|
Citat:
Mai departe: este statului de "fiu" ceva care se poate pierde ? Conform definiției dv, este suficient ca cineva să facă un păcat de moarte, ca să nu mai fie fiu al lui Dumnezeu. Pe urmă, dacă se spovedește, el dobândește din nou starea de har, prin urmare redevine fiu al lui Dumnezeu. De câte ori se întâmplă asta ? De câte ori comite un păcat de moarte, decade și din statutul de fiu al lui Dumnezeu, iar de câte ori face o spovadă bună redobândește acest statut. Deci, Dumnezeu ne înfiază prima dată la Botez, pe urmă ne desfiază de câte ori greșim. Asta vreți să spuneți, de fapt ? Și dv, vă socotiți în acest moment fiu al lui Dumnezeu sau nu ? Ați fost duminică la Sf Liturghie ? Ați mâncat azi de post ? Dacă nu, tocmai ați comis păcate de moarte, pentru care e nevoie de spovadă. Săptămâna asta, deci, nu mai sunteți fiu al lui Dumnezeu. Poate săptămâna viitoare, da. Și încă o întrebare: la dv în bloc, trăiește vreun fiu al lui Dumnezeu ? Dar dintre cei cu care vă întâlniți la biserică și cărora le spuneți, poate, "frați", este cineva care e fiu al lui Dumnezeu ? Punându-vă aceste întrebări, aplic criteriile dv, nu fac nimic altceva. Nu aceasta este concepția mea. Eu consider că toți cei botezați, catolici sau acataolici, sunt fii ai lui Dumnezeu. Chiar și cei nebotezați, dacă nu s-au botezat din ignoranță, sunt într-un anumit fel încorporați acestei frățietăți care este omenirea. Eu nu cred că acest statut se poate pierde, după cum fiul meu rămâne fiul meu orice ar face. Chiar dacă nu îmi ascultă poruncile, chiar dacă pleacă de acasă trântind ușa, chiar dacă se bețivănește, curvește, fură ori nu mă vizitează duminica, bineștiind că este zi în care tatăl lui a pus masa și așteaptă să fie vizitat, el rămâne fiul meu. Este o marcă de neșters (indelebilă). Desigur, mare va fi bucuria mea dacă se va întoarce cât încă e în viață: abia atunci voi împărți cu el casa mea. |
Citat:
"Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului și a morții, pentru că ceea ce era cu neputință Legii - fiind slabă prin trup - a săvârșit Dumnezeu, trimițând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului și pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorința cărnii este moarte dar dorința Duhului este viață și pace; fiindcă dorința cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viață pentru dreptate, iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi. Drept aceea, fraților, nu suntem datori trupului, ca să viețuim după trup. Căci dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți, cu Duhul, faptele trupului, veți fi vii. Căci câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori - moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și preamărim. (Romani 8:1-14) Citat:
|
Citat:
Pe de altă parte, eu nu vroiam neapărat să vorbesc despre alte categorii, ci vroiam doar să argumentez pe baza scripturii și a tradiției sfinților părinți falsitatea afirmației că și farmazonii ar fi fii ai lui Dumnezeu. Iar rezultatul evident al investigației este că argumentele aduse de mine aici din evanghelie și din Chiril al Alexandriei confirmă că afirmația respectivă este una care nu are adevăr. Chiar și presupunând că ar fi farmazoni anumiți creștini, în primul rând că un creștin adevărat nu are ce să caute în gruparea aceea, iar în al doilea rând după cum știm în viață nu se poate sluji la doi domni. Ori slujești Dumnezeului revelat în sfânta scriptură și sfânta tradiție a Bisericii lui Hristos, ori slujești lui MAAU, dar la amândoi nu se poate, iar identitate între ei nu există. Parintele Adrian Fageteanu http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...eaza-greseste/ Ieromonah Amfilohie Branza - Globalizare Masonerie http://www.google.com/search?q=+%22I...rce=vgc&num=10 arhimandritul Ioanichie Balan http://saccsiv.wordpress.com/2009/01...2%80%93-video/[/quote] Recomand celor care vor să înțeleagă mai multe să citească cartea "Zeul toleranței și descreștinarea creștinismului" apărută la editura Christiana. |
Daca imi permiteti si mie o opinie despre Fii lui Dumnezeu, ca mi se pare ca voi cam complicati niste lucruri care sunt destul de simple la originea lor.
