Cu stima si respect doamnelor care a-ti postat mai sus.
Spuneti si mie sincer. Cate dintre d-voastra s-au rugat insistent inante de casatorie sa le dea Dumnezeu jumatatea cu care sa poata trai crestineste? I-ati cerut lui Dumnezeu barbatii pe care vad ca ii considerati o utopie? Ei exista din fericire! Mai rari cei drept, fiinca nici femei care se roaga sa-i intalnesca sunt putine! Si eu stiu perechi fericite casatorite dupa ce s-au rugat indelung. Si atunci nici femeia si nici barbatul nu are dece sa suporte lucruri neplacute, ca Dumnezeu ia potrivit cum se cade. Deci, o casnicie fara avorturi si nici macar contraceptii. Ci doar cu ceva mai multa infranare pe care o inteleg si o urmeaza ambii parinti fiindca asa stiu ca e crstineste.
Dar majoritatea dintre noi din pacate il descoperim pe Dumnezeu abia cand ne dam cu capul de prag si atunci nu ramane de facut decat sa se suporte casnicia pe care singuri ne-am ales-o,... daca nu putem sa ne incrstinam consoarta. AMIN!

Asa e ,il descoperim pe Dumnezeu cand dam de necazuri.Si nici atunci nu e prea tarziu.
Acea femeie de care am scris avea un sot bun ,credincios si acela avea grija de copiii mici cat a fost ea plecata , unul din ei avea in jur de un an.
Si chiar daca sotul e bun nu e usor sa cresti atatia copii daca ai servici.

ctin cu respect iti adresez o simpla intrebare,esti monah,celibatar sau casatorit?Afla ca m-am rugat sa am un sot care sa-si doreasca copii multi,sa formam o familie dupa modelul prezentat de Sfintii Parinti..si intr-adevar abia acum pot sa spun ca am sotul pe care mi l-am dorit..desi mai sunt unele lucruri de indreptat..dar nimeni nu-i perfect,nu?Abia acum dupa ani de casatorie sotul meu abia acum nu se mai sperie de ideea de a avea copii multi,chiar vede abbsolut necesar lucrurl acesta(pentru mantuirea noastra),acum ma sperii eu insa;dar atunci canmd l-am cunoscut eu eram aceea care imi doream copii si el era cel care teoretiza f.bine(cu citate din Sfintii Parinti )...se speria insa la cel mai mic semn de sarcina..dupa ce s-au nascut copiii eu stiam instinctiv ce trebuia facut,el era pur si simplu impiedicat ,deslanat,dezordonat,invatat cu cercul lui de prieteni,cu vizitele,cu un anume soi de libertate,..in sfarsit nu cocheta cu ideea de a sta langa nevasta si a imparti treburile pe din doua...au fost momente cand m-am simtit singura ,neinteleasa,cand plangeam din te miri ce,nu eram sustinuta,ajutata asa cum trebuie ,nu puteam gandi limpede din cauza oboselii,a galagiei copiilor,comunicarea dintre mine si sot parea sa nu mai existe..totul s-a remediat prin rugaciune dar cred eu si datorita faptuluyi ca au crescut copii,noi am reluat comunicarea, efectiv putem sa ne auzim ,sa vorbim,sa purtam un dialog fara sa fim intrerupti la tot pasul de scancete,de pempersi si alte nevoi...pur si simplu mi-am sacrificat propriile nevoi pt.cele ale copiilor si o pot face in continuare,cred ca o pot lua de la capat(nu la infinit insa!)acum am langa mine un partener care cel putin s-a maturizat,in care p[ot avea ca incredere.Despre asta e vorba Consatantin,femeile nu au un ajutor real din partea sotilor..mai ales teologii sunt niste misogini gandesc ca femeile se ocupa de casa de copii este de datoria lor si numai a lor, iar barbatul trebuie sa stea afara,sa aduca si el niste banuti amarati.
E clar ca despre contraceptie si abstinenta vorbim limbi diferite.Si eu sunt pentru abstinenta chiar sunt de parere ca se poate(eu nu mai am 18 ani)..dar tinerele fete de 20 de ani mi-e greu sa cred ca pot sa doarma in camere separate,sa tina posturile,mai ales sasi educe partenerii de viata.Pentru asta s-a inventat contraceptia,sunt preoti care admit folosirea contraceptiei intre parteneri casatoriti din motive medicale de exemplu.

