273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (II)
 

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (II)


În încercarea lor disperată de a se legitima şi de a-şi construi o istorie credibilă, liderii pucioşi confiscă o serie de personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române (preoţi, călugări şi credincioşi) pe care-i pune în panoplia “sfinţilor” lor şi-i denumeşte “trâmbiţe apocaliptice”. Pe rând sunt elogiaţi: preotul Iosif Trifa (prima “trâmbiţă” apocaliptică, în optica liderilor pucioşi), apoi Petrache Lupu, cioban la oi ( a doua “trâmbiţă”), apoi preotul Arsenie Boca ( a treia “trâmbiţă”), apoi preotul Ioan Iovan ( a patra “trâmbiţă”), apoi maica Veronica Gurău-Barbu ( a cincea “trâmbiţă”), apoi Verginica Tudorache-Stoica (a şasea “trâmbiţă”). Liderii pucioşi se prefac că au uitat de a şaptea “trâmbiţă” care a fost lelica Maria, pentru că dacă ar mai aminti-o şi pe ea nu le-ar mai ieşi socoteala (Scriptura vorbeşte doar de şapte trâmbiţe, iar ei au ajuns, cu Mihaela cu tot, la cifra opt). De aceea ei pretind că a opta “trâmbiţă” (Mihaela Tărcuţă) este de fapt a şaptea, şi că de fapt nu ea este trâmbiţa, ci este “Însuşi Domnul” care vorbeşte către ea şi prin ea. Aceasta este o manevră bine gândită, care ascunde prin aparenta modestie a Mihaelei pretenţia ei de a fi cea mai mare proorociţă din toate timpurile (şi cele care au fost, şi cele care nu mai sunt), căci ea este vectorul, ţeava prin care se scurge pe pământ sunetul celei de-a şaptea trâmbiţe, căci numai ei îi trâmbiţează “Domnul-trâmbiţa a şaptea” în ureche. Odată cu trâmbiţarea Mihaelei peste tot pământul şi prin internet, nici timpul nu mai este:

“O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: "Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-6-1997)

Timpul s-a făcut sul odată cu venirea lui Antihrist, anunţată chiar la Pucioasa, unde i se face cea mai mare publicitate, fiind prezentat de pucioşi drept cel mai harnic înger, secerător al lui Dumnezeu, Căruia el Îi coseşte toată recolta, iar neghina o ia şi o aruncă în foc:

“Deschideţi Scripturile şi citiţi în ele venirea Mea, care se împlineşte curând, curând. Antichrist şi îngerii lui sunt pregătiţi să înşele toate neamurile cu venirea lui Hristos, venire făcută din minciuna lui antichrist. Timpul s-a făcut sul şi nu mai este timp pentru necredinţă, că vine coasa lui antichrist ca să strângă pentru foc pe toţi cei care n-au iubit pe Dumnezeu cu trăirea lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-1998)

În 1999 se anunţă din nou că vremea s-a scurtat şi că, aşa scurtă cum este, nu mai este pentru că s-a sfârşit de tot. Cu toate acestea, mai sunt unii care mai au ceva vreme pentru veghere. Unii veghează pentru Cel care vine, şi alţii pentru Cel care nu vine:

“Eu însă nu mai grăiesc pentru nimeni pământeşte, căci vremea s-a scurtat şi s-a sfârşit de tot, şi nu mai este vreme să se folosească omul de lumea aceasta, căci este vremea venirii Mele, şi pentru cei ce veghează ca să vin, şi pentru cei ce veghează ca să nu vin. Dar Eu vin, că este scris să vin, şi va fi venirea Mea ca în zilele lui Noe […].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-1999)

În anul 2000 se anunţă inevitabilul: timpul s-a scurs la vale şi nu mai este. În schimb, a venit imediat după el un alt timp, care este, numit “vremea nunţii veşnice”. E de presupus că nunta este în toi, deşi au trecut zece ani de atunci şi nimeni n-a fost invitat (încă) la masa de nuntă:

