Pentru Mihnea Dragomir
 

Sa inteleg ca ramura desprinsa este Biserica Ortodoxa si maslinul este Biserica catolica? Pai o ramura desprinsa cade, se usuca si moare. Cum se face atunci ca va aflati pe un site ortodox? Inseamna ca ramura este cat se poate de vie, nu-i asa? Domnul a folosit mai frecvent comparatia cu mladita de vie, iar mladita care se usuca si piere este cea care nu isi trage seva din Iisus Hristos.Biserica sunt mladitele, asta vad ca este tare greu de inteles. Toti oamenii la un loc formeaza Biserica iar seva mladitelor este trasa din Iisus Hristos si nu din Papa. Papa trebuie doar sa le spuna mladitelor ca trebuie sa isi traga seva din Iisus Hristos, sa le spuna ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui Viu de la care avem viata vesnica. Acesta este ministerul Petrin. Asa ca Biserica ortodoxa, care isi trage seva din Iisus Hristos, este o mladita cat se poate de vie, si daca inca nu v-ati convins, mergeti si vizitati moastele sfintilor ortodocsi si o sa va convingeti, daca aveti intr-adevar intentia sa aflati adevarul.
Dumneavoastra cum puteti convinge un chinez de exemplu ca dumneavoastra aveti dreptate si nu ortodocsii? V-am dat o carte sa cititi care arata cum dogmele au fost modificate de catolici. Sa inteleg ca ati citit-o si nu ati vazut acolo raspunsul? Asta pe langa faptul ca cunoasteti suficient de bine istoria bisericii catolice ca sa stiti ca asa este. Dar daca nu aveti rabdare cu cititul cartii si doriti un raspuns rapid, iata:
- de la cine purcede Duhul Sfant: initial era de la Tatal, apoi si de la Fiul, apoi s-a zis ca de fapt vina este a traducerii din greaca in latina care nu se poate face decat cu Filioque si ca atare, daca se spune in greaca este perfect fara Filioque, si este de altfel forma aleasa de ecumenistii inclusiv catolici.
- Spovedania, care initial nu exista si apoi s-a introdus si s-a tot modificat enorm de-a lungul timpului, pornind de la ceva foarte dur (Spovedania in public), canoane dure ce trebuiau facute pentru a primi dezlegarea, apoi dezlegarea s-a dat inainte si canonul dupa pentru a primi apoi Impartasania, s-a renuntat apoi la canon, pentru a se ajunge partial cam de unde s-a pornit, sa nu mai fie obligatorie Spevedania pentru Impartasanie in cazul pacatelor care nu sunt de moarte
- Impartasania care cand se da credinciosilor numai partea cu Trupul, cand se accepta sa li se dea si sangele, desi in Biblie scrie clar ca trebuie amandoua.
- imaculata conceptie care este inventie foarte recenta ce face ca Jertfa Domnului sa nu fie obligatorie, cel putin nu pentru toti
- Purgatoriul, care nu exista in Biblie, si apoi conceptul in sine s-a modificat mereu, cu o extrema - plata in bani a pacatelor, si cealalta extrema - de actualitate - la moarte il putem vedea pe Iisus si El poate sa ne ierte intr-o secunda astfel incat sa mergem direct spre Cer.
Botezul - nu s-a facut prin intreita picurare de la inceput ci se facea prin scufundare
Obligativitatea celibatului la preoti - a fost introdus ulterior si contrazice Biblia, nu existenta lui ci obligativitatea lui.
Disparitia diaconatului la femei, castrarea barbatilor ca sa poata canta pe voci inalte in biserica din cauza ca femeia nu avea voie sa vorbeasca in Biserica, si ajungandu-se acum la catehizarea facuta in biserica de femei si trimiterea lor pe strada pentru evanghelizare (super partea asta, am si eu o prietena care face asta in cartierul arab din oras)
Si termin cu cele doua miscari opuse din Biserica catolica: vechii catolici care trag spre ortodocsi, si Renouveau Charismatique care trag spre partea protestanta si chiar sunt curioasa daca ati vazut in ce consta acest curent, pentru ca eu am participat o data la astfel de adunare si... no comment... Dar se pare ca nu ati citit linkul pentru ca, daca tot ati mentionat de penticostali, uitati ce scria acolo:

"Le Renouveau Charismatique (ou tendance charismatique) est un courant spirituel chrétien qui tire son nom des charismes, ou dons du Saint Esprit. Il est aussi appelé "renouveau pentecôtal", en raison de l'expérience de la personne de l'Esprit-Saint vécue comme à la Pentecôte. Il est similaire dans ses pratiques au pentecôtisme et apparait également chez certaines églises évangéliques, mais il est présent chez certaines églises protestantes et dans l'Église catholique. Le Renouveau charismatique est le jaillissement, à l'intérieur de l'Église, d'une "richesse" qui s'y trouvait déjà enfouie et cachée au regard de ceux même qui en avaient le dépôt. Il consiste essentiellement à la mise en pratique des dons spirituels au sein de la communauté par les miracles, les guérisons, les prophéties et surtout la glossolalie. C'est l'épanousissement dans le Saint Esprit qui est mis en valeur sous diverses formes."
(http://fr.wikipedia.org/wiki/Renouveau_charismatique)

Si daca nu intelegeti franceza, uitati ce scrie pe pagina engleza:


"The term Charismatic Movement describes the adoption (circa 1960 onwards for Protestants, 1967 onwards for Roman Catholics) of certain beliefs typical of those held by Pentecostal Christians by those within the historic denominations.[1] The term "charismatic" was first coined by Harald Bredesen, a Lutheran minister, in 1962, to describe what was happening at that time in the old-line churches. Confronted with the term "neo-Pentecostal," he opted instead to use the phrase 'the charismatic renewal in the historic churches.'"[2] The genesis of the Charismatic Movement however is variously attributed to Father Dennis Bennett, an Episcopal priest, in 1960. His book Nine O'Clock in the Morning gives a personal account of this period.[3]"

(http://en.wikipedia.org/wiki/Charismatic_Movement)




Asa ca inainte sa ii judecati pe Penticostali, uitati-va bine in gradina proprie. Ca eu cunosc catolici care vorbesc in limbi si au tot felul de ritualuri netraditionale care pot face chiar teama celor cu credinta mai "ortodoxa" (a se citi rigida), dar si invers, cunosc persoane care au zis ca daca nu ar fi aparut aceasta miscare in Biserica catolica, ar fi ramas fara credinta. Asa ca se face dupa credinta fiecaruia: cere si vei primi!

