Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat pe avva Paisie cineva odata, zicand : ce voi face sufletului meu, ca e nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a zis lui : du-te, lipeste-te de omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te, te vei invata si tu a te teme de Dumnezeu.

M-am gandit sa dau o pilda din viata de zi cu zi, din jurul nostru si din inima celor de langa noi. Acum, despre sufletelul si mintea unui copilas, singurii ingeri pamanteni...
Baietelul meu imi spune ; " mami veau sa cumpar la pietenul meu de la gadinita un babugan (bakugan) poarte maaare ! "
eu ii spun : " Dar prietenul tau ti-a dat tie ceva ? " ( eu stiind ca, in realitate asazisul prieten a lui este putin cam mandru si nu-l prea baga in seama, chiar asa cum se pretinde el prieten, si refuza de multe ori sa-i dea vre-o jucarie daca-i cere, nici macar sa o vada , desi el ii da de-ale lui , face si aluzii uricioase pe care baietelul meu nu le percepe cu rautate, ci ca pe niste glume prietenesti...)
Baietelul meu ; " nu, nu mi-a dat jucarie pietenul meu, dar eu veau sa-i dau, veau sa-mi cumperi cel mai mare babugan albatu sau verdi, ca daca eu ii cumpar, atunci o sa-mi dea si el mie..."
M-a impresionat mult si mi-a fost tare drag, ca l-am pupat neintrerupt pe crestet sustinandu-i ideea.
Cred ca asta este o mare pilda de cum trebuie sa fie in realitate sufletul unui crestin...ca a unui copil naiv.

Tare mult mi-a placut istorisirea aceasta, multumim mult! Intr-adevar, copiii mici ne pot invata multe, uneori chiar "la nivel de Pateric". :) Sa-ti ocroteasca Dumnezeu baietelul! Doamne ajuta!

Nu degeaba a zis Hristos : "De nu va veti intoarce si veti fi precum pruncii nu veti intra in Imparatia Cerurilor". Si cand au intrebat apostolii cine este mai mare in Imparatie , Hristos a luat un prunc mic si l-a pus in mijlocul lor.Multe avem de invatat de la unii ca acestia mici cu inima curata , de la smerenia si dragostea lor.

Eu va multumesc ca mi-ati bagat in seama istorioara, precum si pentru urarile bune venite din suflet...
Sa va daruiasca Bunul Dumnezeu si voua sanatate si bucurii alaturi de familie si de cei mici.

Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre hula si se rusina sa spuna. Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii ca sa le vesteasca si cum ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a dus si la avva Pimen si l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca faptele nu le vestea. Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata, de atata vreme vii aici, avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti sa spui, ci totdeauna te duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai ? Iar el i-a zis : cu hula spre Dumnezeu ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si povestindu-i lui lucrul, indata s-a usurat. Deci i-a zis lui batranul : nu te necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta, zi : eu nu am vina, hula ta, asupra ta, satano ! Caci acest lucru nu-l voieste sufletul meu. Si tot lucrul ce nu-l voieste sufletul, pentru putina vreme este. Si tamaduindu-se fratele, s-a dus.

O fii de ajuns sa zicem asa ca sa ne dispara hula din suflety?

Si asta, dar si multa rugaciune si mai ales spovedanie. Trebuie parat acest drac cat mai des, ca sa se rusineze si sa plece. Avva Pimen vorbeste aici de rugaciunea simpla, cu cuvintele noastre. Mai ales de aceasta vorbire cu Dumnezeu - "Doamne, sufletul meu nu vrea aceasta, scapa-ma de acest gand, Doamne!"

Sincer eu am incercat astea,dar tot nu scap de acest demon al hulei din mine.Incerc sa zic,Doamne ,stii ca nu sunt eu cel care cuvanta,dar e ca o lupta a ta cu tine insuti,parca trebuie sa tai cu sabia in tine.
Si uneori chiar in timpul rugaciunii vine si ma ispiteste.