“Hai să ne fim casă unul altuia şi ogor de lucru unul altuia. Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Nu mai este timp… ba mai este! Iar cel care mai este va fi folosit exclusiv pentru “lucrul la omul întreg” , nu ca până acum (când e de presupus că s-a lucrat la el doar pe bucăţi). Tocmai pentru că timp nu mai este, adepţii pucioşi sunt convocaţi să lucreze din zori până în celelalte zori, fără odihnă, ca să folosească la maximum timpul care mai este:

“Omul însă M-a încurcat mereu ca să nu pot să lucrez, şi ca să lucrez după statura lui. Dar iată, timp nu mai este, şi trebuie să lucrăm numai om întreg, fiilor trudiţi. […] Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-7-2000)

În anul 2002 se proclamă solemn că “venirea celui de-al şaptelea înger” (care se cheamă “Însuşi Domnul”) pe pământurile sfinte ale Pucioasei trebuie interpretată prin cugetarea că “nu mai este timpul”, ci este “Domnul”. El este prezentat ca învăluit în nor, şi de aceea nu-L vede nimeni. Şi deşi nimeni nu-L vede, El are totuşi un curcubeu pe cap şi faţa strălucitoare ca soarele care-ţi ia ochii (care ochi nu-L văd totuşi, din cauza norului care acoperă Soarele), şi cu picioarele ca stâlpii de foc înfipţi în pământ:

“Când Domnul vine pe pământ, nu mai este timpul, ci este Domnul, al şaptelea înger Care sună peste pământ, căci scris este: "Când va trâmbiţa al şaptelea înger, timp nu mai este, ci este Domnul; Domnul învăluit în nor, şi pe cap cu curcubeu, şi cu faţa strălucind ca soarele, şi cu picioarele ca stâlpii de foc, strigând cu glas puternic, ca un leu, ridicând dreapta către cer şi jurând pe Cel Viu în veci că timp nu mai este, ci este Domnul cu taina Lui săvârşită pe deplin, precum bine a vestit în timp robilor Săi proorocii".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-2002)

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (III)
 

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (III)



Tot în 2002, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Sfântului Gheorghe” anunţă că au trecut deja 2000 de ani de la venirea lui Hristos cu trupul pe pământ şi de aceea timp nu mai este. El se întreabă retoric ce ar trebui să i se facă acum, când nu mai este timp de făcut ceva, omului care ştie totul despre Domnul şi nu se scoală ca să fie viu:

“Tâlharul a avut timp pentru mântuire, că Tu erai în floare cu lucrarea cea mântuitoare a omului, dar acum, după două mii de ani de lucru al Tău, când timp nu mai este, că s-a sfârşit şi el, ce să-i faci omului care ştie totul de Tine, fie el tâlhar sau drept? Iar cel ce ştie totul de Tine şi nu se scoală ca să stea viu, ce să-i mai facem la acela acum când timp nu mai este? ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2002)

Venirea “Domnului” Pucioasei, care stă acum (este vorba tot de anul 2002) cu un picior în mare şi cu altul pe pământ, este concomitentă cu venirea mesajului ultimativ pe care El îl aduce fiilor oamenilor, cum că “timp nu mai este”:

“O, fii ai oamenilor, iată de ce am venit Eu de la Tatăl iarăşi, după două mii de ani, pe pământ cuvânt. […] Apropiaţi-vă de Domnul, că El stă cu un picior pe mare şi cu unul pe pământ, şi grăieşte şi spune că timp nu mai este, fiindcă s-a coborât împărăţia cerurilor pe pământ cu oamenii şi va împărăţi cu ei în vecii vecilor, după cum este scris să fie aşa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2002)

În anul 2003, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Sfântului Gheorghe” revine şi îl întreabă pe “Domnul duhurilor” de la Pucioasa dacă “mai este timp” şi dacă “mai este mult”. I se răspunde prompt că “nu mai este timpul”, căci al şaptelea înger pucios (care este de fapt al optulea) trâmbiţează cu putere ca toate cele omeneşti (inclusiv timpul) să se prăbuşească. Iar dacă El, “Domnul” Pucioasei a venit şi a trâmbiţit, timpul s-a prăbuşit, peste om s-a prăvălit şi de tot l-a zdrobit. Rezultatul? Timpul nu mai este, omul nu mai este (dar asta era o scamatorie pucioşească valabilă doar atunci, în 2003, căci acum în 2010, din nou omul este şi timpul este şi va fi):