Pe mine nu ma intereseaza ceea ce "s-ar putea" ci ma intereseaza ceea ce este. Jertfa lui Hristos spala atat pacatul originar cat si toate celelalte pacate, atat la catolici cat si la toti ceilelati care cred in El. Iar parerea dumneavoastra despre altii nu-L va face pe Domnul sa nu mai acorde iertarea pacatelor celor care cred in El. Pe El il intereseaza credinta acelui om in El si nu credinta altora despre acel om. Cred ca vedeti enorma diferenta.

Pai Duhul Sfant sterge pacatul in fiecare persoana care se boteaza din cauza ca Domnul a platit deja acel pacat cu sangele Lui, ceea ce in cazul Sfintei Fecioare nu putea fi adevarat la nasterea ei pentru ca Domnul nu numai ca inca nu spalase nici un pacat cand Sfanta Fecioara venea pe lume, dar Iisus inca nici nu se nascuse. Asa ca, "doar cu ajutorul Harului" inseamna "doar cu ajutorul Harului in absenta jertfei lui Iisus". Pacatul meu a fost spalat "cu ajutorul Harului pe baza Jertfei de sange a lui Iisus", si nicidecum "in absenta Jertfei Domnului". De aceea nimeni inca nu se urcase la Cer pana la venirea si jertfirea Domnului, Harul nu putea face asa ceva fara ca cineva sa plateasca pacatul, pentru ca Dumnezeu este drept, asa ca cineva trebuia sa plateasca pentru pacat. Iar omul era incapabil de o asemenea plata, de aceea, din marea Lui iubire pentru noi, Dumnezeu a acceptat sa plateasca El insusi, prin persoana Fiului, sa plateasca ceea ce noi nu puteam plati. Nici noi, si nici Sfanta Fecioara.
Bine-nteles ca pururea fecioria Sfintei Fecioare nu contravine Bibliei, ci doar Imaculata Conceptie contravine, doar la aceasta din urma ma referisem ca contravine Bibliei. Fecioria pururea contravine doar daca se demonstreaza ca Iisus avea frati dupa mama, ceea ce inca nu s-a demonstrat fara echivoc. Deci pururea fecioria poate fi adevarata dar poate fi la fel de bine falsa, dar fiind o dogma indiscreta, cum bine ati concluzionat cuvintele mele, este mai degraba gandire omeneasca pentru ca oamenii sunt indiscreti cu intimitatea altora, nu Dumnezeu. Dumnezeu respecta foarte mult omul.

Sa ma puna pe ganduri faptul ca ortodocsi practicanti contrazic ceea ce nu cunosc? Dimpotriva, nu inteleg cum cineva isi permite sa contrazica fara sa cunoasca. Si de ce Biserica Ortodoxa se lupta impotriva altor crestini? Unde zice asa ceva Domnul? Domnul zice chiar dimpotriva! Si repet aici paragraful:


"Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi.
Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau.
Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi."
(Marcu, cap.9, 38:40)

Iar eu nu sunt impotriva ortodocsilor si nici a unuia dintre crestini, asa ca iata, daca nu sunt impotriva voastra, sunt cu voi. Sunt cu voi si adun cu Domnul "Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste."

Si acum am o intrebare: cum te-ai simti cand cineva caruia i-ai acordat toata increderea ta ca iti spune adevarul, descoperi ca de fapt te-a mintit? Eu am ajuns la un moment la catolici nu pentru ca ma apucasera pe mine curiozitatile, pentru ca in acea vreme nu era biserica mai buna pentru mine decat biserica ortodoxa, ci am fost invitata de o prietena, si pentru ca imi era o prietena foarte draga, m-am dus. Si am ramas foarte dezamagita sa vad ca fusesem mintita de ortodocsi in ceea ce ii priveste pe catolici pentru ca si catolicii invoca Duhul Sfant cand fac sfintirea darurilor, in timp ce eu eu fusesem invatata la ortodocsi ca Euharistia catolicilor nu are nici o valoare din cauza ca nu invoca Duhul Sfant ci doar recita cuvintele spuse de Domnul la Cina cea de Taina: "Luati, mancati ...". Si cand am vazut ca de fapt nu era adevarat, incetul cu incetul am inceput sa pun la indoiala tot ceea ce imi fusese spus despre ceilalti, am verificat absolut totul din interior. Asa ca, daca ceva ma pune pe ganduri din ceea ce zic ortodocsii, ma duc la sursa si verific. Si apoi ma conving singura unde este adevarul. Si cand le spun persoanelor respective ca am fost si am verificat si nu este cum zic ele, se intampla ca se si enerveaza si nu mai vor sa imi vorbeasca din cauza asta, cum s-a intamplat odata cu cineva care mi-a zis ca, daca merg la catolici, atunci sa ii dau inapoi lui Iisus Mirungerea care nu exista la catolici. I-am dat linkul de pe site-ul Vaticanului ca sa citeasca ca exista si ca nu am de dat nimic inapoi nimanui, asa ca s-a enervat si a refuzat sa mai imi vorbeasca zicand ca sunt eretica. Si totusi, eu eram cea care zicea adevarul. Astfel de comportamente ma pun pe ganduri, aceasta incapatanare de a trai cu acuzatii mincinoase la adresa altora chiar si atunci cand cineva le arata cu probe de pe site-ul oficial, ca nu cunosc cu adevarat credinta celuilalt...
Eu inteleg ca cineva sa iubeasca mai mult o biserica decat alta, si sunt destui care isi schimba biserica pentru ca se simt mai bine in alta, si nu mi se pare nimic ciudat in asta, ci dimpotriva, bine ca fiecare isi poate gasi locul in biserica, insa nu inteleg de ce trebuie sa lupte crestinii intre ei, si inca cu acuzatii mincinoase. Iisus nu a invatat niciodata asa ceva. Nu a indemnat niciodata la lupta ci cel mult la ignorare, a zis la un moment dat ca, daca intr-o cetate apostolii nu vor fi primiti si oamenii de acolo nu vor asculta Evanghelia vestita de ei, sa isi scuture praful de pe incaltaminte si sa mearga mai departe. Au fost trimisi sa vesteasca Evanghelia si sa Boteze, asa ca nu prea vad de ce apoi s-au apucat sa se lupte intre ei crestinii, si asta inca de la infiintarea bisericii, caci iata ce remarca Ap. Pavel:

"Va indemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere.
Caci, fratii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit stire ca la voi sunt certuri;
Si spun aceasta, ca fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
Oare s-a impartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati in numele lui Pavel?"
( 1 Corinteni, Cap1, 10:13)

Iata ca la fel fac si unii crestini acum, ii acuza pe ceilalti ca nu sunt buni pentru ca nu sunt ortodocsi, sau catolici, sau protestanti, dar oare s-a impartit Hristos? S-au rastignit ortodocsii sau catolicii sau protestantii pentru ei? Sau au fost Botezati in numele lor, a oamenilor? Nu o sa inteleg niciodata de ce ajung sa placa cuvintele oamenilor mai mult decat cele ale lui Iisus, si asta este motiv de ingrijorare, nu invers...

