Corect.

Eu stiu ca au zis-o toti la unison. Te rog sa citezi dintr-un Sfant Parinte care a zis invers. Subliniez, din Sfintii Parinti, nu din calugarii care au vietuit pe la noi si care si-au dat cu parerea.

Facem dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel la 1 Corinteni capitolul 7: daca ne invoim cu sotul/soata, tinem. Daca acesta nu vrea, nu tinem. E atat de simplu - si absolut nimeni nu ne poate obliga sa facem in vreun fel anume.

Pai nu judeci, doar intrebi - si bine faci. Am observat ca ispitele se rabda mai usor imediat dupa impartasanie. Daca se face pauza de cateva saptamani (motive sunt destule sa amanam, de multe ori vrand-nevrand), uneori vin caderi atat de mari incat indeamna la descurajare. Atunci, fuga de urgenta la duhovnic si iarasi la impartasanie, daca iti da voie. Pe de alta parte, dragostea intr-adevar este mai mare prin prisma faptelor bune.

Am inteles ca pana si Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit in tinerete, imediat dupa ce s-a intors la credinta. Apoi a facut si pocainta adevarata, dar, mai intai, s-a apropiat de Sfintele Taine. Tot un preot i-a dat voie, nu?

Cat desprea parintii care au trait in padure sau in pustie, ei au urmat o cale necunoscuta si inaccesibila noua. Drumul lor nu ne este model, pentru ca noi traim in lume. Parintele Cleopa umbla cu Sfintele Taine la el prin munti. Si, cum zicea un Parinte in Pateric, cat timp vietuim printre oameni ne este greu sa nu gresim macar. De asta trebuie sa ne impartasim cat de des posibil, sa ne impacam cu Hristos la fiecare Liturghie daca reusim. Nu oricum, evident, ci avand dezlegare si o constiinta curata.

Un sfant parinte cunoaste sufletul fiecaruia si nu e obligatoriu sa il indemne sa se impartaseasca in fiecare saptamina chiar daca el face altfel.
Parintele Paisie Aghioratul ,aflat la muntele Sinai spunea ca staretul nu i-a dat binecuvantare sa se impartaseasca in fiecare saptamina.
Simtea o mai mare bucurie dupa aceea ,facand ascultare.
De altfel parintele Cleopa spunea ca ne putem impartasi in mai multe feluri ,chiar si la sf.Liturghie cand spune:
"Harul Domnului nostru Iisus Hristos ,dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasire sf.Duh sa fie cu voi cu toti"
Te rog sa imi spui ce s-a intamplat cu tine ,in ce fel ai sporit in credinta impartasindu-te saptaminal ?
Eu cred ca o ora in plus de rugaciune zilnic ,facuta cu multa atentie te va curati mai bine si te va apara mai mult de la infaptuirea pacatelor decat luarea sf.Impartasanii ,devenita o obisnuinta si nu un eveniment.

Rugaciunea foarte buna,e convorbirea noastra cu Dumnezeu,insa nimic nu egaleaza,nu se compara cu impartasirea cu insusi Iisus Hristos!

Eu stiu ca parintele Arsenie Boca a respins o femeie de la miruit intr-o duminica pentru ca avusese relatii trupesti noaptea precedenta. Cu atat mai mult la sf.Impartasanie trebuie curatie.
Sotul sau sotia se pot sfinti unul prin celalalt.
Nimic nu se dobandeste fara sacrificiu si daca nu reusesti ,atunci mai bine te impartasesti mai rar.
E adevarat ca ispitele se rabda mai usor dupa sf.Impartasanie ,dar unde ne mai este nevointa ?
Noi trebuie sa sporim prin rugaciune ,post ,spovedanie ,sf.Liturghie.
Eu spun toate astea din teorie ,o sa ma sfatuiesc cu parintele duhovnic despre sporirea in credinta ,desi el imi recomanda de fiecare data mai multa rugaciune.
Spunea ceva Nectarie ,studentul teolog care a plecat de pe forum despre un inginer proiectant care se ruga cu rugaciunea inimii .
Eu cred ca in timpurile astea nu vom putea rezista ispitelor fara aceasta rugaciune.
O s avina vremea cand nu vom mai avea sf.Impartasanie ,daca vom mai trai.
Doamne ajuta !

