272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVI)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVI)

“Hristos”-Pucios are şi El o cruce de jertfă, aşa cum a avut şi Domnul Iisus Hristos Cel întrupat în istorie, pe care El şi-o denumeşte “crucea venirii Mele”. Crucea venirii Lui este însă prea grea, şi nu are cu cine s-o împartă, decât cu “cireneenii” pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Aceşti plăsmuitori şi măsluitori de “cuvinte cereşti” sunt plăsmuirea şi zidirea Lui, ei sunt casa Lui pe care El le-o dăruieşte oamenilor, ei sunt temelia cea nouă pe care El zideşte cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, om zidit după chipul şi asemănarea Lui şi a lor, a liderilor pucioşi, căci ei sunt progenitura iubirii Lui de la sfârşit şi ei sunt prototipul omului cel nou:

“ Vă prind şi vă cuprind în duhul mângâierilor Mele şi vă dau să purtaţi crucea venirii Mele şi mai mult, că n-am cu cine s-o mai împart. […] Iar voi sunteţi zidirea Mea, şi v-am aşezat înaintea oamenilor casă nouă, temelie nouă, iar Eu, Domnul, pe această temelie nouă zidesc din nou cerul şi pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi după voi, căci voi sunteţi zidirea Mea cea nouă, şi sunteţi fructul iubirii Mele de la sfârşit, iubirea Mea cea de la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

“Hristos”- Pucios Îşi cheamă progeniturile (pe “fiii de la iesle”, adică pe Mihaela şi pe Nicuşor) ca să-I cuprindă venirea Lui cea necuprinsă şi să se lase cuprinşi de ea, căci ei sunt iubirea şi taina cea de nepătruns a venirii Lui cea nevăzută şi de nepătruns, de neînţeles şi de necuprins:

“O, fiilor de la ieslea Mea de azi, cuprindeţi-Mi mereu venirea şi lăsaţi-vă mereu cuprinşi în ea, căci voi sunteţi iubirea Mea cea de la venirea Mea, şi sunteţi taina cea de nepătruns a venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Stăpânul de la Pucioasa îşi odihneşte apoi Duhul în grădiniţa slugilor Lui alintate cu apelativul de “fii”, şi de aici ia şi împarte învăţătură nouă, pucioşească, peste toţi oamenii chemaţi să vină şi ia venirea Lui şi s-o aibă în calea lor:

“Pace ţie, grădiniţa Mea! Şi dacă eşti a Mea, Eu sunt Stăpânul tău. Amin. Şi dacă eşti a Mea, Duhul Meu Se odihneşte în tine şi cuvintează peste tine, şi apoi Eu te împart, iau din tine şi împart, ca să aibă omul venirea Mea în calea sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

Liderii pucioşi sunt binecuvântaţi şi mobilizaţi la propovăduirea “Cuvântului Pucios” fără preget, din zori până în zori, căci timp nu mai este (aserţiunea aceasta se referea doar la anul 2000; atunci nu mai era timp, dar între timp s-a mai găsit ceva timp, din rezervele strategice ale cerului, şi iată că au mai trecut mai bine de zece anişori de atunci – dar, din păcate, fără nici un progres vizibil în înnoirea cerului şi a pământului şi a omului). Nimic nu va trebui să-i mai preocupe pe ei decât “venirea Domnului Pucios” care vine şi iar vine şi va veni ca să le facă noi pe toate care vor fi:

“Binecuvântaţi să fiţi din zori şi până-n zori pentru lucrul cel întreg peste om, peste cel ce se lasă lut moale, care să prindă duh de înviere, şi de veşnicie apoi. Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi. […] Nimic să nu fie în voi, nimic decât Eu cu venirea Mea pentru facerea omului şi a cerului şi a pământului şi a celor ce vor fi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” –Pucioasa (XXXVII)
 

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVII)

La Pucioasa se declară deschis că a venit deja Mirele-“Hristos”-Pucios, şi încă din anul 2000 se spunea asta, deşi au trecut 10 ani de atunci şi nimeni de acolo nu L-a văzut cu ochii vreodată. El strigă la străjerii lui pucioşi (liderii Mihaela şi Nicuşor) ca să-I deschidă, pentru ca să-i afle pe ei priveghind pentru venirea Lui:

“Voi, străjeri de la ieslea cuvântului Meu, auziţi-Mi strigarea şi deschideţi-Mi! Sunt Mirele, fiilor, şi fericită este sluga pe care Eu o aflu priveghind pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Întâlnirea şi îmbrăţişarea dintre “Mirele” Pucios şi străjerii Lui , care sunt “mireasa Lui”, se vrea a fi emoţionantă, dar “Mirele” nu vine deocamdată cu slava Lui, ca să-i slăvească cu ea pe ei, însă va veni curând, curând, căci El ar vrea să vină cu ea la ei, dar nu poate chiar acum, ci curând, curând, curând… (curând însemnând însă ceva mai mult de zece ani, deoarece de zece ani încoace tot cură vremea, deşi liderii pucioşi pretind că “timp nu mai este”, şi nimic spectaculos nu s-a mai întâmplat la Pucioasa, în afară de dezertarea neaşteptată a unui grup consistent de adepţi pucioşi, dintre cei mai marcanţi):

“ […] îmi desfac braţele şi Mi le umplu cu voi şi Mă dau vouă cu braţele întinse spre voi, ca să vă cuprind şi să-Mi primiţi îmbrăţişarea, că vreau să Mă slăvesc în voi şi din voi curând, curând, fiilor. Voi sunteţi mireasa Mea, şi Eu vin spre voi cu zilele nunţii Mele cu voi, ca să Mă ia mulţimile de la voi şi să prindă viaţă din viaţa Mea cu voi, şi să prindă faţă din faţa Mea cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

După ce a promis că va veni curând, curând cu slava Lui la liderii pucioşi, “Mirele” Pucios se corectează plusând: nu curând, ci chiar acum vine cu slava Sa şi le aduce lor ziua Lui de slavă şi îi face pe ei “copilaşi ai slavei” şi aşa devin ei însăşi “slava Lui de azi”. Dar slava lor nu se vede, şi nici măcar adepţii pucioşi cei mai apropiaţi nu le pot vedea slava, căci slava liderilor pucioşi este acoperită de norul tainei şi de aceea ea deşi este, totuşi nu se vede, e ca şi când n-ar fi. Căci dacă cineva ar vedea cu ochii slava “fiilor mici” Nicolae şi Mihaela, s-ar înspăimânta de slava liderilor pucioşi:

“Aduc la voi ziua Mea de slavă. […] copilaşi ai slavei Mele de azi. Voi sunteţi slava Mea de azi, şi vă ţin acoperiţi în norul tainei venirii Mele, căci taina venirii Mele este taină dulce, ca s-o puteţi purta, fiilor. O, dacă Tatăl Meu nu v-ar ţine pe voi acoperiţi de norul tainei venirii Mele, n-aţi putea nici voi, nici cei din jur n-ar putea, ci s-ar înspăimânta, dar iconomia venirii Mele se desăvârşeşte în taină mare, fiilor mici.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Știu că îmi bat gura dejabba cu babele surde... dar îți repet, și știu că e în zadar:

Chiar dacă dracool m-a învățat să știu că curvia e o fericire și să cred apoi că e chiarplăcut să uiți după tot cît am suferit din pricina ei, ți-am mai spus, nu prima oară, că nu mai cred că s-a dat liber și nu mai cred că voi fi fericit... fegelingd.

Va rog crestineste sa nu-i mai raspundeti acestui pacalici-mascarici.
 

Va rog crestineste sa nu-i mai raspundeti acestui pacalici-mascarici. E bolnav. In primul rand e bolnav de inchipuirea de sine si crede ca e egalul, macar, al Sfintilor Parinti. Isi permite sa dea interpretari proprii Sfintelor Scrieri. Isi permite sa apere blasfemiile insirate de acei pierduti "ucenici ai Verginicai". E bolnav si de dorinta de galceava. Stim de unde vine galceava si deci stim si cui slujeste pacaliciul-mascariciul. In vremuri tulburi apar si multe minti tulburi.