Te văd că eşti bine antrenat(ă) pentru discuţii pro-ecumeniste. Însă după toate "grozăviile" despre care ai vorbit, încă nu am văzut ca Hristos să fi chemat femei ca apostoli la propovăduire, nu am văzut nici măcar o singură femeie episcop sau preot nici în vechiul testament, nici în noul testament, nici în toată istoria Bisericii lui Hristos. Iar motivul este unul singur: preoţia nu este pentru femei, nu a fost niciodată şi nu va fi niciodată. Iar cei care "hirotonesc" femei întru "preotese" şi/sau "episcopese" arată mai mult decât evident că ei nu fac parte din Biserica lui Hristos, oricât de înşelătoare ar fi aparenţele.

Eu nu numai ca acum am vazut femeie preot, dar ce parere aveti de o sfanta din calendarul ortodox care a fost stareta in manastire de barbati pentru ca acestia nu stiau ca este femeie si ca atare, dintre toti calugarii, au ales-o chiar pe ea stareta?

Uitati aici un topic dedicat subiectului, veti afla si ceea ce inca nu stiti despre Vechiul si Noul Testament.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10436
Lectura placuta!

Teoria aceasta a ramurilor (sau mlădiţelor) nu este credinţa Bisericii mele. Nici nu este credinţa noastră că toţi oamenii la un loc formează Biserica. Noi nu credem că Biserica lui Cristos este ceva transversal peste credinţe, ci credem că este o instituţie vie. Noul Popor Ales care este Biserica Catolică are semne după care poate fi recunoscut, aşa cum Vechiul Popor Ales care a prefigurat Biserica avea organizare, lege şi conducători vizibili. Toţi cei care făceau parte din poporul lui Israel, dar s-au desprins de el refuzând să plece în călătoria prin deşert care este antitip al vieţii noastre, au încetat a mai fi trup din Poporul Ales, nu s-au împărtăşit din Mielul Jertfei şi au pierit. Poporul lui Dumnezeu erau cei care se hrăneau cu mana cerească şi cei care ascultau de Moise.

Prea multe subiecte pentru topicuri diferite. Mă abţin să răspund, din dorinţa de a nu dezorganiza discuţia.

Deşi nu au legătură, nu sunt nici opuse, nici amândouă în Biserica Catolică. Numai Reînnoirea Harismatică este parte a Bisericii Catolice. A fi catolic înseamnă a fi în comuniune cu papa. Nu este cazul "vechilor catolici". Singura legătură între vechii catolici şi ortodocşi este că ambele grupări sunt ramuri aflate în stare de desprindere (schismă).

Între glosolalia practicată de grupuri catolice şi glosolalia practicată de grupuri penticostale, diferenţa este ca dintre rai şi iad. Îmi păreţi a confunda credinţa cu ritualul, cu felul particular de a-L lăda pe Domnul. A fi catolic nu e chestie de ritual, ci e chestie de credinţă şi de comuniune cu urmaşul lui Petru şi cu urmaşii celorlalţi apostoli în comuniune cu el.

După cum am spus, şi în cazul Fecioarei Maria ferirea de păcatul original s-a făcut prin Jertfa lui Isus, numai că în acest caz a fost făcută cu anticipaţie, în baza evenimentelor viitoare. Dacă veţi reflecta puţin la modul în care păcatul original a fost remis în cazul dv, veţi descoperi că şi la dv a funcţionat un fel de anticipaţie: botezul a avut loc în baza promisiunii de credinţă viitoare făcute de naşii şi de părinţii dv. Remisiunea păcatului original a funcţionat, dar acest lucru vă va mântui dacă şi numai dacă veţi spune şi dv, ca şi Sf Fecioară: "Fie mie după cuvântul tău" şi veţi duce o viaţă în acord cu acesta.

Pasajul corect :
1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.
8. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.

Argumente zero barat, dar pretenţii fără absolut nici un fundament, grămadă. Deci până la urmă nu ai reuşit să demonstrezi absolut nimic, iar preoţia rămâne aşa cum a fost, aşa cum este şi aşa cum va fi, adică numai pentru bărbaţi; femeile sunt cu rostul lor. Călugăriţele nu fac absolut nici o excepţie pentru că starea de călugărie, pe lângă credinţă etc, presupune trei voturi: votul sărăciei de bunăvoie, votul ascultării şi votul abstinenţei, deci nici cea mai mică legătură cu sfânta taină a hirotoniei. Cei care "hirotonesc" "preotese"/"episcopese" arată prin această spurcăciune că nu reprezintă şi nu sunt Biserica lui Hristos, indiferent de cât de înşelătoare ar putea fi aparenţele.

Dupa cum vedeti, cineva mi-a luat-o inainte si v-a dat citatul cu via si mladitele. Este din Evanghelia lui Ioan, cap 15, care exista cu siguranta si in Biblia folosita de Biserica Catolica, chiar daca dumneavoastra ignorati acest pasaj. Dupa cum vedeti, via este Iisus, lucratorul este Dumnezeu Tatal, iar noi toti suntem mladitele, iar seva ne-o tragem cu totii din Iisus Hristos. Iar cine nu aduce roada, se usuca si dispare in foc. Cel insa care aduce roada devine ucenic al Domnului. Biserica ortodoxa a adus multa roada, si v-am sugerat sa vizitati moastele Sfintilor ortodocsi ca sa va convingeti, ca vad ca nu va ajunge faptul ca Biserica Ortodoxa este in picioare pana astazi ca biserica lucratoare, la fel ca si Biserica catolica.


Asa este, de aceea va sugerasem sa cititi cartea cu Noul catehismul catolic contra Sfintilor Parinti, acolo se afla toata argumentatia ortodoxa. Dar trebuie timp si rabdare pentru a fi citita si inteleasa, nu se poate peste noapte.

Si vechii catolici stiu ca se afla in schisma sau este parerea dumneavoastra personala?