Nu uita ca sf.Impartasanie nu te curata de pacate ,patimi.Ti se iarta .
Noi trebuie sa intram curati in Imparatia lui Dumnezeu .
Eu nu sunt impotriva sf.Impartasanii ,dar saptaminal mi se pare cam des.

Ba chiar Impartasania te curata de pacate,este chiar in rugaciunile de inainte de Impartasanie!

Daca tie ti se pare "cam" des,nu inseamna ca nu exista si crestini care se impartasesc saptamanal.

Stim cu totii ca Parintele Arsenie Boca a fost mai exigent.

Daca m-as impartasi mai rar, dupa capul meu sau dupa sfaturile celor care isi dau cu parerea pe forumuri, atunci NU as face ascultare de duhovnic, nici de Sfintii Parinti care subliniaza importanta impartasirii cat mai dese.

Unde este nevointa? Nevointa ca ascetism este pe-ri-cu-loa-sa! Nu metaniile ne mantuiesc, nici nesomnul, nici nemancarea carnii, nici mortificarea trupului. Totul trebuie facut cu echilibru, avand ca baza Sfanta Traditie sanatoasa, nu sfaturile unor calugari de pe ici-colo. Dragostea manifestata mantuieste si ne indreapta spre Dumnezeu - si aceasta presupune lucrarea faptelor bune incontinuu, la modul concret. Stii bine ce zice Scriptura, ca nu tot cel ce zice "Doamne, Doamne" va intra in Imparatie, ci cel ce face voia Tatalui.

Evident ca trebuie rugaciune, post, spovedanie si Liturghie. Dar dupa putinta, ca nu traim in manastire. Ortodoxia pledeaza mereu pentru normalitate, pentru cumpatare, pentru o viata echilibrata, fireasca. De aia fug multi de credinta ortodoxa, pentru ca nu inteleg lucrul asta, ci isi imagineaza ca trebuie sa traiasca o viata numai si numai in extreme: sa se dea cu capul de parchet in fiecare seara, sa se roage cu orele seara si dimineata (dar in timpul zilei optional), sa arda candele neintrerupt, sa nu mai vorbeasca deloc cu nimeni - ca asta e barfa, sa nu se mai culce cu nevasta ca e desfranare, sa nu mai manance destul - ca automat e lacomie samd. Vai de noi, cei care ii indepartam pe altii de la mantuire neexplicandu-le ce inseamna cu adevarat credinta ortodoxa! Nici pe noi nu ne salvam, nici pe altii nu-i lasam.

Iar Liturghia fara impartasanie nu isi are sensul, este doar un ritual de rugaciune impreuna si de citire din Scripturi. Scopul mersului Duminica la biserica trebuie sa fie intalnirea cu Hristos in Painea Vietii, altfel rade inselatorul de noi si de "cuviosenia" noastra, caci refuzam cel mai mare dar care ni s-a oferit noua, ortodocsilor.

Ortodoxia nu este "normalitate" in sensul lumesc. Deloc.
De aceea ti-am dat acele citate din Sf. Nicodim Aghioritul.. ca tu il citezi in legatura cu deasa impartasire dar nu-i sti masura trairii.

Pana in istoria recenta omul nu a avut sex fara facere de copii in mod sistematic ca stil de viata (=oprire de la impartasanie, stii, nu?), nu a avut mancare variata si in exces, nu a avut multe lucruri ne-necesare (cumoarate nu din necesitate, ci din placerea de a avea), nu a avut ideea ca entertainmentul trebuie sa fie prezent zilnic in viata sa (televizor, filme, jocuri, muzica etc).
O viata "normala" dupa standard modern este hranire de patimi.
Parerea mea.

Abstinenta si postul sunt absolut necesare, nu optionale.