Cine zice ăla e... și asta o știe și un copil de grădiniță!

Despre partea închinării... însă (Doamne) să ne ierți..,
Ai venit cu acuzarea să dezbini și să ne cerți?
Argumentul ți-e subțire ca al orcărui vițeluș,
Care-i dat cu praf de aur și e tare... jucăuș,
Dar dac-am să-i cer exemple, argumente și dovezi,
Are să se facă roșu ca un (d-)rac... cu stele... verzi,
Că așa îmi pare mie, că-i pălit de cineva,
Cere la ocârmuire, îndreptare la ceva...
...Și cu ce ți-am greșit „frate” care sari c-o falcă-n cer
N-ai priceput pân-acuma că eu sunt aicea sincer?
Și că tu ești cel vopsit...
Părând foarte iscusit?
Că așa zice zicala, și e pentru fața ta:
„Afară-i vopsit gardul,
Și-nlăuntru leneopardul”,.. nu-i așa?
Ești un mare plictisit,
...fiindcă n-ai catadicsit,
Să aduci aici sus, pe tapet,
Nici cea mai neînsemnată vorbă rea, de indiscret,
Ca să mi-o arunci în spate, ci doar iată, m-ai scuipat,
Cu tot felul de reclame, de mmargareta învățat.
Și zici că știiii dumneata Scriptura și că eu am tradus prost?
Spune dumneata atuncia, aseară pe unde-ai fost!!?

Așa că mergi dumneata și latră,
La altă miliție,
Că aicea nu e balltă
Pentru prostituție!

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim”–Pucioasa (XXXVIII)
 

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVIII)

În 19 August 2000, duhul vorbitor al văzduhului (care pretindea că este Mirele-“Hristos”-Pucios) anunţa solemn că este venit cu norii şi că e întâmpinat în nori de către fiii Săi veghetori, liderii pucioşi, care se întîlnesc aici pe nori şi cu tatăl lor şi al minciunii pe care ei o promovează drept “ortodoxie” (originală, ce-i drept). Deşi nu l-a văzut nimeni nici atunci, nici după aceea, cu acest prilej El proclamă că a venit vremea venirii Lui şi a slavei venirii Lui, căci ei sunt “aleşii” şi sunt slava venirii Lui, şi sunt îmbrăcaţi în haina venirii Lui, căci sunt fiii venirii Lui cu norii care-L acoperă ca să nu I se vadă slava cu care aduce nunta cerească pe pământ şi aşează mulţimile flămânde de pe tot Pământul la masa nunţii Lui cea cerească:

“O, fiilor care vegheaţi cu Mine, vă îmbrăţişez în norul venirii Mele, iar Tatăl este întru Mine. Vreau să Mă rog în voi, vreau să lucrez în voi, ca să vă mărturisească Tatăl de fii, aşa cum M-a mărturisit pe Mine de Fiu al Său în vremea când Mă rugam Lui. Voiesc să ştie lumea toată că Eu Mă slăvesc în voi şi că voi sunteţi slava Mea cea de la venirea Mea. Amin. Nu pentru voi voiesc aceasta, ci pentru Mine, fiilor. Tatăl voieşte din nou să Mă mărturisească Fiu al Său în voi, Eu în voi, şi voi în Mine, că e vremea venirii Mele şi a slavei venirii Mele. Amin. Luaţi pe voi haina măririi Mele, haina venirii Mele, şi slăviţi-Mă pe Mine peste mulţimile pe care Eu le voi aduna ca să audă glasul cuvântului Meu de la voi. Faceţi-vă slavă a Mea peste pământ, căci Tatăl vine peste voi cu norul slavei Sale, ca să mărească pe Fiul Său lucrător peste voi, ca să aducă zile de nuntă cerească cu voi peste pământ. Vreau să Mă rog în voi, ca să vă mărturisească Tatăl că sunteţi fiii venirii Mele, căci Tatăl aşa închinători voieşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Liderii Pucioşi se dedulcesc cu cuvinte galeşe, alintându-se unul pe alta cu formula “copilaşi de la iesle”, pe care ei pretind că o aud din gura nevăzută a Stăpânului lor, duhul invizibil de la Pucioasa care, din întunericul în care Se ascunde, îi invită pe oameni să intre în dialog cu Întunecimea Sa şi să le dea inima lor, ca să aibă El scaun de domnie în inima omului şi să audă şi să cinstească venirea Lui, venirea lui Antihrist care Se dă drept Hristos cel ce vine cu norii:

