Mopsule şi Mihai36, nu vă amăgiţi şi nu vă flataţi prin a fi zăbavnici cu inima, defapt priviţi-vă în goglindă şi în magoglindă şi recunoaşteţi că sunteţi nişte fricoşi care nu vreţi să vedeţi pe Adevărul ci iată că furându-vă singuri căciula aveţi păreri ''competente'' ca să vă puteţi furiş-furişa.

Toată Apocalipsa şi toată Scriptura vorbeşte despre Cetatea cea Sfântă a proorocilor şi sfiinţilor şi despre muntele Sionului... Muntele Domnului.

Dar voi tăgăduiţi, voi ştiţi mai bine ca mine, voi vă credeţi teologi mari şi foarte apostoli şi ziceţi tot felul de prostii despre Domnul, cum cică, El nu ar respecta Canoanele sau Legea sau Proorocii, El şi nu voi, sau unii spun chiar că cică nu are tocmai El ascultare de Dumnezeu... sau de sfinţii Părinţi sau de Sfântul Sinod...

Nu sunteţi voi atunci nişte caricaturi de popi? Dafapt aţi fi buni să vă bag la baalamuc alături de mine păcătosul... dar eu cred voi nu. Iar Domnul a uns Preoţi şi nu popii lui Baal... dar voi n-aţi priceput ce a făcut Ilie pe Muntele Carmel, şi nici pe Elisei nu l-aţi iubit ci voi v-aţi luat înţelepra la fel ca ucenicul său mincinos care a luat două rânduri de haine şi doi talanţi de argint sau ce ştiu eu ce mai vreţi voi pentru familiile voastre...

Deci ce să fac? Să vă plâng sau să mă distrez mai bine de prsotia voastră? Nu ştiu, ziceţi şi voi cum trebuie să mă comport ca să nu va sparg sau să nu vă iau smalţul sau praful de baal-aur de pe voi, căci dragostea este bibelou de porţelan.

Şi iată că voi sunteţi doar nişte iepuraşi fricooşi dar foarte mari teologi.
Păi dacă aţi fi citit, cu adevărat cinstit, atunci aţi fi găsit, dar voi vă daţi cu părerea aşa ca nişte mari înţelepţi... :24:

Măi, dragii mei iepuraşi care brusc vă preschimbaţi în lei feroce ca să vă transformaţi apoi în căţeţele ce-şi apără minteresele... staţi liniştiţi, nu vă mai strofocaţi că nu e pentru toţi credinţa şi cunoştiinţa, nu e pentru toţi, chiar dacă sunt mulţi chemaţi, vor fi foarte puţini aleşi... iar restul se va judeca cu gLumea şi gLumea a şi fost demult judecată... de pe vremea lui Moise, Noe, Avraam, şi Iona cu fiul lui...

Deci simpaticilor sceptici, vă mulţumesc pentru că aţi avut măcar o părere, căci ceilalţi n-au avut curajul nici să recunoască existenţa şi nici să vorbească şi nici să pomenească aşa ceva atât de extraordinar şi plenipotenţial:

Domnul e ROMÂN! şi e creştin şi e ortodox... încă de la întemeierea Lumii.

Nu poate fi nimic mai fericitor pentru noi, dar voi vă codiţi aşa cum câinii îşi aleargă propria lor coadă sau cum se linge pisica pe propriul botic, aşa cum se spală ea ca să fie frumoasă, asta după ce a pus botul la lapte şi miere... dar nu din ăla duhovnicesc ci căpresc.

Bucuraţi-vă deci că Dumnezeu e cu noi şi nu vă tooot amărâţi ca să vă lamentaţi că nu vreţi... ştiţi voi ce... Deci Bucuraţi-vă mult. De azi înainte la nesfârşit pentru Domnul.

Sunteti un al doilea Urmuz, va felicit! Sincer, literatura mai buna in stil urmuzian, in afara de postarile dvs., nu am mai citit. Pacat ca secta din care faceti din pacate parte nu e asa agreabila ca dvs. Ca sa nu mai vorbesc de faptul evident ca e...eretica.

Că zici tu, păi tu zici, tu crezi, tu te autoosândeşti, şi tu o să te cerţi nu cu mine ci cu tine...

Eu nu sunt vrednic să le dezleg încălţămintea picioarelor, dar tu aruncă cu pietre şi cu vorbe scrâşnite şi cu priviri semeţe şi cu scârbe, că doar ce poate face omul învârtoşat altceva?..

Dar nu-ţi mai fă dragule rău, te rog frumos nu-ţi fă păcate şi nu te condamna ci ai milă de Dumnezeul din tine ca să nu-l bagi în păcate de moarte sau din cele împotriva Duhului sfânt ori din alea care strigă la Cer... Ai milă de El şi de tine... iată deci că eu nu mă urmuz şi nu mă amuz ci-L plâng pe Domnul din tine, căci vrei musai ca să-i strici Templul, vrei să mergi la pierzare.