Avem in Biblie parabola fiului risipitor pe care o stiti foarte bine. In parabola este vorba despre un TATA(Dumnezeu), doi FII (cel ascultator si cel risipitor, adica noi crestinii) si niste SLUGI (toti cei care nu sunt crestini, si o sa explic mai incolo). Fiul risipitor pleaca DE LA CASA TATALUI CU JUMATATE DIN MOSTENIRE, o cheltuie toata in risipa si desfrau, si ajungand infometat pe drumuri, isi da seama ca la casa tatalui Sau SI SLUGILE o duceau mai bine decat el acum. Asa ca se intoarce convins ca a pacatuit atat de mult in fata Tatalui Sau incat nu mai este vrednic de a fi fiul Lui, ci dorea sa fie primit macar in randul slugilor. Insa Tatal nu a gandit ca si fiul, dimpotriva, i-a redat haina cuvenita unui Fiu si a taiat vitelul cel bun pentru el. Cu alte cuvinte, Fiul ramane mereu Fiu (si aici are dreptate Mihnea) dar in curtea Tatalui nu sunt doar Fii ci si slugile, insa slugile nu au dreptul la mostenirea Tatalui, ci la aceasta au dreptul doar Fii. Cand Fiul a plecat de acasa, pe "omul" de la care si-a luat mostenirea il recunostea ca pe Tatal lui, cu alte cuvinte, inainte de a fi un om ratacitor, a fost fiu, a fost cineva care il recunostea pe "omul" din parabola, ca si Tatal Sau. Nu acelasi lucru se poate spune despre slugi, care, nerecunoscandu-L pe acel "om" ca si Tata, ci ca Stapan, nu aveau dreptul la mostenire. Ca sa devina si ei fii cu drept de mostenire, trebuie infiati ca si fii, si avand in vedere ca Tatal din parabola nu este un om ci este insusi Dumnezeu Tatal, infierea noastra ca fii si ridicarea din postura de slugi, se face prin Botez la cei care cred in Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu (deci aici are dreptate Doctor_Faustus). Insa de indata ce calitatea de Fii ne este acordata, nu o mai pierdem, ci daca devenim ratacitori, vom fi niste fii ratacitori, nu vom fi niste slugi ratacitoare. Iar pentru reintoarcerea la Tatal, ati vazut ce trebuie facut: parere de rau, dorinta de indreptare, si Tatal ne va iesi in cale sa ne imbratiseze, sa ne dea din nou haina alba de Fii (haina pe care am manjit-o cu noroiul din grajdul porcilor, adica a pacatelor), si sa ne puna la masa cu El pentru a ne da bucatele cele mai alese pe care le are. Pentru aceasta Botezul ramane valabil pe viata, calitatea de Fiu nu se mai poate lua inapoi, chiar daca ne dovedim ratacitori. Suntem mereu fii, mai mult sau mai putin ratacitori, dar mereu fii. Nu insa la fel se intampla cu cei care nu L-au cunoscut niciodata pe Tatal, ei nu pot fi fii daca nu isi cunosc Tatal, ci raman in stare de slugi. Iar Tatal isi iubeste si slugile, si lor le face bine, insa slugile nu au parte de mostenire impreuna cu Tatal, asa cum au fii, ca atare doar fiii sunt frati intre ei, in timp ce ceilalti raman slugi pentru ca nu vor (inca) sau pur si simplu nu stiu ca pot fi infiati ca fii. Asta nu inseamna ca sunt neaparat oameni rai, pentru ca exista si slugi bune si credincioase, si dupa cum bine observati, slugi ale aceluiasi Tata/Dumnezeu pe care il recunosc de stapan! |
Tot mai mulți austrieci părăsesc Biserica Catolică
Nu-i un atac din partea mea impotriva B.C, este un documentar despre ...si imi doresc parerea sincera a fratilor catolici despre fenomen. Este posibil si la altii!