Ati vazut vreodata in ce consista aceasta glosolalie la catolici? Ca eu am o prietena asa, catolica, si ea zice niste bolboroseli pe care nici ea nu le intelege dar cica este limbajul ingerilor pe care il primeste prin Duhul Sfant. Mi-a tinut aceeasi teorie pe care am citit-o apoi la Penticostali. Eu personal nu cred o iota (dar asta nu inseamna neaparat ca nu are drepate), i-am zis o data parerea mea, si apoi am lasat-o in pace cu treaba asta. Este prietena mea si imi este draga, asa ca, daca vrea sa creada ca vorbeste ca si ingerii, pai asa sa faca, ca nu o sa-si piarda mantuirea din cauza asta.
Si stiti cumva ca protestantii si catolicii care se cred inspirati de la Duhul Sfant fac aceste ritualuri impreuna? Ati fost vreodata sa vedeti cum este? Ati auzit de repaosul Duhului Sfant practicat de ambele parti, cand preotul/pastorul sufla Duh Sfant peste credinciosi si acestia cad pe jos si raman asa de la cateva minute pana la ore si cica chiar si zile? Cand a suflat peste mine nu s-a intamplat nimic pentru ca ma indoiam de tot ceea ce se petrecea acolo, insa altii, care au cazut, mi-au spus ca in momentul cand s-a suflat peste ei, le-au derapat picioarele singure de pe sol si s-au trezit pe jos. Ce diferenta ca dintre Rai si Iad vedeti intre cele doua practici catolica si protestanta? Ca eu nu am vazut sa fie nici una, cu atat mai mult cu cat fac ritualul impreuna!

Si de ce nu s-a facut ferirea de pacatul original, tot in baza evenimentelor viitoare, pentru toti oamenii? Sau macar pentru o parte, ca de exemplu pentru Sf. Ioan Botezatorul?
Ati vazut vreodata sa se faca Botezul in baza promisiunii unor persoane nebotezate? Ca eu una, nu am vazut! Cand eu m-am nascut, Iisus deja platise pentru TOATE pacatele, iar promisiunea pentru mine a fost facuta de oameni DEJA BOTEZATI, si promisiunea consta doar in faptul ca o sa il accept pe Domnul in viata mea, cu alte cuvinte, ca o sa accept ceea ce Domnul a facut DEJA pentru mine. Nu este cazul Sfintei Fecioare pentru care nu a promis nimeni si Domnul inca nu facuse nimic, si pe deasupra avea si vointa libera sa refuze misiunea. Slava Domnului ca a avut puterea sa mearga pana la capat! Dar revenind, avand in vedere ca si Ioan Botezatorul a facut voia lui Dumnezeu, si el a zis, prin faptele sale, "Fie mie dupa cuvantul ta", si la fel si toti dreptii din Israel, ca au fost si oameni drepti in fata lui Dumnezeu care au facut voia Lui in toate, atunci, dupa teoria Dumneavoastra, trebuia sa fi fost si ei conceputi imaculat. Cine stie, poate ca asta va fi urmatoarea doctrina a Bisericii...

Eu vorbesc de o femeie care s-a imbracat in haine de barbat pentru a fugi de acasa, a ajuns intr-o manastire de barbati pretinzand ca este barbat, si la moartea staretului barbat a fost aleasa ea staret de catre calugarii barbati care erau convinsi ca aleg staret un barbat. Si a fost staret in manastire de barbati pana la moartea ei! Va las sa descoperiti singur cine este sfanta si cum se termina povestea. Si vedeti bine ca Dumnezeu nu a considerat ca a fost o spurcaciune, dimpotriva, a facut-o sfanta. O sfanta sarbatorita in calendarul ortodox!
Iar acum, va place sau nu, preoti femei exista, slava Domnului!

Da, există "preotese", însă nu fac parte din Biserica lui Hristos, ci fac parte din anumite grupări care de mult au fost părăsite de Duhul Sfânt. Deci de aceea ţi-am mai spus şi te mai rog odată, dispari din Biserica Ortodoxă dacă nu îţi convine şi du-te unde vezi cu ochii la anglicanii tăi să te facă "preoteasă", dar lasă-ne pe noi ortodocşii în pace de asemenea spurcăciuni care sunt mai mult decât urâte înaintea lui Dumnezeu.

"Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine." (Romani 1:28)

Cred că îi aduci slavă dracului, că Dumnezeu niciodată nu a pus în poziţie de preot vreo femeie; în schimb se pare că dracul le pune preotese în grupări care nu mai au de mult timp nici o tangenţă cu Biserica lui Hristos. Femeile într-adevăr au mai fost preotese, dar în religii păgâne, care se închinau la idoli, şi după cum ştim din sfânta scriptură, toţi idolii păgânilor sunt draci.

Cea mai mare femeie este Maica Domnului dar nici macar Ea nu a avut o functie sacerdotala in Biserica.

Nu am auzit niciodata ca paganii sa nu fi avut si preoti barbati, deci excludem toata lumea de la preotie? Cine L-a omorat pe Iisus, barbatul sau femeia? Cine L-a urmat pana pe Golgota, barbatul sau femeile? Ca intr-adevar a fost un barbat si multime de femei, ca restul barbatilor au dat bir cu fugitii. Dar dupa razboi, multi viteji se arata...
Si cand au existat preoti romani in Vechiul Testament? A ales Domnul romani ca apostoli? Pai atunci sa mergem sa ne luam preoti dintre evreii din Israel, nu? Ca doar apostolii au fost evrei din Israel! Ca sa nu mai zic ca in Vechiul Testament numai un numar foarte mic de barbati dintr-o singura semintie (va las sa gasiti care) puteau fi preoti, si nicidecum orice barbat evreu, dar ca "norocul" ca Domnul, care nu a fost niciodata preot dupa legea evreiasca a timpului Sau, a ales la randul Sau niste pescari ca si apostoli si pe noi toti ca ucenici, ca altfel cu greu am fi avut noi preoti la ora actuala daca ar fi trebuit sa restrangem criteriile dupa rationamentul uman. Nu degeaba a zis Domnul ca recolta este mare dar lucratorii putini. Pai daca recolta se opune celor care ar vrea sa fie lucratori, ce sa-i faci? Ca deh, orgoliul, cum sa fie "lucrat" un barbat de o femeie, ca doar el este cu un cap mai sus... Nu a invatat inca ca pentru a fi cu un cap mai sus trebuie multa slujire nu mandrie... Dar poate mai este (inca) timp...

Dragă, dacă nu îţi convine ţi-am mai spus: Ieşi cât mai repede poţi din Biserica Ortodoxă, şi du-te învârtindu-te la anglicani, dar pe noi lasă-ne în pace că noi, ortodocşii, nu avem nevoie de aşa ceva.

