|
un exemplu de deformare papistă
Citat:
El tocmai arată că cele 9 cete îngerești sunt organizate în 3 cete câte 3 adică sinodal după modul de a fi a lui Dumnezeu. După cum în Sfânta Treime nu este Unul mai mare și Altul mai mic ci sunt Trei Persoane de o slavă, cinste și închinăciune, monarhia Sfintei Treimi constă doar în faptul că Tatăl este singurul necauzat, Fiul și Duhul Sfânt fiind cauzați (diferit prin naștere și purcedere), tot așa și în Sfintele Sinoade, modul de conducere al Sfintei Biserici, nu este un episcop mai mare și altul mai mic ca har ci doar unul este primus inter pares (primul între egali), care prezidează Sfântul Sinod Dar dumneavoastră fiind papist aveți dereglată cunoașterea Sfintei Treimi datorită lui Filioque introdus cu forța armată în sărmana Biserică Ortodoxă din Apus tocmai de ereticii franci. Iar așazisele probleme omenești sugerate de dvs., (sărmanul de dvs. fiind mințit de ereticii franci și slugile lor însângerate iezuiții, prin documentele mincinoase de care este plin apusul tot prin forța eretică armată a francilor) chiar dacă ar fi cu adevărat nu altereză dogmele pe care noi cu sfințenie le apărăm și care au fost înainte și ale dvs., mai înainte de a fi puși în închisoarea minciunii de acei iubiți de dv. eretici franci. Francii sunt un popor germanic invadator și sălbatic, care pentru a se impune la putere a trebuit să ia o credință asemănătoare cu arianismul lor, numită Filioque ca să poată birui singura rezistență adevărată (și anume Ortodoxia) a popoarelor romane, rudele noastre, astăzi pierdute de la mântuire prin înșelarea francofilioquistă. Problema Patriarhiei de la Ierusalim nu este nici decum o ceartă cu sânge (știu că iubind pe iezuiți toate le vedeți sub tortură) sau vreo contradicție în credință ci doar dorința Patriarhiei de la Ierusalim de a avea sub ocrotirea canonica frumosul așezământ românesc de la Ierihon. Chiar dacă-l cedează Bucureștiul Ierusalimului sau nu tot ortodox rămâne și tot se mântuiește. Dar dacă dvs. nu încetați a vă pune nădejdea în papă, în creatură nu vă veți mântui în veac. Singura nădejde a noastră este capul Hristos al Trupului Bisericii. Hristos a pus după el apostoli nu apostolul Petru, vedeți sinod iar nu monarhie. I.Cor.12:27. Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare (fiecare) în parte. I.Cor.12:28. Și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Bietul de tine, te-ai legat cu inima de un om! |
Adevărata față a papalității după Sfânta Biserică Ortodoxă 7
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
12 episcopatului. Peste tot, el învaþã, ca ºi Ciprian, decât numai despre un episcopat unul ºi identic în toþi aceia care s-au investit cu dânsul. Tãcerea sa în privinþa prerogativelor episcopului Romei echivaleazã cu o negaþie pozitivã. Îi era destul sã apeleze la Roma contra adversarilor sãi, dacã Roma era ecoul adevãrului ºi centrul unitãþii. El nu face aºa, ci apeleazã la mãrturia tuturor Bisericilor apostolice care formeazã poporul ales al noii alianþe. El numeºte18 pe toate Bisericile Asiei ºi Greciei, fundate de apostoli; afirmã adversarilor sãi, ca probã despre adevãrul doctrinei sale, cã el este în împãrtãºire cu aceste Biserici; ºi nici mãcar nu numeºte pe Biserica Romei! Ce însemneazã o asemenea tãcere, decât cã, în ochii sãi, criteriul adevãrului creºtin nu exista în mãrturia unei Biserici, ci în aceea a tuturor Bisericilor apostolice! El nu excludea mãrturia Bisericii Romei, dar nu-i da mai multã importanþã decât celei a celorlalte Biserici întemeiate de apostoli, ºi aceastã mãrturie nu avea valoare decât pentru cã era un ecou al predicãrii apostolilor, ºi nu pentru cã ar avea o autoritate particularã, în afarã de