“ O, fericiţi suntem noi, sfinţii Tăi, […] Mai e mult, Doamne al sfinţilor? Mai e mult? – O, nu mai este! Eu, Domnul, grăiesc cu voi în cele ce nu se văd dar se aud de către cei pregătiţi pentru această coborâre a glasului cuvântului Meu la sfârşit de timp. Nu mai este timpul, căci Eu, Domnul, Cel de al şaptelea înger, trâmbiţez, şi toate cele omeneşti tac înaintea Mea şi se prăbuşesc şi se vor prăbuşi, după cum este scris să fie. Trâmbiţez Eu, Domnul, din norii slavei Mele de deasupra grădiniţei cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Eu, Domnul, şi cu voi, sfinţii Mei, grăim peste pământ cuvânt, căci Eu vin cu voi în zeci de mii şi vă dau vouă bucuria venirii Mele cu sfinţii, iar cei fără de lege vor rămâne în faptele lor, precum cei ce se sfinţesc, iară şi iară se sfinţesc. Amin. Dacă Eu, Domnul, am venit, timpul s-a prăbuşit peste om şi l-a zdrobit de tot, căci timpul nu mai este, precum nici omul nu mai este.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2003)

Ca de obicei însă, liderii pucioşi nu pierd ocazia să se contrazică pe sine şi pe acest delicat subiect. În anul 2004 liderii pucioşi proclamau o paradigmă cu totul nouă, paradoxal diferită, în contratimp absolut cu celelalte afirmaţii făcute tot de ei cu privire la dispariţia timpului!! Ei proclamă acum că vremea (timpul) nu trece niciodată, ci rămâne în veac! De aceea, niciodată nu se va putea spune “vremea nu mai este”, pentru că ea mereu vine din veşnicie, vine şi nu trece ea pe lângă om, ca să nu mai fie, ci omul este cel care trece prin şi pe lângă vreme, ca să nu mai fie omul apoi:

“Vremea nu trece, vremea vine şi este, dar omul trece şi nu mai vine şi nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, nu mai vrea omul să ştie de venirea sa. El aşteaptă venirea Mea, dar Eu îi spun că nu o aşteaptă, şi că niciodată nu a aşteptat-o. O, nu vremea trece, ci omul trece şi nu mai vine, şi trece pe lângă Mine şi nu se mai opreşte ca să Mă vrea şi ca să stea cu Mine dacă Eu l-am oprit ca să Mă vadă şi ca să se înveţe cu Mine, căci cine se învaţă cu Mine nu Mă mai vrea, şi se vrea pe el apoi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-2-2004)

În anul 2005 se revine însă cu nonşalanţă la teoria anterioară: timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu:

“Iar voi, copii care Mă purtaţi cuvânt din cer pe pământ, ascultaţi numai de Mine, căci timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu. Ascultaţi bine şi mereu de Mine, şi lucraţi aşa cum vă dau să lucraţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-2005)

În anul 2006 liderii pucioşi constată că ar mai fi totuşi ceva timp, dar el trebuie chivernisit cu scrupulozitate, căci nu mai e timp de pierdut (ca până acum). Deşi nu mai au mult timp la dispoziţie, adepţii pucioşi sunt energic îndemnaţi de liderii lor să “o ia de la început cu toate” ca să-şi lucreze temeinic propria împlinire:

“O, nu mai este timp pentru pierdut. O, fiilor, nu mai vorbiţi oricum, nu mai tăceţi oricum, nu mai lucraţi oricum, nu mai staţi în nelucrare, căci duhul mărturisirii între fraţi înaintea cerului, acest duh aşteaptă după voi, iar dacă nu aveţi măreţie de duh, duhul descoperirilor, nu staţi între oameni, că nu ştiţi să ieşiţi din curse singuri. Faceţi-vă micuţi şi staţi întru Dumnezeu, ca să nu sugă oamenii viaţa Mea din voi şi viaţa voastră cu Mine. Luaţi-o de la început cu toate, voi, cei neîmpliniţi, ca să fiţi apoi creştini întru toate, înăuntru şi în afara voastră faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii, căci altfel nimeni nu-L poate vedea pe Domnul în voi şi Scriptura fiilor lui Dumnezeu peste voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-7-2006)