Revenind la sf. Nicodim Aghioritul... dupa ce criterii tu accepti doar jumatate din invatatura lui (impartasirea deasa), dar negi taierea voii/dorintelor personale? (nu voia personala.. ci cea a Tatalui.. cum ai scris si tu).

ps.. subscriu mesajelor Anitei)

La biserica unde merg eu, doar copiii se impartasesc saptamanal, oamenii mari in general in post sau la sarbatorile mai mari, bineinteles dupa ce au primit dezlegarea de la duhovnic.
Eu nu m-as simti vrednica de a ma impartasi asa des (saptamanal/ lunar), desi ma straduiesc in posturi sa fiu pregatita pentru asta.

Ortodoxia trebuie sa fie normalitate in sensul de: echilibru, cumpatare, firesc, accesibil samd. Nu de lumesc in sensul negativ al cuvantului din Biblie. Credinta noastra trebuie sa fie accesibila si sa atraga oameni din toate categoriile de orice fel. Nu este numai pentru cei care vor sa ajunga pe varful muntelui (cazul Sfintilor sus pomeniti), ci este si pentru cei care vor macar sa iasa la liman, sa scape de rau, sa se mantuiasca de iadul pamantesc si de cel vesnic.

Şi grăieşti tu? :) Oamenii nu aveau acces la anticonceptionale, de aia faceau cate 10 copii pana la batranete. N-am nici un dubiu. E ridicol sa crezi ca stramosii nostri s-au impreunat numai in scopul procreerii si niciodata din necesitate sau chiar din placere.

Si apoi, fiecare dintre cele enumerate sunt mai bune sau mai putin bune in functie de constiinta fiecaruia si de scopul folosirii lor. Unul mananca mai mult si ramane slab, altul mananca putin o data pe zi si e gras de numa'. Etc. Normalitatea ramane relativa, insa extremele trebuie evitate numaidecat.

Parerea ta pe care ai mostenit-o din aer, din asa-zisa traditie batraneasca. Eu nu am gasit atata hotarare nici la Sfintii Parinti, oricare ar fi ei. Inca astept sa vad unde e hotarat cat post sa tinem inainte (pentru ca zice clar ca nu e voie de fapt sa tinem). Similar, unde zice de abstinenta de nu stiu cate zile inainte [si dupa]? E bine sa se faca abstinenta, insa e numai dupa hotararea sotilor de comun acord, dupa spusele Scripturii (1 Corinteni 7). Daca unul nu vrea, nu se face. Targetul este armonia, intelegerea si pacea familiei, nu dezbinarea si cearta. Stie Sfantul Pavel ce zice, numai voi idealizati situatii pe care nimeni nu le atinge in viata reala.

Eu am dat un raspuns mai sus. Cu alte cuvinte, am explicat ca desavarsirea nu poate fi atinsa dintr-o data, in stil neoprotestant. Adica gata, dintr-o data ti-ai unit voia cu cea a Lui Hristos, ai vandut tot si ai daruit saracilor, ti-ai luat Crucea si ai plecat poate la vreo manastire. Nu exista asa ceva, o metanoia instantanee. Ori asta e o greseala pe care o subliniaza insusi Sfantul citat de noi, ca omul vrea sa se inalte fara ajutorul pretios al Sfintei Impartasanii. Omului i se pare ca mai intai trebuie sa se sfinteasca si abia apoi, mai incolo - nu stiu cand - sa indazneasca apropierea de Potir. Nu fratilor, nu va inselati. Daca aveti o viata cat de cat crestineasca, fara pacate strigatoare la cer sau de moarte, atunci nu aveti motive sa ignorati chemarea preotului, invitatia la Cina daruita noua cu atata dragoste.

Deci eu nu neg taierea voii rele, respectiv lupta impotriva patimilor. Este telul nostru sa ne curatim, sa ne sfintim pana inaintea mortii, ca sa avem indrazneaza inaintea Judecatorului. Insa sa nu ai impresia ca aceste lucruri marete se pot realiza fara contactul continuu cu Sfintele Taine, fara ajutorul nemijlocit al Lui Hristos prezent prin acestea in viata noastra.