Tot mai mulți austrieci părăsesc Biserica Catolică Biserica romano-catolică din Austria pierde tot mai mulți credincioși. Un număr record de austrieci au renunțat oficial la catolicism. O tendință accentuată în ultimul timp de scandalurile sexuale care au zguduit această instituție. Din totalul de 8 milioane de austrieci, aproape două treimi se declară romano-catolici. Numărul acestora însă se subțiază vizibil. Anul trecut, peste 50 de mii au renunțat la catolicism, iar până la sfârșitul acestui an se așteaptă ca alți 100 de mii să facă același lucru. Doar în provincia Austria Superioară, în primele 3 luni ale acestui an, 5500 de austrieci au părăsit biserica romano-catolică. Deloc surpinzător, dat fiind că în acea perioadă au izbucnit scandalurile sexuale care au zguduit Vaticanul. http://www.tvr.ro/articol.php?id=87132&c=59 |
Probabil că în viitor Biserica Catolică va fi considerabil mai mică în număr de credincioși. Nu este exclus să ajungă, din nou, în catacombe.
|
Va pun la dispozitie Graiuri ortodoxe - "Învățăturile Sfinților Părinți asupra catolicismului"
http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro...cismuluiq.html Foarte interesant ! O alta optica pt fratii catolici ! Lectura placuta ! |
Citat:
Catolicii numara mai mult decat dublul oricarei alte biserici. Marjati pe alta tema. Parerea mea :) |
Te du in vest si ai sa constati dezastrul din biserici si catedrale..Nu mai au credinciosi. Eu sunt dezamagit de acest aspect cat sunt de ortodox..Piere Europa crestina !
|
Citat:
|
Citat:
Domnule Ionel, domnule penticostal, Adevarul nu se masoara cu ruleta, si nici nu se exprima numeric in nici un fel... Exodul crestinilor din Europa de Apus nu este spre Ortodoxie, ci spre ateism sau agnosticism. Valabil pentru tarile catolice, pentru cele protestante, pentru anglicani. Pe de alta parte, Biserica Catolica nu se rezuma la Europa de Vest. Ceea ce pierde in numar in Europa, castiga in alte parti ale lumii (de ex Africa). Si penticostalismul castiga teren in special in regiunile mai putin dezvoltate, printre paturile cele mai sarace ale populatiei. In ceea ce priveste cartea pe care o recomandati mai sus, ar fi trebuit sa avertizati lumea ca este vorba despre o lucrare sectara... |
Citat:
Totul corect intru totul. Mie , totusi, imi pare rau de Europa ! Si nu mi-as dori ca fostii catolici sa devina ortodocsi....Pe noi nu ne caracterizeaza prozelitismul..Vechea "linie" era suficienta ..Cartea n-am remarcat sa fie sectara..! Oricum nu conteaza. |
Până la lumea a treia, să privim cum în SUA crește numărul de vocații la preoție și la viața consacrată: http://www.americatho.org/vocations-...aux-etats-unis
Să mai notăm că participarea la slujba duminicală a catolicilor din SUA este între 23 și 40 %, cu mult peste oricare țară europeană, catolică, protestantă ori ortodoxă. Pentru România, lipsesc asemenea statistici. Părerea mea personală (bazându-mă pe ce văd în București) este că procentul ortodocșilor practicanți (definiți ca aceia care participă la slujba duminicală) nu depășește 4 %. Cam ca în "desacralizata Franță", semn că secularizarea este mai mult chestie culturală decât religioasă. |
Citat:
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Romania Deci cam 7% ar lua parte saptamanal la Sfanta Liturghie. Dar din 2007 e posibil sa se fi mai schimbat procentele. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Nu cred sa fie mai mult de 5% dintre romani care sa merga duminica de duminica la biserica. In ce cred ca romanii stau mai bine decat occidentalii este in numarul de oameni care se declara sus si tare ca sunt atei sau a-religiosi. Dar asta cred ca e mai mult din superstitie si se va schimba si in Romania in urmatorii 20 de ani. Daca nu se face nimic. |
Citat:
p. Cleopa spune Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfînt. Nu-i adevarat. Este nascuta în chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii. dogma Neprihanitei Zamisliri nu se refera la vreo nastere in chip "nefiresc" si noi spunem ca este nascuta în chip firesc din Sf. Ioachim si Ana de ce se tot repeta aceasta idee gresita? p. Cleopa spune La sfint irea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfîntului Duh, cum facem noi la Sfînta Epicleza. si noi avem Epicleza de ce se tot repeta aceasta idee gresita? p. Cleopa spune Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricîte pacate te iarta, te dezleaga. asta nu mai este de muuult timp de ce se tot repeta aceasta idee gresita? |
Citat:
Da, se repeta multe lucruri gresite prin mediile ortodoxe, parte din lipsa de cunostinte, parte din lipsa de intelegere. Nu stiu daca au urmarit si altii (dintre ortodocsi, si nu numai) vizita papei in Marea Britanie de week end-ul trecut. Probabil ca nu, si-i pacat. A spus lucruri puternice, a spus multor lucruri pe nume, cum cam greu fac altii, in special in vest. N-a fost un mesaj lugu-lugu, dar a fost un mesaj care inspira. In fine, cand aveti timp merita sa ii citoti discursurile/predicile de weekend-ul trecut. Si ma gandeam zilele trecute la felul in care este astazi raspandit mesajul crestinismului din perspectiva stirilor care au ajuns la noi prin mass-media: din tabara protestanta -- ardeti Coranul!, din tabara ortodoxa: cativa ortodocsi americani s-au gandit ca ar fi o idee buna sa tina Sf Liturghie in Aya Sofia (Huh? Cui ajuta?), din tabara catolica: despre dictatura relativismului si secularismului, despre a nu-ti fi teama sa il marturisesti pe Hristos in public, etc. Hmmmm, nu vreau sa fiu rea, dar.... Un exemplu: http://www.catholicherald.co.uk/news...gil-full-text/ |
Citat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83 Diferente Față de Biserica Romano-Catolică Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de deosebiri doctrinare. Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele de punctele florentine. Acestea sunt: * nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți episcopi (în Biserica Ortodoxă, toți arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop - sunt considerați egali); * nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez (considerat în Biserica Ortodoxă o învățătură greșită, cu profunde implicații teologice); * nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei, adică a pâinii nedospite, folosită de Biserica Catolică (Biserica Catolică recunoaște ca validă atât folosirea pâinii azime cât și a celei fermentate); * nerecunoașterea existența Purgatoriului (considerat în Biserica Romano-Catolică a fi un loc de mijloc între rai și iad, în care sufletele celor decedați se purifică până la intrarea în Rai). Alte diferențe față de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodoxă sunt: * infailibilitatea ex-cathedra a Papei (Biserica Ortodoxă consideră că nu poate exista o persoană infailibilă, indiferent de