În anul 2009 adepţii pucioşi sunt ameninţaţi cu scurtarea timpului despre care s-a tot spus, începând cu anul 1974 că “nu mai este” , dar a tot fost, şi despre care şi acum se repetă acelaşi lucru: timp nu mai este! şi ce dacă mai este pe ici, pe colea, căci zilele lui ceţoase vor fi scurtate (nu vor mai avea 24 de ore, ci mai puţin) ca să se poată vedea în fine faţa Satanei, adică să i se pună în valoare faţa mai bine, căci acum stă prea marginalizată, prea la întuneric. Se repetă acest lucru cu “timpul care nu mai este, deşi este”, atât pentru cei ce înţeleg, cât şi pentru cei ce nu înţeleg:

“Eu însă voi scurta aceste zile ceţoase, din pricina cărora nu se vede faţa satanei, şi Îmi voi ocroti calea Mea spre om şi calea omului spre Mine, numai să fie omul curat la inimă şi la faptă, pentru el şi nu pentru Mine să fie omul aşa, căci dacă el foloseşte viclenia odată cu mersul lui pe cale cu Mine, cade în întuneric cu mintea şi cu vederea lui şi i se suceşte duhul şi voirea şi îşi strâmbă credinţa, iar Eu nu mai binevoiesc pentru el apoi, şi îl las aşa cum trage el, căci timp nu mai este, şi Eu am spus aceasta pentru cei ce înţeleg şi pentru cei ce nu înţeleg, fiindcă timpul este scump, iar dacă nu este răscumpărat îşi pierde omul lucrarea şi agonisita lui cea în timp.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-4-2009)

Aşadar la pucioşi timpul nu mai este, dar este scump atunci când este, pentru că aşa este. Cum este? Este greu de agonisit şi de răscumpărat, în special atunci când nu mai este.

Adică nu mai este timp pentru smerita necugetare a câștigului trufiei căci Domnul este și nu omul, iar trufia este iar o mândrie mai vicleană și o curvie mai ușoară,darmite ea este defapt știința scorpiei ce se dă acum scoropișniriță și zice ea în sinea sa: sunt frumoasă, jegxy, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea... doar că mai vine una și apoi încă una darmite ce va fi pregătit pentru ea după aceea... deci se zice din timp așa căci timp nu mai este: „ieșiți din mijlocul ei poporul meu ca să nu aveți parte de urgiile și nenorocirile ce i-au fost pregătite ei, din timp.”

Iar antichristul se va arăta blând la început, un fricos dintr-o desfrânată jidovlească, un fel de caleașcă dăruită prin bagheta magică a lui mamona omidee... un bosstan care a crescut mare și este tras de 6 șoricei care s-au dat peste cap, halei hap, și au devenit niște frumoși ponei, dar în caleașcă nu era Cenușăreasa ci era antichristul foart rânjitor căci furase goglinda goglinjoara de la mama vitregă a albei ca zăpada și aflase de la ea că nimeni nu era mai tare în parcare ca el, căci se oprise cu caleașca în parcare la ceva izvoare minerale, pe care firește că le-a confiscat de la popoare.

„Deci draga mea nu e liber la curviae și nu cred că voi fi fericit... curvind. Și dacă cred și sper totuși că s-a dat liber veșnicei nemulțumiri văzând râvna entuziasmantă a defăimării atunci cu siguranță am ajuns în afară de oricetimp și pe oricevreme, vreme de scandal,.. sufăr de poft, soft, moft-uri pătimașe pentru ispitidolii tăi... Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof clos a e mira, Bu-Bu-Bu-Bulina sive s-ave trandafila!


Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Cu siguranță că nu mai e timp!

Adică e vorba de Bulă și Bulina, și uite eu recunoscă că nu recunosc că sunt Bulă, deci e clar că o să ziceți siguri de voi că eu sunt, Bulă, darmite atunci ce o să zică de voi dacă tot mereu ziceți? Că sunteți Bulina? Sau Bu-Bu-Bu-Bulina?