eu le dau dreptate fetelor pentru ca "mananc aceeasi paine" ca si ele ,dar stiu ca lucrurile ar trebui sa stea asa cum incerci tu sa le prezinti Constantin..asa incat uneori sunt atat de derutata si deloc multumita ca nu am curajul acesta de a aduce pe lume atatia copii incat sufletul meu sa se simta in siguranta..

O paine care nu prea pare sa fie dulce!
Dupa cele mai inainte scrise, mai vreau sa spun, ca daca tot ne-am "trezit" (fie si mai tarziu), macar sa ne straduim sa ne educam copiii ca sa nu ne calce pe urme...

Iar pt Dillema,
exemplele tale nu le contrazic, exista din nefericire dar sunt doar consecinta indepartarii de Dumnezeu. In casele fara de Dumnezeu sunt toate uraciunile pamantului, si e trist ca tocmai copii si tinerii sufera din cauza asta...

Deci in incheiere eu cred, (parerea unui barbat) ca se poate mai bine.
Si acum ramaneti cu bine pe topicul pe care considerati d-voastra doamnele ca aveti exclusivitate.
Sarbatori Fericite!

Si ca sa evitam acest risc, mai bine sa facem ceea ce trebuie ianinte de a ne intemeia familia, daca inca nu ne-am casatorit. Cred ca intoarcerea la credinta inainte de a ne "angrena" in cursul vietii de familie este cel mai important lucru si tot odata cel mai frumos dar de la Dumnezeu cu care ne poate invrednici El in viata, dovada a iubirii Lui fata de noi. Dar sa nu uitam ca Dumnezeu s-a milostivi a ne intoarce pe noi la credinta pentru rugaciunile Sfintilor, dintre care cea mai ascultata de Dumnezeu este Fecioara Maria, dar si rugaciunile Sfantului Inger pazitor, asa ca cele mai importante rugaciuni dupa Tatal nostru sunt cele catre Fecioara Maria si catre Ingerul pazitor.

ma gandeam....tot vorbim de avort...acum de Craciun...acum cand Doamne-Doamne ne-a daruit drept DAR de Craciun pe Unicul Sau Fiu!! Ne-a daruit un COPIL! Din IUBIRE! Este PRIMUL CADOU PE CARE L-AM PRIMIT NOI OMENIREA!! Pe Iisus..Micul Pruncut.... Cat de departe suntem de aceasta adevarata IUBIRE...cati copii mor nevinovati...

constantin aceleasi urari de bine iti intorc si eu,dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare,nu de alta dar sa stiu cu cine de fapt vorbesc cu unul caruia ii place sa se suda vorbind sau cu unul care chiar a ajuns sa puna in practica ceea ce sustine..ar fi frumos si te-as felicita ai fi atipic daca chiar ai acasa 7-8 copilasi ...Nimeni nu sustine avortul asta sa fie limpede!Si sa ne lumineze Dumnezeu sa ne intareasca sa putem duce acesta cruce deloc usoara de mame(si de tati:)

Imi cer iertare, nu sunt casatorita, nu cunosc "povara" asta, dar ma gandesc ca Hristos ne cheama la sfintire pe toti, ne indeamna sa ne luam Crucea (oricare ar fi Ea: casatorie, calugarie, singuratate...)si sa-i urmam.
Un exemplu frumos este viata Sf. Iuliana din Lazarevo care este o mare facatoare de minuni si a avut 13 copii.

Sa ne gandim totusi sa-i urmam lui Hristos, asa cum ne cheama El sa o facem...

farte frumos spus Juli,asa zic si eu ,de acord cu tine ,desi eu nu sint in situatia mentionata de tine ,adica necasatorita.