poziția eclezială pe care o deține); * harul sau grația creată (Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiească este necreată, ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor); * neprihănita zămislire sau imaculata concepție a Fecioarei Maria (Biserica Ortodoxă consideră că toți oamenii, inclusiv Născătoarea-de-Dumnezeu, au fost zămisliți și s-au născut având păcate; ulterior, prin conlucrare - συνεργια - cu Dumnezeu pot ajunge la sfințenie); * thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abudență, consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele (Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu); * celibatul clericilor (Biserica Ortodoxă acceptă căsătoria preoților și diaconilor, cu condiția să se facă înainte de hirotonia acestora); * practica botezului prin stropire sau turnare (Biserica Ortodoxă practică botezul prin întreită afundare, ce simbolizează îngroparea și învierea lui Hristos). |
Citat:
Ortodocsii au rugaciunea mai ampla, detaliata si spun "Trimite Duhul Taul ce Sfant peste NOI si peste aceste SFINTITE DARURI"... romano-catolicii spun doar "peste aceste sfintite daruri". Pe de alta parte trebuie precizat ca aceasta rugaciune de invocare a lui Dumnezeu Duhul Sfant nu are aceeasi insemnatate in Liturghia romano-catolica si in cea ortodoxa. Pentru ortodocsi, aceasta rugaciune este momentul in care Duhul Sfant Dumnezeu preface efectiv sfintele daruri de paine si vin in adevarat trupul si sangele Domnului, iar acest moment este dupa ce se rostesc cuvintele Mantuiorului "Luati mancati acesta este trupul meu..." Pentru romano-catolici aceasta rugaciune este inainte de rostirea cuvintelor Mantuitorului "Luati mancati" si nu acesta este momentul in care Dumnezeu Duhul Sfant preface darurile de paine (nedospita) si vin in adevarat trupul si sangele Domnului ci momentul efectiv al prefacerii este dupa aceasta rugaciune cand preotul rosteste cuvintele Mantuitorului:"Luati mancati acesta este trupul meu... Beti dintru acesta toti..." Am intrat un pic in amanute pentru a arata atat aseamanrile foarte mari cu privire la Taina Sfintei Euharistii dar si deosebirile care nu sunt doar de natura practica ci si teologica. Domnul sa ne binecuvintete si sa ne aiba in paza pe toti. "Doamne Iisus Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". |
Citat:
Si iarai aici este o discutie delicata intre teologia romano-catolica si cea ortodoxa. Parintii latini considera ca prin pacatul stramosesc firea umana nu a fost alterata in nici un fel (omul pierzand nemurirea care era un dar supradaugat si nu parte din fiinta lui)... iar parintii greci (ortodocsi) considera ca omul prin pacat si-a "imbolnavit" firea de moarte si de pacat, nemurirea omului facand parte din fiinta lui... iar omul pierzand darul nemuririi nu mai are fiinta intreaga. Biserica Ortodoxă consideră că toți oamenii, inclusiv Născătoarea-de-Dumnezeu, au fost zămisliți și s-au născut având păcate (pacatul stramosesc, firea cazuta in moarte a lui Adam); ulterior, prin conlucrare - συνεργια - cu Dumnezeu pot ajunge la sfințenie); |
Citat:
Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu; |
Citat:
..vad acum ca Eugen7 scrie acelasi lucru mai sus. Iertare. |
Discutia era despre faptul ca Parintele Cleopa are o reprezentare gresita in privinta dogmelor pe care le combate; cred ca din postarile lui Eugen7 acest lucru reiese clar ca lumina zilei.
