Nevrednicului: Nu am zis ca nu-mi fac semnul crucii, ci ca nu il fac cand intalnesc o biserica protestanta.

Corect Ory, dar cu mult mai de folos, ar fi să exemplifici, să spui care sunt păcatele închipuite , un exemplu , două, trei, pentru că altfel se crează o confuzie şi mai mare. Să nu mai vorbim la general , ci concret. Aştept nişte exemple clare din partea ta !

Preotul ne-a spus sa marturisim si acest pacat :"puteam sa fac bine si nu l-am facut"
De ce esti asa sigura ca nimeni nu a spus asta la spovedanie?
Mai sunt o serie de pacate care nu sunt scrise la cele 10 porunci si totusi ele tin de cele 10 porunci.
Cel mai important mi se pare sa spunem ce ne framinta ,in timp dobandim un discernamint pe care la inceput nu il aveam.
Valeriu Gafencu a scris un indreptar de spovedanie care cuprinde pacatele grupate pe nerespectarea celor 10 porunci.
Un pacat mi se pare si a nelua atitudine fata de blasfemii si blasfemiatori.

@ Sophia

De aceea ai acele liste care au fost postate si la inceputul topicului.
Dar cel mai important lucru este sa STII ca pacatuiesti, altfel degeaba ai listele si degeaba spui am facut aia si aia daca tu nu recunosti si nu te doare ca ai gresit!

Recunoasterea pacatelor este tot lucrarea duhului, parerea mea. De aceea trebuie sa te rogi pentru a-ti putea cerceta cugetul.

Spui ca nu ai incalcat cele 10 porunci. Nu ai ucis pe nimeni.
"Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El."
Nu faci adulter. "Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. "
(Stiu Sophia, nu e cazul tau, dar poti sa adaptezi..)

Altfel spus, nu trebuie sa ne justificam, nu trebuie sa ne acoperim pacatele spunand ca ele nu apar negru pe alb in Biblie!
Nu judecam pacatele cu masura lumeasca!

Toata lumea se leaga de sapunul parfumat. Nu mi se pare absurd (si eu am ajuns sa ma simt vinovata cand folosesc farduri sau parfum.. ma gandesc ca daca Sf. Fecioara Maria este modelul femeilor crestine, ceea ce fac eu este foarte departe de acest model).

Uite ce spune Cuv. Paisie Aghioritul despre lucrurile lumesti care rapesc inima:
"Daca doresc un lucru frumos, inseamna ca dau toata inima mea frumusetii, iar pentru Dumnezeu nu ramane nici o bucatica."
si
"Putine sunt acelea care nu-si vand inima celor desarte. Vreau sa spun ca diavolul le fura bogatia inimii lor cu toate cele lumesti, colorate, stralucitoare.
....
Nu ai inima, ci numai carne, inlauntrul careia bate tic tacul mecanic, ca ceasul, numai sa poti merge. Pentru ca putin din inima merge la un lucru, putin la altul, iar pentru Hristos nu ramane nimic."
(exemplul dat de parinte era placerea de a cumpara farfurii cu flori, dar am scurtat textul.)

Asta este diferenta dintre listele noastre si felul in care vede lucrurile un om induhovnicit.
Ca sa vezi pacatul ai nevoie de Dumnezeu, nu de liste.

Cele care nici macar nu deriveaza din cele zece porunci, cele care contrazic insasi atitudinea Mantuitorului pe pamant...Explicatii ar fi foarte multe, dar nu am timp.
Voi reveni.
Poti sa le enumeri si tu, Cristi, dar stiu ca nu-ti sta in fire sa reactionezi ca mine...asa ca, ramai tu, ca este bine. Pana la urama, asta si conteaza .

Sunt multe pacate "inchipuite " pe care le-am tot etalat si le-am dezvoltat semnificatia , de-a lungul timpului de cand sunt pe forum...Cine ma cunoaste mai bine, le-a inmagazinat in imaginatie, chiar si involuntar, fie ca m-au combatut sau nu. Pacatele in sine, nu reprezinta doar o lista, ci pot fi reprezentate intr-o lista impreuna cu atatia factori care le determina, sau cu atatea explicatii de la sine intelese, ce le justifica sau nu, existenta sau veridicitatea.
Nu mai are rost sa comentez si iar sa cometez.

Să nu începem iar cu orgasmul că n-are rost , nu e păcat . Punct . Altul, fumatul , Sf. Scriptură nu face referire , dar Sf. Părinţi , da. Este păcat sau viciu ? Altul, un sărut nevinovat, este păcat sau nu ? Şi pot continua, dar nu mai terminăm nici până dimineaţă. Sincer vroiam să punctăm prin exemple clare, Ory dragă ! Întrebarea mea ce ţi-o adresez direct este : eşti întru totul deacord cu cele lăsate de Sfinţii Părinţi ? Sincer, pentru că ştiu că ai curajul să răspunzi sincer, indiferent de reacţile celor din jur.

Nu, nu sunt intru totul de-acord cu cele lasate de Sf. Parinti, dar le respect viata . Spunea pe undeva Fani ca, si canoanele acelea au fost adaptate si izvorate din insasi mediul de existenta de-atunci, sa nu uitam ca lumea s-a schimbat mult prea mult, gandirea, de asemenea.
Lucrurl cel mai important in ceea ce am afirmat mai sus este ca, nu combat ceea ce a last Mantuitorul pe pamant, si asta spune totul. Se pune prea mult pret pe scrieri si pe dogme, ignorandu-se aproape total IUBIREA, care le eclipseaza intru totul.Iar aceasta iubire se exprima de la sine in foarte multe forme si reactii dintre oameni.
Am mai spus, cine ma cunoaste de 3 ani pe forum, stie ce vreau sa spun, fiindca nu este vorba de o lista de pacate inchipuite, ci de o ideologie intreaga asupra acestora, ideologie formata de toti factorii care determina aceste pacate...relative.

Oricat as incerca, la aceasta intrebare raspunsul va parea subiectiv, pentru ca in realitate concluzia nu vine dintr-o teorie sau consideratie aparte, ci din intreaga viata pe care o concep incepand din interiorul spre exteriorul meu.
Ma rog la Sf. Parinti, dar imi adaptez credinta si scrierile acestora, propriei personalitati, vieti si actiuni asupra ceea ce ma inconjoara . Prefer sa fiu constienta de aceasta constatare, decat sa o adopt oricum si sa ma manifest in mod fatarnic, dar renegandu-mi sistematic calitatea. Multi crestini procedeaza astfel, ei cred foarte mult bverbal, chiar si in fapta, dar, la un moment data, inevitabil se impotmolesc, astfel devin mai pasivi si se complac cu toate la un loc, legea si faradelegea adaptate neputintei.

" ...se gaseste destula credinta pentru a ura, dar nu se gaseste destula credinta pentru a iubi !..."
Din asta deriva cel mai bine existenta pacatelor inchipute.
In categoria urii, pe langa cea dezastruoasa fata de semeni, care imbraca extrem de multe forme perfide, poate fi amintita si ura sau dispretul fata de propriul organism, propria constructie, care, daca nu-l respecti, nu-i dai nici o sansa ca sa-l intelegi si astfel sa-l porti asa cum trebuie pe pamant, fara sa-i periclitezi functiile, dar si fara sa-i ranesti pe cei din jur...si mai ales, sa-i judeci. Toate au un rost , nu este nevoie sa-l schingiuim noi in fel si chip.