“O, copilaşi de la iesle, vreau să-l învăţ pe om taina inimii, taina cerului pe pământ, statul Meu cu omul. Inima omului trebuie să vorbească cu Mine, căci inima Mea vorbeşte cu omul. Trebuie şi omul să vorbească cu Mine. O, nu mai ştie omul vorbirea lui cu Dumnezeu, căci în inima lui stă el, omul, şi stă fără Mine. Locaş al cerului este inima omului. Aşa a fost ea făcută atunci când Eu l-am zidit pe omul cel dintâi. Scaunul Meu de domnie este inima omului, dar nu aude omul taina aceasta, taina inimii omului. Voiesc să Mă audă omul. Trec cuvânt prin grădina cuvântului şi Mă duc spre oameni ca să Mă audă, şi îi aduc pe oameni aproape, ca să Mă audă şi să le spun despre venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Miza Duhului Pucios este eminamente locală, şi este amăgirea neamul românesc cel ortodox, pe care trebuie să-l înveţe esenţialul, adică înţelepciunea care iese din piatra filozofală, şi anume că
1. “ortodoxie mai este doar la Pucioasa”, şi, mai ales, că
2.“românul este român”. Tocmai de aceea are loc şi venirea Lui tainică pe plaiurile româneşti şi nu aiurea, ca să înţeleagă românii că le trebuie un nou Stăpân, care să-i recicleze, adică să-i re-înveţe pe români “ortodoxia” , stăpân şi domn cu care ei nu se pot întâlni decât numai “în zilele Lui” (în 26-28 august 2000, la aşa-zisa “Ssărbătoare a Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) şi numai în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, unde coboară slava Lui. Iar slava Lui sunt liderii pucioşi, care se îmbracă în slava Lui:

“Să vină românul să-i spun ce înseamnă românul român, că iată, Eu grăiesc pe româneşte şi aşa îmi vestesc împărăţia Mea şi venirea Mea cu ea. Amin. Iar voi fiţi slava Mea şi îmbrăcaţi-vă cu ea, că e vremea slavei Mele cu voi. Taina Mea cu voi vă ţine în norul ei, iar Tatăl Mă mărturiseşte pe Mine cu voi, şi fi-va tot mai mult să înţeleagă omul taina venirii Mele la voi, taina cerului pe pământ cu omul, taina Domnului cu oamenii pe pământ. Amin. Daţi zor, fiilor, cu pregătirea zilelor Mele cu voi în grădina întâlnirii, că Eu adun mulţimile lângă izvor ca să le dau din apa vieţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Duhul Pucios pecetluieşte apoi cu mare duh pe cei care se vor amăgi şi vor veni la “Ssărbătoarea Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) ca să se umple de duhuri, dar mai ales de duhul păcii Lui şi de duhul venirii Lui în mare taină la liderii pucioşi, proorocii mincinoşi:

“Iar acum, pecetluiesc cu mare duh de sărbătoare zilele întâlnirii şi îi umplu de pe acum pe toţi cei care se vor aduna; îi umplu de duhul păcii Mele, de duhul venirii Mele la voi; îi umplu de bucuria iubirii Mele pentru om, căci Eu suspin după om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Păi „draga” mea dușmancă pupăcioasă chiar vrei să-ți repet și ție?

Nu mă doare mâna:
Cine zice ăla e... și asta o știe și un copil de grădiniță!

