Sunt curios dialogul cu pelerinul cum va evolua, vom putea observa o evolutie sau nu la osutafaraunu, alias 666.
Daca si dialogul cu pelerinul (care provoaca discutia spre un orizont cat de cat cultural) va avea aceeasi evolutie in sensul lui sola scriptura - ceea ce cred ca se va intampla - inseamna ca 666 este predestinat spre neantizare: dumnezeul lui il va recrea la Judecata spre a-l neantiza. Asta da perspectiva "crestina"!

"18.Copiii mei, este ceasul de pe urmă; şi precum aţi auzit că vine Antihrist, aşa şi acum mulţi antihrişti s'au arătat: de aici cunoaştem noi că-i ceasul de pe urmă.
19.Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre noi; că de-ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi. Dar aceasta, pentru ca să se arate că nu toţi sunt dintre noi." 1 Ioan 2.

Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre noi;
Ar trebui sa fie arhisuficient pentru orice sectar sa se intoarca la Ortodoxie.
Fragmentul de sus este valabil inclusiv pentru catolici.

L-am citat si eu destul de des dar ei au o alta evanghelie(la ei invatatorii falsi vin la inceput si cei buni si curati cu inima la sfarsit). Multi penticostali vad ca biserica ortodoxa ar fi cea mai departata de adevar dar Toti sectanti vad taman invers: ca noi ne-am rupt de catolici chiar daca e taman pe dos!

I-mi spunea o adventista. Icoanele la foc! Stai stai. De ce la foc? Nu I-l reprezinta ele pe Iisus? Si cine Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. (Ioan.12:45)

Excelent :))

Pai fac si ei icoane, adica reprezentari care se vor ale lui Hristos.
Dar pentru ca la ei Hristos e doar o teorie, nu o prezenta vie, reprezentarile respective nu au nici o valoare sacra.

Ia sa le zici sa-si puna albumele de familie pe foc, citand Luca 14:26 "Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu."

Si sa-i zica ca arderea icoanelor cu Hristos se incadreaza la Ioan 15:23.

Eventual dati trimitere doar versete fara citate, o sa aiba maxilaru' in cadere libere, au impresia ca doar ei stiu ce e ala verset si Biblie desi sunt ultrasuperficiali in studiul Scripturii, cum zicea fostul adventist: "scoala iluziei".

Asta se rezolva simplu:
Ce bagaj doctrinar ecumenic avea Biserica la 1054?

Cine are in plus adaugata invatatura ne-ecumenica, la AD 20xx, cine a stricat posturile ?

Atunci?

Tu, că nu mănânci brânză şi oo!

Este foarte adevărat că în primele două generaţii creştine,transmiterea adevărului religios prin viu grai a fost o sursă care completa Vechiul Testament, fără a i se substitui. Evanghelia era transmisă prin viu grai de cei care fuseseră martori ai faptelor. Aceste lucruri s-au putut transmite şi peste mai multe generaţii, dar este absolut nerealist şi nefondat să se creadă că cele mai importante doctrine şi practici, sau oricum unele esenţiale, au fost neglijate în scris, preferând să fie transmise exclusiv oral, în special când acestea sunt dovedite în conflict cu NT. Dar nu doresc să repet subiectul abordat cu poate prea multă patimă în dialogul cu dl. Ştefan Florin...
Cert este că mărturia scrisă este mai credibilă decât cea orală. Martorii oculari au credibilitate, dar cei care au auzit de la alţii în forme natural mistificabile, prin generaţii, nu pot avea acelaşi credit. Pe lângă autoritatea VT scrisă, exista şi autoritatea implicită a apostolilor. Înainte de a fi scris ceva, autoritate lor nu era mai slabă. Cuvântul lor trebuia să fie respectat în Biserică. Şi adesea era respectat. Scrierile lor nu au fost făcute cu scopul de a mai adăuga un testament la Biblie, ci pentru a întări în scris cele spuse prin viu grai, pentru a exista norme de educare şi disciplinare a Bisericii, şi pentru a accentua principiile creştine, învăţăturile Domnului, morala şi speranţa creştină. Acestea au rămas în mod natural ca norme, fiindcă veneau de la apostoli şi de la conducătorii Bisericii, care erau reprezentanţii lui Hristos. Altfel spus, aceste învăţături erau în mod practic „canonice”, înainte de a fi puse în "dosare" şi înainte de a se fi alcătuit şi decis forma canonului NT.

"Existenţa paralelă" de care amintiţi desigur a existat şi ea s-a întins pe parcursul mai multor secole de-a rândul până la momentul în care majoritatea creştinilor (deoarec o minoritate a continuat să existe) a decisi ruptura definitivă cu sabatul. Cauzele au fost diverse, printre cele mai importante fiind prigoana autorităţii romane ce-i considerau pe creştini tot un fel de iudei şi modalitatea mai comodă de a se închina într-o zi care oricum avea un statut oficial în Imperiu.
N-am citit cartea diaconului Ioan Ica de care pomeniţi, însă bănuiesc că dânsul foloseşte versiunea lungă a epistolei către Magnezieni ce cuprinde şi IX,4. Majoritatea teologilor (printre care şi teologi ortodocşi şi catolici) sunt de acord că aceaste versiuni lungi ale epistolelor ignatine au multe interpolări târzii, unele chiar fiind cu totul falsificate.
Însă chiar versiunea scurtă (pe care eu o am în versiunea original-grecească) poate ridica semne de întrebare. Observaţi că, în IX,1, presupusul Ignatie a folosit forma scurtă, mai târzie a duminicii (κυριακήν = "domnească/a Domnului", nu aceea care se presupune că ar fi denumit ziua Domnului în Apocalips 1,10 (κυριακή ήμέρα„zi domnească/ziua Domnului”). Evident, avem de-a face cu o interpolare e reflectă o opinie teologică mai târzie, nu de la începutul primului secol.

În aceste condiţii ("NIMENI nu este oprit sa cante in biserica"), de ce neoprotestanţilor li se neagă (fiind chiar subiect de batjocură) dreptul de a folosi instrumentele muzicale în biserică? Dacă în Biserica Ortodoxă "s-au format corurile [pe 4 voci]", de ce neorpotestanţii n-ar forma ansambluri instrumentale - mai ales că instrumentele erau gata "formate" în închinarea iudaică?
Aici văd eu inconsistenţa criticii ortodoxe ce nu-şi recunoaşte o inovaţie "necanonică" (corul pe 4 voci) a ei, în timp ce-i acuză pe neoprotestanţi că fac uz de instrumente folosite sute de ani în închinarea lui Dumnezeu.