Nu-i bai că-L faci pe Domnul sectă şi eretic şi altele... că şi părinţii noştrii şi fraţii noştrii tot aşa L-au batjocurit... dar măcar lasă-ţi şi clipe ca să răsuflii şi numără până la zece şi nu te lăsa atras de satana ca să loveşti în ţepuşe pentru ca să nu orbeşti şi tu... Căci e păcat de ochişorii sufleţelului tău, Mopsule dragă ca să cazi în judecată, e păcat şi trist şi pentru tine şi pentru mine.

Dar hai ia spune la nenea, cine ţi-a format ţie părerile tale atât de înţelepre? Spune cine ca să-l zic eu la Tata. Că ştiu că nu eşti tu de vină... ci tu eşti doar un amăgit frumos şi serios. Care iată vrei să ajungi şi mare cavaler... ca să duci tu lupta în locul mândracului... ce-şi caută unelţici. Te-o fi găsit pe tine de fraier?

Hai spune de ce brusc ai scuipat din guriţă sectă şi ereticuri? De ce ai scuipat sarcasm şi urâciune despre ei? Ce ţi-au făcut ei ţie dragul meu? Cine te-a frustat atât de rău încât să găseşti vinovaţi pe oiţele cele pierdute dar care au fost găsite de Dumnezeu şi duse la staul? Cine te-a ofticat oare?

Şi eu nu am trecut niciodată pe la Glodeni Pucioasa... dar sunt un foarte mare pucios, dar aşa, doar de la distanţă, în Duh, în Suflet, căci sunt muradar... şi nu ştiu cum e pe acolo... dar poate ai fost dumneata şi-mi povesteşti şi mie... dacă ştii ceva, o mărturie cât de mică, aş fii încântat să aflu ca să mă îndulcesc de Dumnezeu, că poate o să mă curăţ de înţelepcimă şi înţeţelepră şi înţelene.

Uite Mopsule dragă și ție Mihai36 și tuturor vă dedic o melodie, ca un talisman pentru sufletul vostru amărât și amăgit și zăbavnic cu inima... vouă și tuturor bisericilor Domnului care s-au dus de-a berbeleacul... în gLumia „mare”.

Ascultați aici și vă întremați ca să nu vă prăbușiți de tooot, e dedicație specială pentru Românikaa en-chanté.

Dar voi iar o să pricepeți viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc, iar încurcându-vă în înțelepciuciu.

Și apoi când va spune careva: Stop Joc!.. fiindcă nu exsită niciun glob de pământ, voi o să fiți prinși cu picioarele-n tavan... la vânătoare de vânt, căci răspunsul prieteni e vânare de vânt, răspunsu-i vânare de vânt.

Acuma sigur voi știți toate răspunsurile... așa că ce mai, e gata sau e Gaga, nu știu... răspunsul. (juis pasion of the justice)

De-aș avea... v-aș cânta și eu ca să pricepeți mai bine, dar n-am... n-am nimic... de-aș avea, n-am nimic așa că trag de semnal ca să pricepeți și s-o înțelegeți... cu inima pe Românikaa... așa ca mine.

Păi dragostea e roz, întotdeauna... dragostea curată, e roz, dar nu mai ştiu să plâng... nu mai ştiu să văd roz... nu mai ştiu să aştept dimineaţa,

... şi încă ceva, e foarte deprimant că nu te mai cred.

Aşa că mă suiii la munte de supărare, ca să tai copacul... fin-că-s tare... supărat pe tine.

Dar şi aşa, prin atâta cer negru-gri, se vede musai şi luminiţa de la capătul tunelului, şi e roz, dacă e albă floarea albastră.

Şi dacă răsare şi apare Luminiţa cea de la capătul tunelului, atunci cred, cred în ochii tăi... da, cred, cred în ochii tăi... şi mă-nspăimânt... şi cânt.

Ştiu că e greu şi că dorul doare şi arde, şi că ochii tăi ard şi plâng. Însă de ce te uiţi la mine, de ce te uiţi la mine cu ochi străini, cu ochi străini şi goi? Poate vrei să pleci... ştiu că vrei să pleci, dar dacă totuşi chiar pleci să nu uiţi să te gândeşti la mine, să nu uiţi să te gândeşti din când-în-cînd la mine...

Şi dacă-ţi aminteşti atunci te rog să-mi ceri... să-mi cer mereu să mor... să mor pentru tine... Ca să fiu iarăşi cu ochii tăi... Şi nu ştiu ce m-ar putea scăpa... ce m-ar mai putea scăpa de la asta?... doar lacrima.