Despre partea închinării... însă (Doamne) să ne ierți..,
Ai venit cu acuzarea să dezbini și să ne cerți?
Argumentul ți-e subțire ca al orcărei văcuțucuțe,
Care-i dată cu praf de aur și e tare... jucăușcăușe,
Dar dac-am să-i cer exemple, argumente și dovezi,
Are să se facă roșie ca un (d-)rac... cu stele... verzi,
Că așa îmi pare mie, că-i pălită de careva,
Cere la ocârmuire, îndreptare la ceva...
...Și cu ce ți-am greșit „soro” care sari c-o falcă-n cer,
N-ai priceput pân-acuma că eu sunt aicea sincer?
Și că tu ești cea vopsită...
Părând foarte iscusită?
Că așa zice zicala, și e pentru fața ta:
„Afară-i vopsit z-gardul,
Și-nlăuntru leneopardul”,.. „au doară” nu-i așa?
Știu, ești o mare... plictisită,
Ca o juncă sulmită,
Și de ast-ai urgisit...
...fiindcă n-ai catadicsit,
Să aduci aici sus, pe tapet,
Nici cea mai neînsemnată vorbă rea, de indiscret,
Ca să mi-o arunci în spate, ci doar iată, m-ai scuipat,
Cu tot felul de reclame, căci cel rău te-a obsedat.

Și zici că știiii dumneata Scriptura și că ei nu sunt prooroci?
Spune dumneata atuncia, pentru ce mi te strofoci!!?

Așa că mergi dumneata și latră,
La altă miliție... de vrei,
Că aicea nu e balltă
Pentru prostituție... la lu la lu lei.

Deci mînia pătimașă repede ți-o domolește,
Rîvna defăimării cu minciuni ți-o tânguiește,
Grămăticul și limbricul leapădă-l că te tâmpește,
Și aleargă-ntr-o suflare ca s-auzi iarba cum crește...

...La Sărbătoarea Creștinătății Românești... firește.

275. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Ilie Cleopa
 

275. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Ilie Cleopa


Pe situl CreştinOrtodox.ro se poate citi o construcţie succintă privind atitudinea seacă, dar extrem de limpede, pe care a formulat-o părintele Cleopa în faţa insistenţele pucioşilor, care căutau adesea să smulgă pe orice căi suport moral şi recomandare publică din partea personalităţilor ecleziastice ale vremii. Parcurgând secvenţial structura “Cărţi ortodoxe” – “Viaţa Părintelui Cleopa” – “Fapte şi cuvinte de învăţătură”, vom găsi la poziţia 81. această construcţie:

81. Cei de la Pucioasa i-au scris de vreo cateva ori si Parintele Cleopa le-a dat raspuns intr-o scrisoare bine gandita prin care le spunea: ''La Pucioasa pute si nu va pleca putoarea pana nu veti asculta de Sfantul Sinod!''

Ceea ce se întâmplă pe acest topic seamănă din ce în ce mai mult cu o exorcizare. Se pare că diavolii nu pleacă foarte uşor sau repede de la pucioasă. Şi-au făcut cuibar acolo la pucioasă şi de acuma se lasă cu greu alungaţi.

Corect i-a sfătuit Bătrînul... Ilie: „...de Sinod să ascultați!”
Adică de: Nicolae, Ioan și Grigorie, de sinodul cel Ceresc... de frați,
de biserica cea din sfinți,
de ai voștri și ai noștri scumpii noștri dragi părinți,
Dar până atunci putoareaoarea străduiți ca s-o-ndurați,
Și cu multă bucurie, crucea de la oameni dată,
s-o purtați, și să n-o dați, toată,
Iar minciuna? Vine, vine, vine-întruna
dintr-un stârv putregăit,
Carevasăzică
vine de la neagra ispisikăă,
ce duhnește piscusit,
Și mai aveți de voi grijă mare,
una-ntruna să zâmbiți
ca să nu vă creadă Domnul, oare,
c-ați ajuns niște smintiți.

Aruncat-a fost sărmana,
pisisikaa de care vorbim,
în grădină, cu dispreț de la satana,
ca apoi să ne mărim... cu vină,
...după ce a fost bell-ită,
de o minte rătăcită,
... în grădină sub nutreț,
pentru nasul nătăfleț.