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa(XXXIV)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIV)


Liderii pucioşi pretind că suferă un proces de sfinţire prin transformări structurale majore ale întregii lor fiinţe, proces care vine din exterior şi care semănă cu o ridicare automată la gradul de fruntaş a soldaţilor dintr-o garnizoană, deoarece nu este condiţionat de oareşice fapte bune sau merite personale deosebite ale celor “aleşi”. Ei pretind că “sunt făcuţi sfinţi” doar din voia exclusivă a “Domnului” lor, care îi ţine în continuare forţat “copilaşi şi sfinţi pentru venirea Lui” şi “îi pune în lucru” pentru lucrări cereşti pe pământ. Acesta este de fapt şi motivul pentru care ei sunt “făcuţi şi ţinuţi sfinţi” pe pământ: ca să fie un corp de elită, o masă de manevră şi de protocol care să-L întâmpine cu surle şi trâmbiţe pe “Domnul” lor atunci când va veni, conferindu-i credibilitate şi fastul necesar unei asemenea veniri. Cine cunoaşte însă “sfinţenia” lor de zi cu zi (în primul rând minciună, apoi fariseism, duplicitate, egoism, clevetire, lene, asprime sufletească şi neiubire adesea împinsă până la ură, mândrie, mânie, grandomanie, inconsecvenţă doctrinară şi diletantism, ambiţii politice anacronice şi deşarte) îl identifică imediat şi pe “Domnul” lor, Domnul minciunii, Cel care i-a ales până i-a cules şi care îi păstrează cu tenacitate să fie ai Lui cu toate aceste “calităţi”. Acesta nu poate fi în nici un caz Hristosul biblic, care este Adevărul şi Iubirea, ci este un Hristos mincinos, un duh locvace, diavolul-arhicon-teolog al ereziilor, care urmăreşte, cu mijloace ultraperfecţionate, sfâşierea deplină a unităţii Bisericii (pentru că, într-o mică măsură, a şi reuşit!), un Antihrist bine deghizat în mantie de păstor făcută din piele de oaie, sub care vrea El să adune cât mai mulţi “însetaţi” după un aggiornamento valah:

“O, de aceea vă pun la lucru, copilaşi ai lucrărilor cereşti pe pământ. Vă pun la lucrul cărării cuvântului Meu peste pământ. Vă pun să pregătiţi zilele Domnului, zilele Mele cu voi înaintea oamenilor, iar cei ce sunt aproape de cele ale împărăţiei Mele, să vină să ia din slava Mea cu voi, să ia din râul de foc care curge din Mine peste voi ca să vă fac sfinţi şi să vă ţin sfinţi pentru venirea Mea. Să ia cei însetaţi, să ia din venirea Mea la voi şi să vină după Mine, ca să le dau din gura Mea şi să-i bag sub mantia Mea, să-Mi întind peste ei veşmântul venirii Mele cu sfinţii, trăirea cu sfinţii şi cu Domnul pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Liderii pucioşi din nou revin şi se corectează: Cel ce vine din cer pe pământ nu este Însăşi Persoana lui Hristos, ci vocea Lui care se aude (selectiv, deoarece doar o singură “proorociţă”, autopromovată dintre pucioşi, o “aude”, şi o prelucrează, şi o intitulează “Cuvântul”, şi o dă apoi adepţilor pucioşi să o asculte şi să o rumege îndelung). Adepţii pucioşi sunt invitaţi să pătrundă venirea şi să se lase pătrunşi de ea, ca prin străpungerea ei să se facă frumoşi pentru El:

“Vin din cer pe pământ, şi venirea Mea este cuvântul. Pătrunde-Mi venirea, omule, şi lasă-te pătruns de ea şi învaţă de la Mine faţa Mea în tine. Fă-te frumos pentru Mine, […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Odată cu “venirea anului fatidic 2000”, timpul omului de pe pământ s-a scurs de tot şi vremea lui nu mai este, căci a venit vremea nunţii veşnice pe care o anunţă “îngerul venirii Domnului”, ultima trâmbiţă pucioşească:

“ Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Ar fi de observat aici că, deşi Scriptura prooroceşte doar despre şapte trâmbiţe apocaliptice, aceasta ar fi a noua trâmbiţă, dacă socotim că Verginica a fost a şasea, lelica Maria a şaptea, iar Mihaela a opta. Ar însemna că, ori proorocia Scripturii despre “trâmbiţe” a fost mincinoasă, ori că era bine intenţionată, dar a fost depăşită de abundenţa evenimentelor. În plus, şi anunţul cu scurgerea timpului care nu mai este se pare că a fost cam pripit, îndată ce de la trâmbiţarea lui au trecut mai bine de zece anişori, iar el continuă să se scurgă nepăsător şi nestingherit.

Din când în când, liderii pucioşi mai fac câte o mărturisire şocantă. În anul 2000 ei recunoşteau deschis că cel pe care ei l-au primit ani în şir ca să le vorbească era un duh necunoscut, care pretindea că este Mirele Hristos şi care le promitea solemn că va reveni în trup cu o altă ocazie, într-un viitor neprecizat. Până atunci, pucioşii erau invitaţi la răbdare, promiţându-li-se şi cununiţe de slavă veşnică:

“Iar tu, poporul Meu, ia-ţi haina nunţii pe tine şi stai în ea, că ies cu tine întru întâmpinarea omului şi îl iau pe braţe şi îl duc la hanul Meu şi îi pun untdelemn pe rane şi îi dau din viaţa Mea. Şi tot ce cheltuieşti tu pentru întoarcerea omului în rai, poporul Meu mireasă, Eu, Domnul, îţi voi plăti întreit când voi veni cu trupul Meu cel înălţat la Tatăl. Atunci Eu îţi voi da cununa răbdării, iar tu vei fi cununa Mea de slavă şi voi revărsa peste tine veşnica Mea slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Or, Scriptura şi cântările bisericeşti ale Sfintei Tradiţii vorbesc de un Mire care vine văzut, în trupul Său cel răstignit şi înviat apoi: “ – Iată, Mirele vine în miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind...”, iar ei tocmai de aceea priveghează, ca aşa şi nu altfel să-L vadă ei venind. Pucioşii vorbesc însă despre un Mire nevăzut-necunoscut care vine în ascuns cu duhul, ani de-a rândul (peste 50 la număr), ca să anunţe o noutate veche pe care toţi creştinii o ştiu, aceea că Mirele va veni în viitor cu trupul Său cel văzut. Atâta doar că pucioşii pretind că Mirele va veni numai şi numai la ei, întru slava Sa de Mire al Bisericii schismatice de la Pucioasa, iar ei vor fi singurii care vor fi vrednici de a-L întâmpina, şi vor fi mângâiaţi de deasupra, iar “Noul Ierusalim” va triumfa pe pământul românesc:

“Şi iarăşi voi veni, şi de deasupra vă voi mângâia în mângâierile Duhului Sfânt şi în slava venirii Mele, în duhul sărbătorii de nou Ierusalim pe pământ român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Poi văd că cel ce se contrazice mereu strigă despre altul că se contrazice, exact cum hoțul strigă hoțul, și dracul strigă dracul, e clar deci că unii au impresia că a acuza e un fel de a obține vrednicie, da o obții de la fraierii care aplaudă diversiunea, de la cei creduli care abea așteaptă să desfrâneze la un anumit nivel, nivel de tempbell...

Deci stimabilăabilă, păi nu susțineai sus și tare că omul vorbește din dreptul lui Dumnezeu pe ici, pe colo? Acum o dai la întors și zici că defapt e duhul rău. Bun, ne-ai lămurit tu că e clar că te-ai lămurit. Un pas înainte că defapt nu e omul și doi înapoi că doar asta e legea voastră: la pălăcinte înainte și la răbzboi înapoi, firește, la un anumit nivel... de muncă, pă antena doi... poruncă.

