Vrei sa spui ca oamenii se nasc credinciosi? Presupunem ca am face un experiment destul de imoral in care un lot de nou nascuti sa fie crescuti izolati, fara a fi invatati ca ar exista Dumnezeu si asa mai departe. Care crezi ca ar fi rezultatele? De altfel, normal ca nu sunt multumit cu raspunsurile pe care le-am gasit, numai un om prea limitat ar fi multumit vreodata de cunoastere.

Demonstratia este data de faptul ca exista crestini azi. Iisus pana la inviere a fost un om (din punctul de vedere al contemporanilor) cu o invatatura superioara, dar si controversata care a facut minuni, a invatat, a exemplificat, S-a dat ca model... etc si pentru ca i-a suparat pe mai marii vremii a fost condamnat la moarte. Si toti cei care L-au urmat si au crezut in El au fugit in momentul acela.
Dar dupa, aceeasi oameni au propovaduit invatatura si invierea la toata lumea. Si din 12, 11 au suferit moarte martirica. Tinand cont ca omul este conditionat de instinctul de autoconservare, si asta a fost demonstrat de faptul ca atunci cand Hristos a fost condamnat la moarte toti L-au parasit, ce eveniment putea sa ii determine pe apostoli sa moara pentru o idee?
In plus, singurele documente de la cei care L-au cunoscut sustin invierea.

Daca mori pentru ceva nu insemna ca ai dreptate. Succesul crestinismului se bazeaza chiar pe moartea unui om-zeu. Sacrificat pentru omenire, el devine un zeu iubitor, nu unul razbunator cu erau zeii greci, romani sau YHWH. De altfel, o parte a succesului e datorat faptului ca a preluat multe credinte populare deja prezente.
In vremea lui Iisus existau multi invatatori care faceau "minuni", dar intamplarea a fost ca crestinismul s-a raspandat in vest si a suprimat orice alta religie.

"„sacrul" este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. La nivelurile
cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca
au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi „religios"." MIRCEA ELIADE
Universitatea din Chicago septembrie 1975

Pentru mine alimentatia, viata sexuala si munca nu au avut niciodata o valoare sacramentala, si am fost crestin convins facand parte dintr-o familie foarte credincioasa.

Nu. Dar ce te determina sa mori pentru ceva este important. Ei au murit pentru ca au crezut ca Hristos a inviat. Si credinta lor s-a bazat pe evidenta pentru ca ei au marturisit ca L-au vazut inviat. Asta este un argument de necontestat.
Nu a fost intamplare. Tocmai pentru ca s-a bazat pe un eveniment real. Puterea exemplului este mai puternica decat orice cuvant. Ca apostolii ar fi invatat despre Hristor, inclusiv despre moartea si invierea Lui nu ar fi avut aceeasi rezonanta daca nu i-ar fi urmat exemplul marturisind pana la moarte. Ce te poate convinge mai mult ca un om crede intr-o idee decat sacrificiul suprem? Si daca ideea aia este argumentata si sustinuta in calitate de martor o face valida. Asa a dus la raspandirea crestinismului.
Si ceilalti "invatatori" au disparut pentru ca invatatura lor nu a avut substanta si pentru ca nu s-a bazat pe un eveniment precum invierea lui Hristos. Exista mituri desprea alte invieri, dar exista si martori la eveniment? Sau cineva sa sustina ca a fost martor? Nu.

Stai sa vezi cand nu vei mai putea manca, cand nu vei mai putea munci, cand nu vei mai putea multe din lucrurile pe care acum le faci cu usuratate.

De abia atunci vei recunoaste importanta si adevarata valoare inclusiv sacramentala.

Si ce anume ti-a schimbat convingerile? o eventuala razvratire in sanul familiei?

Nimeni nu a fost martor la invierea lui Iisus. A treia zi, au gasit mormantul gol si ulterior Iisus s-ar fi aratat apostolilor. Oricum, cine sunt autorii evangheliilor este discutabil, a se vedea http://ro.wikipedia.org/wiki/Evanghelie
Oameni care sunt pur convinsi ca au fost martori la o minune exista si astazi, asta nu dovedeste nimic.

Nici nu trebuie dovedit nimic. Adevarul nu trebuie nici dovedit nici demonstrat. Adevarul este Cel ce este. Daca tu nu Il simti, nu Il cunosti, pe Cel ce este asta nu inseamna ca nu este.

"Eu sunt Cel ce sunt!" cat de adanci sunt aceste cuvinte. Si cat de mari. Caci cine poate fi Cel ce este independent de oricine si orice?

Inalta-ti mintea si vei ajunge si tu sa Il cunosti pe Cel ce este.

Asemenea raspunsuri m-au facut sa consider majoritatea crestinilor naivi fara logica elementara. Daca pretinzi ca ceva exista, trebuie sa dovedesti ca exista. Existenta Divinitatii este imposibil de dovedit. Mereu vor exista mituri, povesti, relatari despre lucruri supranaturale, dar nici unul nu a fost dovedit, ele au ramas ceea ce sunt, credinte.

Autoanalizandu-ma, cred ca postez aici din dorinta de a convinge pe cineva de acest lucru si asta e aproape imposibil, chiar daca dai argumente pertinente e foarte greu sa schimbi parerea unui om pentru ca el nu va accepta nici un argument in defavoarea ei. Eu insumi am devenit ateu trecand printr-un proces lung de intrebari si raspunsuri cauzate chiar de citirea cartilor crestine si nu ca altii care pur si simplu au decis ca nu exista Dumnezeu desi nu stiu cu ce se mananca asta.