mãrturia universalã. Dupã ce a expus mãrturia Bisericilor apostolice, sfinþitul Augustin strigã19: „Acela evanghelizeazã altfel care zice cã Biserica a dispãrut din lume ºi cã ea n-a rãmas decât în Africa ºi în partida lui Donat. Aºadar sã fie anatema! Dacã nu voiesc sã fie anatema, sã-mi probeze cã afirmaþia sa este cuprinsã în sfintele Scripturi”. Fericitul doctor urmãreºte pe adversarii sãi în obiecþiile lor asupra pretinsei prãpãdiri a Bisericii care nu ºi-ar fi aflat refugiu decât în partida lor, ºi, în aceastã discuþie, unde numele Romei ºi al episcopului sãu l-am afla la fiecare linie, dacã ea ar avea loc astãzi în Biserica romanã, el nu face nici cea mai micã menþiune nici de una nici de altul. El nu vede decât o Bisericã, universal rãspânditã ºi cu care trebuie sã fie cineva în împãrtãºire dacã voieºte sã facã parte din adevãrata societate creºtinã. Aceastã Bisericã catolicã este, zice el20, mama prea adevãratã a creºtinilor. Ea are pentru a o dirija, pe episcopi, pe preoþi, pe diaconi ºi pe ceilalþi servitori ai dumnezeieºtilor mistere21. În aceastã enumerare, episcopatul apare în unitatea sa; un episcop excepþional ºi superior aici nu-ºi gãseºte locul. Precum în tratatul sãu despre Unitatea Bisericii, aºa ºi în opera sa asupra Moralelor Bisericii catolice, Augustin nu cunoaºte nicicum ascultarea de Roma ºi de episcopul sãu. În ultimul sãu capitol, el vorbeºte de Roma pentru a menþiona crimele ce comiteau acolo maniheii, dar nu pentru a o arãta ca pe sorgintea autoritãþii ºi unitãþii Bisericii. În alte douã din operele sale dogmatice, Despre doctrina creºtinã ºi Despre adevãrata religie, Augustin era adus de subiectul sãu ca sã trateze despre autoritatea doctrinarã. Unde o aºeza el? În Bisericile apostolice22, care ne fac sã cunoaºtem cã sfintele Scripturi sunt sorgintea adevãrului creºtin. 18 Sfinþitul Augustin, Unit. eccl., c. XII 19 Ibid., c. XIII 20 Sfinþitul Augustin, de Moribus Eccl. catholicae, lib. 1, c. XXX 21 Ibid., c. XXXIII. „Mistere” adica Taine; si se refera aici la Sfintele Taine ale Bisericii. 22 Unit. eccl,, de Doct. Christ., lib. II. C. VIII; de Vera relig., c. VIII. WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica 13 În explicaþia ce face simbolului23 el nu menþioneazã decât aceeaºi Bisericã catolicã din care ereticii ºi schismaticii nu fac parte. Dacã autoritatea papalã exista, ea ar fi mai ales folositoare ignoranþilor care ar avea în învãþãmântul papal un mijloc facil de a se instrui. Sfinþitul Augustin a fãcut o operã asupra modului de a instrui pe ignoranþi. Autoritatea papalã nu e nici aici menþionatã precum nu e nici în nenumãratele cãrþi în care episcopul Hipponei atacã pe ereticii ºi pe filosofii timpului sãu. Operele lui Augustin formeazã una din colecþiile teologice cele mai considerabile ce Biserica primarã ne-au lãsat. ªi, va fi imposibil de a arãta într-însele un singur pasaj în care autorul sã facã, nu numai o menþiune formalã, dar o simplã aluziune la autoritatea doctrinarã a Bisericii sau a episcopului Romei. El nu a învãþat în privinþa Bisericii decât doctrina expusã aici mai sus, care exclude în mod pozitiv aceastã autoritate a unei biserici sau a unui episcop în particular, ºi care este aceeaºi ca a sfântului Ciprian. Cu toate acestea teologii romani au pretins cã sfinþitul Augustin era favorabil sistemului papal. Pentru a stabili aceastã tezã, ei au alergat la falsificãri. Vom da despre aceasta câteva exemple: Rev. Pãrinte iezuit Barruel24 se exprimã astfel: „Cât despre Sfântul Augustin, fereºte-te de a insulta în prezenþa acestui Doctor catedra Bisericii romane. „Ce þi-a fãcut ea, îþi va rãspunde el cu: indignaþiune, ce þi-a fãcut aceastã catedrã în care Petru a ºezut, în care