Si nici Sf. Ioan Botezatorul nu a avut, cel considerat imediat dupa Sfanta Fecioara. Si nici Ap. Pavel nu a avut, cel care i-a convertit pe pagani. Asa ca are vreo relevanta faptul ca atatia altii nu au fost preoti, de asta nu trebuie sa fie nici altii de dupa ei? Asta daca ne facem ca uitam ca nici Iisus nu a fost preot, nu a intrat niciodata in Templu, ci Ap. Pavel este cel care a zis despre Iisus ca este preot dupa randuiala lui Melchisedec (stiti ce randuiala este asta?), la fel cum si Parintele Staniloaie a zis despre Sfanta Fecioara ca este cel mai mare dintre arhierei. Totul post-mortem, si la unul si la altul...
Si daca va trece cumva prin minte sa spuneti ca Iisus intra in Templu pentru ca scrie ca ii invata pe oameni in Templu, este mereu vorba de curtea Templului, acolo stateau cei care citeau textele sacre si ii invatau pe ceilalti, toti barbati incepand cu varsta de 12 ani. Insa in Templu nu intrau decat preotii, iar Iisus nu a fost niciodata preot, si nici macar nu era de pe linia celor care aveau voie sa fie preoti.

Nu cred ca aveti voie dumneavoastra sa ii dati pe oameni afara din Biserica, iar pentru binele sufletului Dumneavoastra este indicat sa acceptati sa fiti mladita din via Domnului. O mladita nu poate da afara o alta mladita, ci mladita dispare doar daca nu aduce roada. Se usuca si arde. Eu inca sunt in viata si imi place sa ma hranesc cu Cuvantul Domnului, adevarata hrana.

@adidandrea: Poate că se exprimă doctor faustus mai oblu, dar în fond are dreptate. Părerea mea este că nu mai sunteţi demult ortodoxă, în cazul în care aţi fost vreodată. Desigur, oamenii îşi pot pune ce etichete vor, dar să nu vă imaginaţi că Dumnezeu se lasă păcălit. Când v-am spus că penticostalismul corespunde cel mai bine ideilor dv, nu am glumit. Nu mai pierdeţi timpul nici măcar la Biserica Anglicană, fiindcă cel puţin o parte din ea are descendenţă apostolică reală şi, deci, este prea conservatoare pentru gusturile dv. Dintre protestanţi, luteranii sunt deja pe dric, adventiştii au mult prea multă disciplină pentru dv, baptiştii o iau şi ei tot mai mult pe calea tradiţiei, mormonii s-ar putea să fie prea misogini, iar despre iehovişti nu ştiu mare lucru şi nici nu îmi doresc. Numai penticostalismul vi se potriveşte ca o mănuşă. Mergeţi de 2-3 ori la adunările lor şi veţi simţi şi dv cum "duhul sfânt" vă vâjâie pe la urechi şi vă culcă la pământ.

In Biserica Primara nu ne este relatat ca nici macar o femeie sa vi avut trecere la preotie.. Din toate femeile daca ar fi fost vreuna vrednica de preotie, aceia ar fi fost Maica Domnului.. Vedem insa ca ea nu a fost preoteasa..

1Cor 11

3. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. 4. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. 5. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. 6. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. 7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. 8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. 9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. 11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. 12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu. 13. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? 15. Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. 16. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

1Cor 14

34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. 35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.

Se pare ca nu ati citit bine cele ce am scris, am zis ca dimpotriva, nu cred o iota din ceea ce se intampla la intalnire harismatice catolico-protestante.
Cat despre anglicani, va inselati, dupa o scurta discutie duminica in care le-am spus parcursul meu si rugaciunea de a gasi credinta cea adevarata si faptul ca am inteles pana la urma ca nu este vorba de o biserica (denominatiune) anume ci de credinta in sine, de credinta in Iisus, nu numai ca a exclamat foarte bucuros pentru ca asta este si credinta lor, o relatie personala cu Iisus (cum reiese si din paragraful cu mladitele care nu va place), dar m-a invitat sa particip cu ei la serile biblice pentru ca au intotdeauna ce sa invete de la cei cu un altfel de background, cum este cel ortodox. Din pacate, vad ca si dumneavoastra aveti idei preconcepute despre altii. In fine, atata timp cat toti crestinii se hranesc cu Cuvantul Domnului, fac parte din via Sa si se pot mantui. Si asta este ceea ce conteaza, desi nu ar fi rau nici sa renunte la a fi ca niste vulturi care se arunca asupra prazii cu judecati la adresa ei. Nu seamana deloc a invatatura Dumnezeiasca.
Slava Domnului pentru toate!

Apostolul Pavel a inteles mult mai tarziu ca in Hristos nu exista nici barbat si nici femeie, cele de mai sus fiind inca reminiscente din gandirea ebraica. O sa intelegeti si dumneavoastra intr-o zi, daca nu in viata asta, atunci in cealalta cu siguranta, pentru ca acolo nu o sa se mai permita nici o nedreptate, si deci nici discriminarile pe baza de sex nu vor mai fi permise. Nu strica sa va obisnuiti deja cu ideea, pentru ca acolo veti petrece o vesnicie :-)

E a doua oara cand faceti prozelitism pentru penticostali.
Va multumesc dar nu este necesar. Si asa crestem numeric mai repede decat putem uceniciza.

Daca tot sunteti in verva evanghelistica puteti indruma utilizatorii spre catolicii carismatici.
Ei au toate manifestarile penticostale dar sunt catolici ca si dumneavoastra.

A, da, uitasem. Mai e un avantaj daca vor merge la catolici: vor apartine de singura Biserica adevarata.

Nu e bine. Catolicismul cere ascultare faţă de papa. Faţă de episcop şi de preot. Rejecţia obstinată a unui singur adevăr de credinţă te plasează în afara Bisericii. Asta e prost la catolici, că nu crede fiecare în ce vrea. Nici nu au preoţi femei şi mai şi pretind că Isus a fondat o singură Biserică: a lor, în afara căreia nu există mântuire. Unde mai pui că botează copii şi cred în chestii atât de contrare Bibliei precum că Maria este neprihănită, mai adăugându-i şi titlul de "născătoare de Dumnezeu", ca şi când Dumnezeu ar putea fi născut din femeie. Plus că, în pauzele dintre două vâjâieli cu "duhul sfânt", mănâncă pâine zicând că e trupul lui Cristos.

Hotărât lucru: degeaba catolicii charismatici se scălâmbăie precum penticostalii, că nu reuşesc să fie cu adevărat eliberaţi: între primii şi ultimii este un raport ca de la copie la original, sau ca pantofii de Obor faţă de "Adidas".

Mi se pare sau ati intrat in panica?
Nu v-am cerut sa spuneti nimic despre catolicii carismatici, fiti linistit.

V-am indemnat doar sa faceti prozelitism pentru ei si nu pentru „secta” penticostala.

Hahahahhahahahaha

Mihnea,
Mi-a placut foarte mult acest mesaj, aveti simtul umorului :D
Imi sunteti tare drag... in felul dumneavoastra :-)
Domnul sa va binecuvinteze!

