7522 de ani si ca Universul si tot ce exista a fost facut de Dumnezeu in cele 6 zile (de 24 ore) ale Facerii ... dar ne dau tot felul de sfaturi ... "ortodoxe".

P.S.
Cei care nu cred ca pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe este ca suntem in anul 7522 de la Facerea Lumii, sa mearga la Manastirea Radu Voda din Bucuresti - http://www.manastirearaduvoda.ro/ - si sa vada ce este scris pe noua cruce ridicata de curand langa biserica. Se vor convinge cu usurinta dupa ce vor citi in ce an suntem (7522) ... si vor termina definitiv cu cleveteala.

Andreea Esca - „Ce-am făcut când am tăcut"
 

Andreea Esca scrie în cartea sa, „Ce-am făcut când am tăcut", că și-a pierdut virginitatea în liceu. Cu un băiat care era îndrăgostit de ea înainte de a se întâmpla.

„Primul iubit nu se uită niciodată. Nu se poate să nu fi auzit asta măcar o dată. Amintirile mele mă leagă însă foarte strâns şi de al doilea. Întâi de toate, să cădem de acord că vorbim despre acelaşi lucru: primul – adică primul cu care facem dragoste. (...) Sunt destule femei care trăiesc până la sfârşit alături de cel care a fost primul bărbat din viaţa lor şi care nici nu s-au gândit vreodată să cunoască altul. Cred într-adevăr că prima dată trebuie să facem dragoste cu cineva despre care gândim că este alesul pentru totdeauna. Atât de mult să îl iubim. (...) Eu, de exemplu, aveam obsesia asta cu «Merită»? Îmi amintesc că eram îndrăgostită în adolescenţă de un bărbat care mi-a spus într-o zi, nu după mult timp de când ieşeam împreună, că nu se poate să mai fim prieteni dacă nu mă culc cu el.

Mă iubeşte prea mult şi nu mai rezistă să fim despărţiţi de acest impediment.. Ei bine, cu toate că eram topită după el, am considerat că nu merită să fie primul, doar pentru că mi s-a părut anormal să nu mă poată iubi fără actul sexual. Eu credeam că dragostea este mai presus de aşa ceva şi l-am părăsit. «Primul» a devenit astfel prietenul meu din liceu, care m-a iubit ani la rând înante să fim iubiţi în sens fizic şi nu am regretat niciodată decizia. Deşi cel care n-a mai ajuns să fie «primul» mi-a dovedit în timp că era într-adevăr foarte îndrăgostit de mine, că era de o calitate umană rară şi un foarte bun prieten.

De ce vă spuneam însă la începutul poveştii că amintirile mă leagă foarte strâns de al doilea? Pentru că după ce treci de faza «primului» şi începi să compari şi să alegi, îţi dai seama că poţi cunoaşte oameni intersanţi, care să te iubească la fel de mult sau chiar mai mult decât «primul», cu care te poţi înţelege mai bine, aşa încât «primul» va rămâne mai ales amintirea plăcută a unei vârste minunate. (...) Cred că pentru a fi fericit trebuie să ai mereu puterea de a o lua de la zero. Să te îndrăgosteşti de fiecare dată fără frică. Să te laşi curtată, admirată, iubită, plânsă, detestată.

Ăsta e jocul fascinant al dragostei care te face să te simţi vie. Mă gândesc că multe dintre deciziile unei fete ţin şi de educaţia primită acasă. Dacă părinţii o să-ţi repete că primul trebuie să fie şi ultimul, până la urmă aşa o să crezi şi tu. Nu vreau să condamn această idee. Numai că mama mi-a zis că nu primul contează, ci ULTIMUL. Şi de aici putem reîncepe discuţia, fiindcă, în cazul meu, ultimul a fost... primul: primul francez pe care l-am cunoscut", scrie Andreea Esca. - http://www.dcnews.ro/andreea-esca-a-....AeUegrJF.dpuf

Eu ma tem ca dv confundati morala cu astronomia si ca va documentati asupra pozitiei oficiale a Bisericii ortodoxe dupa crucile de langa manastirea Radu-Voda.