ºade astãzi „Pontificele care ne guverneazã””. Noi subliniem aceste din urmã cuvinte care nu se aflã în text, chiar aºa precum este el citat de Barruel în latineºte: „Cathedra tibi quid fecit Ecclesiae romanae in qua Petrus sedit, et in qua hodie Anastasius sedet”. Permite buna credinþã de a traduce cuvântul Anastasius prin acestea: Pontificele care ne guvernã? Cuvântul episcopului Anastasie este el sinonim cu fraza prin care teologul roman îl înlocuieºte? Dar aceasta nu este totul. Textul sfinþitului Augustin a fost complet abãtut de la sensul sãu natural ºi ciuntit cu premeditare. Barruel nu a indicat opera din care l-a tras. El avea fãrã îndoialã pentru aceasta cuvintele sale. Noi le-am gãsit în a doua carte a operei intitulate: Contra epistolelor lui Petilian, capitolul LI, § 118 (ed. Bened.). Petilian având contra lui corpul episcopal, îndrãznea sã zicã cã el (corpul episcopal) nu forma decât acea catedrã de pestilenþã despre care vorbise psalmistul. Atunci Augustin îi rãspunde: „Dar dacã toate catedrele în toatã lumea sunt aºa precum tu le impuþi cu atâta insolenþã, spune-mi dar ce þi-a fãcut catedra Bisericii romane pe care Petru a ºezut, ºi pe care ºede astãzi Anastasiu; sau a Bisericii din Ierusalim pe care Iacob a ºezut ºi pe care Ioan ºade astãzi; catedre cu care noi suntem uniþi în unitatea catolicã ºi de care tu în mod criminal te-ai separat?”. Ce poate cineva gãsi în acest text care sã nu convinã Bisericii din Ierusalim, ºi tuturor Bisericilor apostolice tot aºa de bine ca ºi celei din Roma? Citat cum a fost dat de Barruel, el nu probeazã nimic în favoarea papalitãþii; 23 De Fide et symb., c. X 24 Du pape et de ses droits religieux, t. 1-ier, 2-e partie, ch. III. Aceastã operã este citatã ºi lãudatã de ultimii ºi cei mai savanþi teologi romani, de Pãrintele Perrone în particular. WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica 14 falsificat în traducerea sa francezã, el ar avea oarecare importanþã, graþie numai falsificãrii; citat în întregul lui, el probeazã contra sistemului papal ºi nu este favorabil decât doctrinei unitãþii catolice care rezultã din împãrtãºirea cu toate Bisericile apostolice. Pe unirea tuturor acestor Biserici sfinþitul Augustin o numeºte catedra apostolicã, dupã exemplul lui Ciprian ºi al tuturor pãrinþilor celor vechi. El continuã într-adevãr astfel, adresându-se cãtre Petilian: „Pentru ce numeºti tu pe catedra apostolicã, catedrã de pestilenþã? Dacã faci aceasta din cauza bãrbaþilor pe care-i vezi cã predicã legea ºi nu o practicã, oare Domnul Iisus Hristos a fãcut-o asemenea injurie catedrei pe care ºedeau fariseii care învãþau ºi nu practicau învãþãmântul lor? N-a lãudat el catedra lui Moise, ºi n-a fãcut imputãri fariseilor, respectând onoarea acestei catedre? Dacã tu aveai astfel de cugetãri, n-ai fi blestemat, din cauza bãrbaþilor pe care-i incriminezi, aceastã catedrã apostoleascã cu care nu eºti în împãrtãºire”. În acest pasaj nu e chestiunea decât de toate Bisericile formând catedra apostoleascã. A-l da ca o probã în favoarea papalitãþii care este negarea directã ºi pozitivã a acestei doctrine, nu înseamnã a comite o ruºinoasã falsificare? Barruel a apelat încã la douã alte texte ale sfinþitului Augustin, fãrã a indica operele de unde le-a tras. Dacã voieºte cineva sã se transporte la a doua clasã de epistole ale sfinþitului Doctore, epistola 43-a, capitolul III, § 8, va gãsi într-însa câteva linii care par a fi dat pretext pãrþii celei mai importante a citãrii teologului iezuit, ºi, dacã voieºte a citi paragraful întreg, sau mai bine încã toatã epistola, va rãmâne înmãrmurit de neruºinarea falsificatorului. |
Adevărata față a papalității după Sfânta Biserică Ortodoxă 8