Apropos de Duhul Sfant, asa-i ca stiti ca apostolii au primit Duhul Sfant de la Iisus nu prin punerea mainilor ci prin suflare? (in Ev. de la Ioan scrie cum a suflat peste ei Duh Sfant si apoi le-a spus ca toate cate le vor lega...).
Si asa-i ca stiti ca Duhul Sfant sufla acolo unde vrea El? (tot in Biblie scrie).
Si asa-i ca stiti ca la Cincizecime Duhul Sfant a suflat atat de tare incat cei prezenti il auzeau ca pe... va las sa gasiti cuvantul, daca tot faceti haz de vajaielile Duhului Sfant :-)


Faptul ca nici eu nici dumneavoastra nu credem in suflarea Duhului Sfant de la adunarile catolico-protestante nu inseamna ca Duhul Sfant nu este acolo doar pentru ca noi nu credem, ci inseamna ca, daca intr-adevar este acolo, ne privam singuri de binele pe care ni-l poate face, suntem ca acei oameni din tinutul lui Iisus care il aveau in fata lor pe Dumnezeu in carne si oase, dar pentru ca nu credeau, nu au beneficiat de ajutorul si minunile Sale... Vedeti ca peste tot se spune "credeau" si nu "stiau". Poate stiti care este diferenta intre a crede si a sti...

Creştinii au primit în dar de la Domnul puterea de a deosebi duhurile. Adică, duhurile bune de duhurile rele şi acestea de închipuiri. Între glosolalia apostolilor şi tralalalia charismaticilor nu există nici o legătură.

Împrejurarea că Duhul Sfânt suflă încotro vrea nu înseamnă că toate comunităţile ecleziale care îşi spun "Biserici" sunt sfinte. În ele este amestecat Duhul Sfânt cu tot felul de alte duhuri. Noi credem şi mărturisim la Crez "una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică. După cum citim în Vechiul Testament, nu o dată Duhul Sfânt a acţionat asupra popoarelor păgâne, dar unul singur este Poporul Ales. Acţiunea Duhului Sfânt în restul popoarelor se manifestă prin inducerea dorinţei în inimi, pentru ca toţi oamenii să fie încorporaţi în Poporul Ales.

Va referiti la „tralalalia” charismaticilor catolici???
La „tralalalia” cardinalului Leo Suenens, bunaoara?

De ce nu ? Ce anume vă face să credeţi că părţi din poporul credincios sau chiar prinţi ai Bisericii ar fi scutiţi de slăbiciuni psihice ?

Slabiciuni psihice? Se vede ca traim in secolul XXI, pentru ca pe vremea apostolilor se numea betie :D

As dori si eu sa stiu cum suna glosolalia Apostolilor ca sa o compar cu cea a harismaticilor. In Sfanta Biserica Catolica si Apostolica aveti multime de urmasi ai apostolilor, Biserica este plina de Duhul Sfant, asa ca indicati-mi si mie un astfel de urmas care sa fie capabil sa imi arate cum suna glosolalia apostolilor. Ca de la dumneavostra am inteles ca o cunoasteti foarte bine si pe cea a apostolilor si pe cea a harismaticilor, le-ati comparat pe cele doua si ati remarcat ca nu prea seamana. As vrea si eu sa le compar si sa vad daca pot sa le deosebesc, asa ca indicati-mi va rog pe cineva apostolic care sa imi arate cum suna adevarata glosolalie, ca eu doar pe cea harismatica am auzit-o si nu vreau sa raman cu impresii gresite asupra acestei practici.

Iar cu duhurile cum faceti? Cum le deosebiti? Aveti o tehnica anume?
Si daca tot sunteti atat de priceput in deslusirea duhurilor, spuneti-mi si mie va rog, cu puterea carui Duh, credinciosi din Biserica Ortodoxa care nu erau in comuniune cu Roma si cu unica biserica catolica de care pomeniti mereu, deci cu puterea carui Duh au devenit ei sfinti, cu corpuri care nu putrezesc si in jurul carora se fac multime de minuni? Ce duhuri se afla acolo?

Sursa cea mai autorizată în această privinţă este, probabil, Sf Ap. Luca. Nu cred că aveţi temei de a contesta apostolicitatea lui. Citind ceea ce a scris asupra glosolaliei din ziua de Pentecoste veţi observa cel puţin următoarele deosebiri faţă de falsa spiritulitate cultivată de charismaticii de toate obedienţele de azi:
-în cazul apostolilor, mesajele erau articulate şi inteligibile. În cazul celor care se aruncă pe jos fie din şarlatanie, fie sub acţiunea duhurilor demonice cărora le spun "duh sfânt", mesajele sunt de regulă nearticulate, guturale sau nu există sintaxă.
-apostolii vorbeau în limbi pe care ei nu le cunoşteau, şi totuşi se făceau înţeleşi de către auditoriul venit de peste tot. Vorbeau fiecăruia în limba lui. Nu este cazul celor care practică falsa spiritualitate.
-glosolalia apostolilor era însoţită de alte semne vizibile care să arate că nu ei vorbesc, ci sunt vectori ai Duhului Sfânt care vorbeşte: se "materializase" sub forma unor limbi de foc.

Da. Se numeşte "sensus catholicus". Dar e greu de aflat din cărţi, iar de pe forum cu atât mai puţin.

În cazul sfinţilor autentici (nu Ştefan cel Mare, Sava Brancovici şi alţi "sfinţi" făcuţi de oameni), sfinţenia este rezultatul acţiunii Duhului Sfânt.

P.S: A practicat vreunul dintre ei glosolalia ? Care dintre sfinţii ortodocşi cu care aţi vrea să semănaţi, din perioada postapostolică, a practicat glosolalia, ori cel puţin a recomandat-o ca fiind spiritualitate validă ? Sau care dintre sfinţii mai vechi sau mai noi ai Bisericii Ortodoxe, al căror trup nu a putrezit, a afirmat vreodată că "Biserica lui Hristos" este acelaşi lucru cu "toate Bisericile" ? Cine a spus că prin "mlădiţele" Lui trebuie să înţelegem toţi cei care îşi spun creştini, din toate sectele şi denominaţiile ? O sursă, ceva ?

Eu, personal, m-aș gândi de mai multe ori înainte de a face astfel de afirmații...

Să înţelegem că nu vă utilizaţi acelaşi sensus catholicus şi atunci când un papă îşi permite să facă afirmaţii de genul că şi "farmazonii" sunt fii ai lui Dumnezeu ? Sau din moment ce nu vorbea ex-cathedra îşi putea permite să mai şi facă afirmaţii nefondate şi contrare credinţei creştine ? Sau între "fraţi" se permit astfel de călcări ale credinţei creştine pentru a ţine în picioare "Frăţia" chiar şi în detrimentul credinţei creştine ?