Iar tâlharul ce-a umblat ca să se documenteze,
trimis cică de la centru, să nu se vocifereze,
răscolind până la Cer, să ia note la dosar,
scrie aspru, legendar:
„...după ce s-a lepădat s-a ascuns, cică femeia, sub mesteacăn... ba arțar zice colega... ba-i mesteacăn, ba-i arțar,
și adus-au drept dovadă despre locu-mpricinat
niște muște înțepenite pe-un maldăr de bălegar...uscat,
știți voi cum, așa, cum se face pe la unii, pe la noi, așaaa forțat.

Dară vrut-au să întărească-n pofta lor,
de lacrimi plină și să vad-ocîrmuirea
că putoarea-i preaspurcată și de nedescris orbirea,
și sub soare și sub nor.
Și de-acolo vine musai... cică din popor.

Și-au rotit prin aer albe, negre, sure, tot ce vrei și ce nu vrei,
niște lungi musteți de mâță muiate-n lapte de matcă, pensule ca de artist,
ba e goașă ba-i ulei, deci e clar, e foarte trist, sub tei,
circu-n-scris, ce mai, găsite cică în livadă, de la mâța neagră rău,
care umblă, umblă noaptea ca să facă tămbălău...

Că, cică, nu-i moartă de tot ispisikaa neagră rea,
ci-are-ntrânsa 7 vieți și-un văr... primar,
și de umbli noaptea grea,
sigur te-ntâlnești cu dînsa și-atunci dai și de bell-ia,
căci ea are vieți la număr, număr par, cu sperstiț,
Nu se șite câte-xact,
dar e clar că zgârie ușa până dai chiar în infarct,
Așa că ne cer tovarăși, cum făcură ei să facem,
deci să zicem și noi: șiț!!!!!!!!
Necăzând în superstiț, să bem.

Și iată deci astfel unii râvnit-au să înșele pe popor
ca să le și dovedească cum poți fi și scamator,
iată, cu putoareoare și destul tamtam nesam
au indemnat prostimea să se-nchine la satan
că cică alții sunt cei ce-au ucis un întreg neam,
toată nația ce mai, iar sinedriul a conscis cu așa mari argumente
să voteze cu ochiu-nchis, drept stimulente,
pentru așa martori siguri, sinceri și preciși.
Și să mi se ierte comparația s-a votat cu ochii ficși:
cam ca pe vremea lui ballaam... învârtoșat,
adică ăla cu baallak ce știa el a strâmba „nevinovat”,
tot ce-i drept în oameni în nedrept
ca să se înșele unii crezând c-ar fi înțelept.

Și-atunci după câte-o cafeluță,
la toți le-a ieșit în zaț, că cică nu e drăguță,
nici fecioara ci e mâță nu e sfânta... încă din tinerețile ei...
și „Susana”, a fost ștoarfă pe uliți și pe alei,
și mințea în somn... nebuna,
uite-așa netam-nesam, și cu asta basta,
și cândva cu-n tânăr hoțoman
fost-a văzută pisica sub mesteacăn,
nu-i mesteacăn că-i arțar,
ba e luna
zice una,
dar ce mai contează asta,
când totul e atât de clar.

Și-au mai susținut aceeia,
că Cel ce grăiește acolo nu este al nostru Domn,
ci e-un necurat la mijloc și de aia ne e somn,
și că ei s-au dat afară, poporul cică s-au rupt... de cor...
și-ascultare, iată, onorată asistență, pentru dracool,
ei, sigur singuri, ei sunt cei ce nu mai vor.

Deci au aruncat pisica ruptă-n două în nămol!
Ca să se smintească prostul că cică n-a fost viol,
Ci smerita a fost târfă, și oricum o merita,
Din moment ce în somn dînsa de la cel rău ne grăia.
Și ruptă-n figuri e turma, ca și mâța-n 7 părți,
Ce e de făcut „tovarăși”? N-am idee, poate... cărți.