Până atunci nu mai visa... nu mai plânge... nu mai lăcrima, nu te mai dezbrăca, nu mai plânge cu inima... cu inima altcuiva... ci plânge-mă doar pe mine, plânge-mă numai pe mine, şi iubeşte-mă mult... cît de mult poţi, până leşini, până leşini de tot.

Aş fi vrut să fiu, nici eu nu mai ştiu ce... poate un învingător... un învins-învingător... o stea.
Merită să-ncerci chiar dacă nu vei fi printre învingători. Şi n-ai nevoie de foarte multe, doar de un puţin infinit.


Nu ştiu cum să te dojenesc să laşi de tot vroja ta sidefată cu care te flambezi flatîndu-te... te consolezi în sahare de siliciu, te dezmierzi în colb de puşcă, neştiind că vei primi drept răsplată 30 de pitoni şi 30 de pitoance şi o budă publică... oare nu ştii că asta primesc cei ce se molipsesc?

De ce nu ştii? De ce-mi şopteşti la ureche lucruri siropoase când vezi prea-bine că nu mai folosesc îndulcitorul natural şi nici cel sintetic fiindcă nu mai vreau să-mi îndulcesc scârba poftitoare de goliciuni, din ochi, din rânjet, nu mai vreau să am milă de ea.

De ce nu ştii când e joacă şi când e gLumă şi când e ficţiune SiFi lista lui Severin? N-ai curajul să ştii pe ce cărare păşeşti din pricina ştiinţei? Ştiinţa cui?

Mergi pe urma unor şerpi otrăvitori la inima lor, mergi pe un drum ce şerpuieşte în zadar, şi cât aş fi vrut... Nu vezi că cineva are o ţigară între degete cu care-ţi pirogreavază pe inimă un chip semeţ? O, cât aş fi vrut... să fii văzut.

Cum de nu crezi că vom ajunge nişte măscărici stingheri dacă toată ziua ai să refuzi să te vezi ce ai ajuns. Şi până unde toot crezi că mergi, dacă refuzi dojana ce vine de sus?

Acum e bine să citim numai la final şi să deschidem cufărul fetei moşului Dumnezeu ca să lăsăm de tot pe fata baborbniţei cu lada ei de zestre cu tot.

Aşa ar fi bine... dacă am avea minte curată şi tainică... da, aşa ar fi bine pentru tine, Românică mititică... şi cuminţică foc.

Însă în ascuns stă la pândă un mortan... şi ispisica neagră i-a făcut 10 dintr-odată.

Şi atunci care-i morala? Care proverb ţi s-ar potrivi mai bine?.. ca să te repar!

O las pe Angela să te facă Simileară cu ce e bine, să te dojenască ea, dar tu nu prea o iei în seamă... şi atunci va rămâne doar un dacă... din proverbe, ca o iarnă pustie, dar nu te speria Românie dulce că încă nu-i târziu, nu-i prea târziu... să cânţi aşa cum numai tu ştii Românica Mea, adică ale taale.

Ofofof cât de greu este să-ţi deschizi ochii draguţă Românică mică, să-ţi dai seama... că iubirea e grea... chiar foarte grea pe şosea, însă tu nu vrei să pricepi, dar dacă ai ghici... poate că ai începe să speri că va veni primăvara, că va apare o floare.

Şi dacă vezi floarea de măr răsărind şi nu crezi atunci să nu-mi vorbeşti de iubire... ci uită-te în ochii mei, însă ştiu... că de nimic nu-ţi pare rău... nu ştiu de ce... şi ai plecat aiurea, iar de atunci mă rog.

Uite şi Harry a auzit de tine... şi cântă de bucurie, cântă... amintindu-şi de tine. Şi El-vis vine să plângă pe umărul tău... Şi Nana şi Demis se-mbracă în kaki pentru tine... şi chiar Joe îşi dă seama de sensul existenţei, iar Julio se îmbracă în alb pentru o clipă cu tine.

Şi toate aceste minuni sunt numai pentru tine Românică mică şi dragă.

Dar dacă va veni la tine vântul... să nu uiţi că poate... drumurile noastre se vor întâlni vreodată.

Şi uite aici, am găsit-o pe Românica (roşu rujul buzelor, galben părul, ochii albaştrii) şi ea a născut o fetiţă roz, pe nume ''Evrika''.

Dar ce se vede la Românikaa e doar forma şi faţa ei frumoasă de prezentat pe TV... căci partea sufletească şi tainică a României n-o poţi afla prea uşor, căci nu se poate vedea cu ochii trupeşti şi nici cu ochii sufletului decât dacă eşti îmbrăcat în alb imaculat.