|
Citat:
poate ca intervievatorul a spus cam ce a vrut el sa spuna... asa ca nu invinuiesc nici pe unul, nici pe celalalt ci doar pe cei care propaga aceste greseli (cam ca la stirile TV) - doar pentru a atata spiritele aceasta este, evident, atat in defavoarea catolicilor, cat si in defavoarea ortodocsilor si da, Eugen7 puncteaza corect deosebirile si asemanarile mult mai usor s-ar rezolva toate daca nu am fi atat de incrancenati si nu ar fi atat de multi interesati sa faca valva este suficient sa avem incredere ca Dumnezeu, in atotputernicia sa, va avea grija! |
Citat:
Este adevarat ca nu putem compara teologia Parintele Celopa cu cea a Parintelui Profesor Dumnitru Staniloae spre exemplu. Parintele Cleopa este orientat mai mult spre aspectele practice ale trairii in ortodoxie, pe cand Parintele Dumintru Staniloae este un erudit telolog care explica cu mare finete obiectiva toate aspectele dogmatice in primul rand cele crestin ortodoxe (dar si cele romano-catolice si protestante si neoprotestante). In concluzie intre teologia ortodoxa si cea romano-catolica exista foarte multe puncte comune dupa cum am precizat (cele mai importante fiind Sfintele Taine, marturisirea Tainei Sfintei Euharistii ca fiind adevarat trupul si sangele Domnului si nu un simbol, Taina Preotiei prin succesiune Apostolica...), dar exista si diferente teologice importante (dupa cum am Aratat in postarile anterioare). Este adevarat ca diferentele teologice intre Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica sunt infime (foarte mici) in comparatie cu diferentele teologice dintre Biserica Ortodoxa si cea Protestanta sau cea a cultelor neoprotestante... intrucat acelora le lipseste credinta in Sfintete Taine (mai ales in Taina Sfintei Euharistii). Orice dialog onest trebuie sa aiba in vedere aceste aspecte. Ele nu trebuiesc exagerate dar nici minimizate. |
Citat:
eu personal va multumesc pentru sustintere, intucat ati confirmat cele scrise de mine. |
Filioque
Discutia despre "Filioque" nu este simpla... si necestita atat o abordare tologica atenta cat si lingvistica, pentru a intelege de ce noi crestinii ortodocsi nu putem accepta aceasta formulare care pentru romano-catolici poate fi interpretata ca si corecta (insa doar folosind expresii din limba latina nu si din limba greaca!!! este foarte important acest aspect).
TREBUIE RETINUT CA BISERICA ROMANO-CATOLICA NU INTRODUS TERMENUL FILIOQUE DECAT IN TRADUCEREA LATINA A "CREZULUI", REFUZAND SA FACA MODIFICARI IN ORIGINALUL DIN LIMBA GREACA (ADICA SA ADAUGE VREO EXPRESIE ECHIVALENTA GRECEASCA PENTRU TERMENUL FILIOQUE - CARE INSEAMNA "SI FIUL"). Biserica Ortodoxă consideră că una dintre deosebirile cele mai importante constă în formula filioque ("și de la Fiul"), care a fost adăugată de către Biserica Catolică la Simbolul Credinței definit de cele șapte Sinoade Ecumenice. Adăugarea se referă la Duhul Sfânt și afirmă că El purcede nu numai din Tatăl, ci și din Fiul. Ea se bazează pe Evanghelia lui Ioan [Ioan, 15 26], în care Iisus Hristos învață ucenicii spunându-le: "Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine". Catolicii interpretează textul în sensul că dacă Iisus trimite Duhul, aceasta ar implica faptul că Sfântul Duh ar purcede din Fiul. Ortodocșii subliniază faptul că trimiterea nu este același lucru cu purcederea, că faptul că Duhul Sfânt a fost trimis nu implică faptul că în mod obligatoriu El ar fi și purces din Fiul. Dacă se omite sublinierea „care din Tatăl purcede”, fraza în sine nu oferă în realitate un argument definitiv nici uneia dintre concepții, ea fiind valabilă în ambele cazuri. Iar dacă se ia în considerare textul ”care din Tatăl purcede” – cum este de altfel normal să se procedeze – apare întrebarea că de ce Iisus Hristos odată ce a considerat necesar să afirme purcederea Duhului Sfânt din Tatăl, nu a menționat și purcederea din Fiul. Un alt aspect foarte important subliniat de Biserica Ortodoxă este acela că, dacă Duhul Sfânt ar purcede și din Fiul, El ar apare a Îi fi subordonat Fiului. Se observă faptul că a trimite pe cineva nu înseamnă subordonare, pentru că poate apare și între persoane egale, în timp ce purcederea