Ca să vedeţi cât de fii ai lui Dumnezeu, ca şi creştinii, sunt "farmazonii":

Parintele Adrian Fageteanu
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...eaza-greseste/

Ieromonah Amfilohie Branza - Globalizare Masonerie
http://www.google.com/search?q=+%22I...rce=vgc&num=10

arhimandritul Ioanichie Balan
http://saccsiv.wordpress.com/2009/01...2%80%93-video/

Desigur că şi farmazonii sunt fii ai lui Dumnezeu. Credeam că dl Erethorn a insistat suficient asupra acestui subiect. Este foarte simplu, avem aşa:
-majora: Toţi oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu
-minora: Farmazonii sunt oameni
-concluzia: Farmazonii sunt fii ai lui Dumnezeu.

Deci, evreii, budiştii, raelienii, ateii, homosexualii, şuţii, curvele, beţivii etc sunt, cu toţii, copii ai lui Dumnezeu, acest lucru provenind din natura lor umană, pe care o împart cu creştinii. Că unii au ales să trăiască în stare de despărţire faţă de Tatăl lor şi al nostru, este foarte adevărat şi tot ce putem face este să ne rugăm ca să se întoarcă acasă şi să le arătăm, în special când există un orizont de aşteptare, ce doreşte Tatăl nostru de la fraţii noştri plecaţi.

Ca mişcare, franc-masoneria a fost aspru condamnată de Biserică. Cei care se integrează acestei mişcări, ca şi cei care o ajută, ori o sprijină în orice fel, se află în stare de excomnicare automată, adică în stare de despărţire de Biserica lui Cristos, neputând avea acces la Sfintele Taine, decât spre mai marea lor osândă. Toate acestea sunt lămurite în detaliu în Constituţia Apostolică "In Eminenti":
http://www.papalencyclicals.net/Clem12/c15inemengl.htm

ce spune Sf Scriptura
 

In Sf Scriptura scrie la Ev dupa Ioan cap 1

10 In lume era si lumea printr'Insul s'a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Pr 8:31, Bar 3:38, In 1:3, In 1:14, In 17:25, 1Co 8:6, Col 1:16, Evr 1:2

11. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
In 5:40

12. Dar celor cati L-au primit, care cred intru numele Lui, le-a dat putere sa devina fii ai lui Dumnezeu,
Ga 3:26, 1In 3:1

http://www.crestinortodox.ro/biblia-...oan/Capitol-1/

Prin urmare cei mentionati de tine mai sus : budiştii, raelienii, ateii, homosexualii, şuţii, curvele, beţivii sunt creati de Dumnezeu dar nu sunt fii ai Lui.Doar cei ce cred in Domnul Iisus sunt copii(fii si fiice ale Domnului) pentru ca sunt infiati prin Domnul Iisus
Evreii sunt neamul ales de Dumnezeu
Cat despre francmasoni ..... ei ii slujesc doar lui Satan.

Cu stima ,

George

Despre Stefan cel Mare esti in greseala. Daca i-ai cunoaste istoria n-ai mai afirma asa ceva.
Stefan cel Mare a fost un om de lume, cu pofte specifice vremii..Ii placeau femeile , puterea, aprig la manie varsa sange usor,...etc. Pana intr-o zi..A fost o batalie cu Radu cel Frumos, a cazut de pe cal si si-a pierdut cunostinta..Atunci , cazut si infricosat, s-a petrecut schimbarea care avea sa-l transforme in cel Mare ! Scapand, s-a dus tinta la Daniil Sihastru, un sfant daca nu sti, si i-a devenit ucenic..Sub indrumarea acestuia a construit viata crestina in Moldova, nu doar o monastire sau o biserica dupa fiecare din cele 40 de batalii date, dar si o universitate de credinta ortodoxa, care a dainuit peste secole, oferind Romaniei nenumarati sfinti , calugari, preoti, ... , generand mantuirea multora. Aceasta universitate de credinta ortodoxa si faptele sale din timpul vietii, de dupa "schimbarea la fata", l-au adus in randul sfintilor...

Fara sa fiu rautacios, dar despre Sf Augstin, FATA DE CARE MA INCHIN CA SI CRESTIN, ce poti afirma, daca te limitezi la viata avuta inainte de a deveni crestin ?

Se pare că dumneata tragi concluzii înainte de a face şi demonstraţia necesară şi logică prin care ai ajuns la respectivele concluzii. Însă să vedem argumentele în favoarea poziţiei pe care am susţinut-o şi împotriva poziţiei susţinute de dumneata.

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1:12-13)

"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat." (Galateni 3:26-27)

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." (1 Ioan 3:1-2)

"Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. (Romani 8:14-17)

"Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. (Galateni 4:4-7)

"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii." (Ioan 12:36)

"Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!" (Efeseni 5:8)


"„Iar celor ce L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu,
celor ce cred în numele Lui” (In l, 12)181

E o judecată cu adevărat dreaptă şi demnă de Dumnezeu. Primul născut, Israel, este aruncat. Căci n-a voit să rămână în familiaritatea lui Dumnezeu, nici n-a primit pe Fiul, Care a venit printre ai Săi. A respins pe Dăruitorul nobleţei, a refuzat pe Dătătorul harului; dar L-au primit neamurile prin credinţă. Deci, Israel va avea răsplata nebuniei sale în mod cuvenit. Va plânge păgubirea de bunătăţi, va culege rodul amar al relei sale voinţe, fiind dezbrăcat de starea de fiu. Iar neamurile se vor bucura de bunătăţile credinţei, vor afla strălucitele cununi ale ascultării şi se vor transplanta în locul aceluia; se vor ridica din starea de măslin sălbatic după fire la starea de măslin bun. Şi Israel va auzi: „Vai ţie, neam păcătos, popor plin de păcate, sămânţă rea, fii nelegiuiţi, aţi părăsit pe Domnul şi aţi mâniat pe Sfântul lui Israel” (Is. l, 4). Dar va zice careva dintre Ucenicii lui Hristos către neamuri: „Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţime împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi bunătăţile Celui ce v-a chemat pe voi la lumina Lui minunată” (I Pt. 2, 9). Căci primesc puterea de-a fi ridicaţi între fiii lui Dumnezeu deoarece au primit prin credinţă pe Fiul. Fiul le dă puterea pe care o are El după fire, în mod propriu şi stăpânitor, numai El, chemându-i la comuniune, ca un chip al iubirii de oameni existente în El, împlinind aceasta ca pe o faptă a iubirii faţă de lume. Căci noi, cei ce purtam chipul cel pământesc, nu puteam scăpa altfel de moarte, dacă nu se întipărea în noi frumuseţea chipului ceresc prin chemarea la calitatea de fii.