Al treilea text pe care el îl citeazã este faimoasa axiomã: Roma a vorbit,
cauza s-a finit, axiomã care nici odinioarã n-a aparþinut episcopului Hipponei. Adversarii pe care el îi combãtea apelaserã pe rând la toate Bisericile din Orient ºi chiar la autoritatea imperialã. Ei sfârºirã prin a apela la Roma unde s-au þinut douã sinoade cu aceastã ocazie. Roma judecã ca ºi celelalte Biserici. Ereticii nu mai aveau dar la cine sã apeleze, ºi cauza, catoliceascã, era finitã. Toþi cei ce ºiau aruncat numai o cãutãturã de ochi pe operele lui Augustin ºtiu cã aºa este opinia ce el a formulat, ºi afirmaþia teologilor romani este evidenþiatã de mult timp dupã justa sa valoare pentru ca sã mai avem noi trebuinþã de a ne întinde mai mult asupra acestui punct. Textul pe care acest teolog l-a falsificat ºi de care atât de mult a abuzat, confirmã doctrina învãþatã de Augustin: cã co-sentimentul tuturor Bisericilor apostolice este criteriul adevãrului catolic. El învãþa în afarã de aceasta, într-o mulþime de texte, cã sfântul Petru nu era decât tipul sãu figura unitãþii în Bisericã, cã tot ce i s-a acordat, nu era pentru persoana sa, ci pentru Bisericã; cã el nu era pazã ºi fundament al Bisericii mai mult decât ceilalþi apostoli. În fine, el n-a recunoscut în Biserica romanã decât o primaþie analogicã cu aceea pe care primele sinoade ecumenice o determinaserã; nu i-au recunoscut niciodatã o autoritate superioarã, nici ei, nici episcopului sãu. Sfinþitul Augustin a învãþat asadar absolut aceeaºi doctrinã ca Sfântul Ciprian: adicã, unitatea ºi egalitatea în drepturile divine ale apostolatului ºi episcopatului; co-sentimentul permanent al tuturor Bisericilor apostolice ca WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica 15 criteriu al veritãþii catolice; împãrtãºirea cu toate Bisericile apostolice ca condiþie a unitãþii în Bisericã. În aceste diverse puncte se rezumã toatã doctrina sfinþitului Augustin în privinþa Bisericii, ºi nu i se poate atribui alta decât falsificându-i textele precum au fãcut-o reverendul Pãrinte Barruel ºi ceilalþi teologi romani. Va urma Vincent din Lerini este al treilea scriitor la a cãrui mãrturie apelãm |
Iertare
Cred că oricum rezolvarea acestui subiect se va face foarte bine de Pr. Vladimir, restul e pierdere de vreme și păreri. Deși ca să fiu vă spun adevărul până la capăt am cam prins drag de toți de pe forum, indiferent de baricadă și de ce ne-am replicat în trecut. O să-mi fie tare dor de voi și mă iertați dacă v-am supărat cu ceva. Acum îmi cer iertare că nu o să mai intervin pe forum sub formă de dialog deoarece fierbe în mine cartea despre viața Bătrânului meu Traian, mare făcător de minuni și fiu iubitor al Bisericii, plin de discernământ, care m-a crescut pe mine în Ortodoxie și m-a scăpat de ciuma ei numită zelotism. O să revin după și dacă voi termina această carte, dacă îmi va ajuta Dumnezeu. Până atunci voi mai posta doar materialele care deja le-am pregătit. Cu mila lui Dumnezeu cred că acoperă vreo trei ani de postare săptămânală. Dar știm noi care e voia lui Dumnezeu?
PS Da, știm! ORTODOXIA! Ultimul cuvânt al Bătrânului meu, înainte de a se duce la Domnul, a fost: „Biserica e vie!”. Și așa este, Biserica Ortodoxă (iar nu orotodoxismul desprins de Biserică) este singurul și adevăratul Trup al lui Hristos și este Vie precum și Dumnezeu este Viu, căci are viață de la El, trăiește viața Lui. Cu durere, dragoste și acum o să fie și dor, (mă iertați toți cei care poate v-am supărat), Alexandru PPS dacă apare vreo problemă vă rog să mă anunțați pe mesageria privată. Vă mulțumesc. __________________ |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:16:29. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.