Duhului Sfânt din Fiul ar putea semnifica un grad de subordonare, fapt care ar fi în contrazicere cu dogma că cele Trei Persoane sunt întru totul egale. http://ro.wikipedia.org/wiki/Filioque Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui Filioque, în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. * atestarea unicității credinței trinitare a bisericii, anume că Tatăl este unică origine a Fiului și Duhului Sfânt. * profesarea fidelității față de simbolul niceo-constantinopolitan * risipirea neînțelegerii care i-a divizat pe catolici și ortodocși * constituirea unei comisii mixte pentru a defini semnificația expresiilor lingvistice tradiționale * afirmarea voinței catolice de clarificare a tradiției occidentale cu privire la Filioque Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor. Documentul Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor Consiliul Pontifical de Promovare a Unității Creștine a publicat un document [1] care exprimă poziția actuală a teologiei și magisteriului catolic. Documentul propune abandonarea vechilor prejudecăți adeseori rău-voitoare și politice prin lămurirea dificultăților care au dus la neînțelegerile istorice dintre cele două biserici. Documentul explică și ambiguitățile lingvistice care au stat la baza disputelor, arătând că traducerea latinească a grecescului εκπορευσις (Ioann 15,26) prin procesio/procedere urmează un viciu lingvistic, fără suport teologic și istoric. Eroarea de traducere constă în aceea că processio nu redă întocmai grecescul εκπορευσις. Diferența dintre εκπορευσις și processio este aceea că primul atestă calitatea de obârșie eternă(izvor, πηγη) a Sfintei Treimi, în vreme ce "processio" semnifică, în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde ουσια divină este aceeași. Introducerea adaosului filioque în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin filioque nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. Filioque este, astfel, o întărire a poziției homoousiene și o lovitură dată ereziei ariene. Retroversiuena corectă a latinescului processio în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi το προιεναι. Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romano-Catolice este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși corpul Crezului original redactat în limba greacă, astfel încât textul Credo-ului latinesc păcătuiește doar prin aceea că s-a dorit a fi o traducere a originalului grecesc. |
Am si eu o nedumerire: daca purcederea Duhului Sfant de la Fiul inseamna un grad de subordonare, fapt de neconceput avand in vedere ca cele 3 Persoane ale Sfintei Treimi sunt egale, cum atunci Duhul Sfant purcede de la Tatal fara sa insemne subordonare, dar daca ar purcede si de la Fiul ar insemna subordonare? Logic, afirmatia nu sta in picioare. Duhovniceste insa sta? Ma refer strict la faptul ca purcederea ar insemna un grad de subordonare. Cum se poate asa ceva, din moment ce Duhul Sfant purcede de la Tatal ramanand egal acestuia.
|
Citat:
Citat:
|
Am si eu alta intrebare pentru catolici.
Un papa poate fi caterisit daca face anumite pacate grave(nu mai dau exemple). Daca da, de catre cine? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Să mai observăm că în catolicism caterisirea (reducerea la starea laicală) are un înțeles ușor diferit de cel care îmi pare a fi în ortodoxie. Nu este o răspopire, ci o sancțiune administrativă. Așa cum nu există divorț în catolicism, nu există nici răspopire. Hirotonit o dată preot în veac ( "tu es sacerdos in aeternum"), cel caterisit rămâne preot, dar nu își mai poate, în condiții obișnuite, exercita preoția sa, decât spre mai marea lui osândă. În împrejurări excepționale, preotul caterisit are dreptul și datoria de a dezlega de păcate pe penitentul aflat în stare de pericol iminent. |
institutia papalitatii este o mare amagire !!!
|
nu cred in Papa
Sa fiu iertata DAR nu cred ca Papa este reprezentantul lui Dumnezeu pe Pamant....Si daca ar fi sa vorbim despre papi, papalitate ar fi prea multe de spus..
|
Citat:
|
vrei?
Citat:
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:56:03. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.