Și atunci, dacă o dai la întors mereu, nu rezultă oare foarte clar că nu ești altceva decât o stimabilăabilă comerciantă ce comercializezi cafia cu lapte?... deoarece nu sunteți altceva decât niște p-apălapte? Dar să știi că nu e altceva ce vindeți ci o vindeți mereu pe BuBuBuBulina ca să vă cumpărați benzina cu care o să vă umpleți rezervoarele ca să alergați să vedeți... pe Puiuiu la televizor. Iar benzina este așa ca un alcool rafinat... ce se face din păcură... neagră(Nu e vorba doar de artistă.)

"Radiografia unei secte – Noul Ierusalim de la Pucioasa
 

"Radiografia unei secte – Noul Ierusalim de la Pucioasa"


În anul 2008 , realizatorul TV Cristi Tabără le făcea o vizită pucioşilor, dornic să dezlege “taina Noului Ierusalim”. Cu acest prilej el a realizat un reportaj destul de neprofesionist, deoarece intenţia lui de a se interfera cât mai puţin cu păreri personale în “adevărurile” de la Pucioasa s-a transformat într-o ocazie abil speculată de pucioşi de a-şi face reclamă prin filmul care a ieşit până la urmă exact pe gustul lor. Cristi Tabără a fost însă atât de tulburat de unele inepţii “teologice” pe care le-a auzit cu acest prilej, încât a fost incapabil să tragă măcar o concluzie la sfârşit.

Audiatur et altera pars – iată un dicton de care Cristi Tabără a uitat tocmai atunci când a ajuns cu intenţii mari la Pucioasa. Adevărul despre Pucioasa era cu totul altul decât cel pe care pucioşii îl fabricau “la interviu”, ca să iasă bine pe sticlă, iar Cristi Tabără ar fi trebuit să se intereseze şi ce gândesc şi ce mărturisesc localnicii despre pucioşi, nu să facă o prezentare unilaterală, doar din interior, a stării de lucruri de la Noul Ierusalim. Este evident că pucioşii s-au străduit să se îmbrace cât mai frumos, să regizeze o atmosferă de evlavie, de rugăciune colectivă sau chiar de clacă, după caz, şi să “mărturisească” despre ei înşişi numai lucruri care îi avantajează.

Spre ghinionul pucioşilor, scamatoriile lor n-au rămas aşa. Filmuleţul lui Cristi Tabără a fost explicat pe larg într-un articol ( http://noul-ierusalim.info/?p=36 ), iar cine vrea să ştie cum stau de fapt lucrurile îl poate viziona într-o versiune comentată, care se poate descărca gratuit de la adresa următoare:

http://dl.transfer.ro/NIP-transfer_RO-23nov-83494c.mpg

(această oportunitate este valabilă doar 10 zile, între 23.11.2010 şi 2 decembrie 2010. Cine doreşte să obţină o copie a acestui film după 2 decembrie o poate solicita prin e-mail, sau prin mesaj privat pe Forum)

Și cine și cu ce a făcut radiografia din moment ce pucioșii nu s-au adresat nimănui din gLume spre a fi vindecați de presupusa și mult invocata stare de cădere în in-sectarism și sect-ologie? Deci dacă e vorba de medicul casei, s-witch dhororocktor, trimis de la centru, cel care s-a autosesizat din ofofoficiu și s-a băgat în seamă băgându-și codița ca să se dea mare, atunci e clar ce i-a apărut lui pe negativ așa din întâmplare, pe film, pe diapozitiv: niște comentarii senzaționale care dezvăluie ceva uimitor de senzațional, bombe bine bombate spre a fi ușor descărcate... deci e ceva foarte curios ce a apărut așa din „senin”. Și ce credeți voi că a apărut și se vede clar că a apărut pe radiografie? Pe film? Păi vă spun eu, dânșii, stimabiliabili „oamni de bine” se vedeau pe ei înșiși ca-ntr-o magică goglindă și nu le mai venea să-și creadă ochilor ce chip frumos au căpătat... un chip nespus de frumos, se vedeau pe ei înșiși plini de frumusețețețețe... dar muscoiul ăla urât care suger se vede în radiografie că stă pe căciulița lor,.. la unii, nu dăm nume... cei ce s-au prins singuri cu mâța-n sac. Ispisisikaa aia neagră, de care vorbirăm, ceva mai sus-jos.

