Citat:
În prealabil postat de Danut7
(Post 170847)
care e duminica;
parintii apostolici sunt numiti toti cei care au trait in vremea apostolilor;Ignatie a fost uns episcop al Antiohiei de catre Apostolul Pavel;
Voi tineti Sabatul mortii si a satanei, pentru ca nu tineti nici sabatul evreiesc (sambata Iesirii din Egipt) si nici sabatul crestin(Duminica Invierii lui Hristos). Voi tineti Sabatul lui Miller si a lui White, sarbatoarea satanei.
|
Trebuie să stabilim în primul rând un reper. Reperul adevăratului creștin este Sfânta Scriptură, nu scrierile părinților apostoloci sau ale lui Miller și White. Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu... despre scrierile altor oameni nu se poate spune așa ceva, deci alții se pot înșela. Ori eu în Scriptură am citit că Sâmbăta este ziua de odihnă. Nu am găsit scris nicăieri în Scriptură că Dumnezeu ar fi poruncit păzirea Duminicii. Am găsit însă în altă parte:
"Intrebare: “Care zi este Ziua de Sabat?”
Raspuns: “Sambata este Ziua de Sabat.”
Intrebare: “De ce sarbatorim noi Duminica in locul Sambetei?”
Raspuns: “Noi sarbatorim Duminica in locul Sambetei deoarece Biserica Catolica, in Conciliul de la Laodiceea (A.D. 336) a transferat solemnitatea de la Sambata la Duminica” ( Rev. Peter Geiermann, C.SS.R., The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, p. 50, 2 nd edition, 1910).
"Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui DUmnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu" (Faptele Apostolilor, IV, 19).
Catolicii măcar au tăria de a recunoaște: “Puteti citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa si nu veti gasi nici macar un singur rand care sa autorizeze sfintirea Duminicii. Sfanta Scriptura porunceste ca o obligatie religioasa pazirea zilei de Sambata, o zi pe care noi nici odata nu o sfintim” – Cardinal Gibbons, Faith of Our Fathers, p.111, 112.
Apoi, se pare că dvs. nu prea cunoașteți istoria. Miller păzea Duminica, iar adevărul despre Sabat nu a fost adus adventiștilor de către Ellen WHite, ci de către Joseph Bates și John Andrew. Ideea de a păzi Sâmbăta ca zi de odihnă nu le-a aparținut lor. Frederick Wheeler, un pastor metodist a studiat această problemă la îndemnul unei femei: Rachel Oakes. Thomas Preble, un pastor milerit a intrat în contact cu Wheeler și a acceptat păzirea Sâmbetei. A publicat un tratat în
Hope of Israel (un ziar) pe 28 februarie 1845. De aici ideea s-a răspândit și a fost acceptată printre Adventiștii de Ziua a Șaptea.
Sabatul nu este nici evreiesc, nici creștin, nici nu aparține vreunui om. Sabatul este al lui Dumnezeu, pentru că El l-a făcut. Domnul Sabatului este Iisus Christos. După cum știți, Sâmbăta a fost păzită cu mult înainte de nașterea poporului evreu, deci nu poate fi numită sabat iudaic. Să nu uităm că Ziua Soarelui era închinată zeilor păgâni, ca de altfel și alte sărbători "botezate" în creștinism.