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată.

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)
 

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)

Pucioşii pretind că “toate sfârşitu-s-au”, dar în acelaşi timp ei pretind că venirea “Domnului” de la Pucioasa este dimpotrivă, un început tainic, şi încă unul care se lărgeşte şi se întinde peste om:

“Cântaţi iubirea Mea pentru om şi mângâiaţi-Mi dorul Meu cel lung. Daţi Domnului mângâiere şi păşiţi cu El pe calea venirii Lui, şi dacă puteţi, şi dacă voiţi, daţi-vă Domnului cu totul, că tot şi toate sfârşitu-s-au, şi Eu, Domnul, vin şi încep iar, şi îmi lărgesc începutul şi Mă întind cu el peste om, ca să-l cuprind pe om în taina cea de nepătruns a veşniciei omului, taina cu care Eu am venit acum, după două mii de ani de dureri şi de lacrimi dumnezeieşti pentru om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Ca şi Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa pentru oameni, iar oamenii nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără Hristos, tot aşa şi liderii pucioşi se autodeclară a fi “calea venirii lui Hristos”, iar “Hristos” de la Pucioasa nu poate nimic pentru mântuirea oamenilor fără ei, numai cu ei şi prin ei. Ei sunt totodată “copilaşii de la iesle” (aluzie la păstorii care L-au primit cu inimă curată de copil pe Pruncul Iisus, oferindu-I mare grijă şi ocrotire, la ieslea de la Betleem). Ei mai sunt şi “altarul de jertfă a lui Hristos” - aluzie la crucea pe care Mântuitorul S-a jertfit pentru omenire, cruce care s-a sfinţit tocmai prin această jertfă. Aici pucioşii realizează o adevărată fraudă semantică şi totodată un sacrilegiu, îndată ce în toată lumea creştină expresia “altar de jertfă” este dedicată exclusiv pentru crucea lui Hristos”, căci ea desemnează în mod simbolic Sfânta Cruce pe care Iisus a murit pentru mântuirea oamenilor. Ca să fie mai convingători, liderii pucioşi au realizat la un moment dat o scenă de pantomimă de pomină: s-au aşezat pe pământ, unul peste alta, în formă de cruce, în văzul tuturor adepţilor care erau de faţă. (Asta se întâmpla pe vremuri, prin anii ’90, când Mihaela s-a hotărât să-l aleagă pe Nicuşor ca partener unic la înşelătoriile ei, despărţindu-l de soţia lui Constanţa, iar Nicuşor nu prea avea credibilitate pe vremea aceea. Mihaela le-a explicat spectatorilor că “Domnul le-a spus să facă aşa”, adică să stea unul peste altul în formă de cruce, ca să ştie toţi care văd spectacolul că ei sunt “crucea vie a lui Hristos”. De atunci Mihaela şi Nicuşor au rămas nedespărţiţi zi şi noapte, ca marca de scrisoare, iar Constanţa a fost exilată împreună cu fiica ei minoră în comuna Valea Lungă, unde stau de 20 de ani cu domiciliu forţat, sub supravegherea strictă a unei adepte pucioase loială Mihaelei). Liderii pucioşi mai sunt şi “chivotul legământului celui nou”, adică păstrătorii sacrosanţi ai “Cuvântului” de la Pucioasa care este un nou legământ (adică un al doilea “Nou Testament”, ceea ce face ca în mod automat Noul Testament Biblic să treacă în plan secund şi să devină un Al Doilea Vechi Testament), şi o nouă “Evanghelie” (pe care pucioşii o numesc textual, la sujbele şi ceremoniile lor religioase, “Evanghelia după Sfânta Virginia”). Liderii pucioşi mai sunt şi “potirul în care Hristos de la Pucioasa Se toarnă în fiecare zi spre viaţa lumii”. În fine, liderii pucioşi se substituie chiar şi jertfei lui Hristos, şi ei sunt Însăşi Jertfa, căci numai “jertfirea vieţii lor” face posibilă venirea lui “Hristos” Pucios “spre viaţa lumii”:

“Iar pe voi, copilaşi de la iesle, [...] am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)