Căci, făcându-ne părtaşi ai Lui prin Duhul, am fost pecetluiţi spre asemănarea cu El, ca arhetip al chipului, după care am şi fost făcuţi, cum zice dumnezeiasca Scriptură. Căci numai aşa, redobândind frumuseţea de la început a firii şi fiind aduşi la chipul firii dumnezeieşti, vom fi mai buni decât relele ce ne-au venit din neascultare.182

Dar, deşi urcaţi prin Hristos la demnitatea cea mai presus de fire, nu vom fi întru totul şi noi fii ai lui Dumnezeu ca El, ci asemenea cu El prin imitarea harului. Căci El este Fiu adevărat, fiind din Tatăl, iar noi suntem aşezaţi în această calitate din iubirea de oameni, luând din puterea harului ceea ce s-a spus: „Eu am zis: dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt” (Ps. 81, 6). Căci creatura, făcută şi roabă, e chemată, prin simpla hotărâre şi voinţă a Tatălui, la starea mai presus de fire. Dar Fiul şi Dumnezeu şi Domnul nu are calitatea de-a fi Dumnezeu din voia lui Dumnezeu-Tatăl, ci are ceea ce Îi e propriu după fire183 strălucind din însăşi fiinţa Tatălui. Deci Fiul se vede existând şi fiind slăvit ca atare, într-adevăr, şi prin ceea ce era opus nouă. Căci raţiunea prin fire este alta decât cea prin voinţă, şi cea prin adevăr e alta decât cea prin imitare, noi suntem chemaţi fii ai lui Dumnezeu prin voinţă şi prin imitare, în timp ce El este prin fire şi prin adevăr, deci ne opunem Lui chiar dacă am câştigat bunătăţile firii Lui prin har.184" (Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, EIBMBOR, 2000, pag. 106-108)

Notele părintelui Stăniloae la fragmentul de mai sus
 

181 Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om, a dat putere celor ce s-au unit cu El să fie şi ei fii ai lui Dumnezeu. Israel a fost pregătit, prin patriarhi, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, să primească cel dintâi această calitate, să fie primul născut. Căci cunoştea pe Dumnezeu ca Persoană şi deci şi ca Tată iubitor al unui Fiu. Căci o Persoană nu poate fi fără să iubească altă Persoană, născută de Ea din veci. Dar neprimind pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, calitatea de fii ai lui Dumnezeu a trecut la aceia dintre neamuri care L-au primit ca atare. Nu poate fi Tată decât un Dumnezeu personal. O esenţă n-are conştiinţa de tată pentru emanaţiile din ea. Dumnezeu e Tată pentru că e Persoană. Ca atare, are un Fiu din veci. Dar sentimentul de Tată îl face să creeze şi alţi fii, nenăscuţi din El, care sunt adoptaţi prin voinţă (thesei), şi nu născuţi din fiinţa Lui. Aceasta Îl face să creeze pe oameni tot ca persoane. Căci numai persoana poate fi tată, fie şi prin adopţiune, şi numai alte persoane pot fi fii, fie şi prin adopţiune. Numai un Dumnezeu Persoană poate fi astfel un Dumnezeu al iubirii şi poate crea existenţe pe care să le iubească ca pe nişte fii, vrând prin aceasta să-i ţină în eternitate. Dumnezeu poate da din puterea Sa nu numai celor născuţi din fiinţa Sa, ci şi celor creaţi. Căci chiar prin această creare le dă putere de existenţă. Şi puterea pe care le-o dă poate să-i ridice chiar într-o relaţie filială. Numai această concepţie dă un sens existenţei. Dacă lumea e emanată din Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu e o esenţă supusă unor legi; pe de altă parte, aceasta ar face ca şi esenţa din care sunt toate să fie supusă la tot felul de căderi, dintre care cea mai mare este moartea tuturor fiinţelor conştiente emanate din ea şi născute rând pe rând. Într-o astfel de concepţie, iubirea, care face o persoană să dea o valoare nesfârşită altei persoane, rămâne inexplicabilă. Această concepţie ne-ar determina să socotim iubirea o mare amăgire. Numai un Dumnezeu personal e un Dumnezeu atotputernic şi numai El poate da şi existenţei create o fericire şi o valoare veşnice. El dă şi lumii, care e atât de mică, o valoare nelimitată şi aduce în ea o bucurie nesfârşită.

182 Am căzut în „chipul pământesc” când n-am mai păstrat comuniunea cu Dumnezeu cel nemuritor. Atunci ne-am supus şi coruperii, şi morţii. Căci creatura rămasă de sine nu poate dura. Dar când în ea se întipăreşte chipul nemuritor al lui Dumnezeu, prin comunicarea cu El, e ridicată la asemănarea cu El şi putem dura veşnic prin puterea Lui. Starea aceasta ne-o comunică Dumnezeu prin Duhul Lui. Duhul dumnezeiesc poate face incoruptibil, nemuritor trupul material, supus prin sine coruperii. Dacă spiritul uman nu există în materia trupului, acesta nu poate fi organizat şi nu poate dura şi funcţiona ca mediu al spiritului nici măcar pe pământ. E o taină că materia, coruptibilă prin sine, poate deveni trup organizat şi mediu prin care iradiază spiritul şi se pot săvârşi prin el fapte gândite şi voite de spirit. Aceasta arată şi posibilitatea materiei, devenite prin sufletul omenesc trup, de-a fi mediu prin care se arată şi se pot săvârşi faptele dumnezeieşti, ba Se poate arăta chiar Dumnezeu cel întrupat, cum se arată persoana omenească prin trup. Aşa poate trăi şi se poate arăta ca fiu al lui Dumnezeu omul unit cu Hristos. Dar tot ce se întâmplă cu materia prin spirit (trupul - mediu al vieţii spirituale) şi fără spirit (coruperea şi moartea) arată pe de altă parte că materia prin ea însăşi nu poate deveni mediu spiritual şi nemuritor.

183 Noi devenim fii ai lui Dumnezeu prin voinţa lui Dumnezeu, căreia I ne deschidem prin voia noastră. Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut are această calitate prin naştere din fiinţa Tatălui. Aici se afirmă din nou caracterul de Persoană al Tatălui, şi al nostru. Dar Tatăl nu S-ar putea face şi Tatăl nostru dacă n-ar avea un Fiu născut din fiinţa Lui, dacă n-ar avea prin fire simţirea şi puterea de-a fi Tată şi dacă Fiul n-ar avea în această calitate a Lui puterea de-a ne transmite şi nouă iubirea Sa de Fiu faţă de Tatăl, prin voinţa Lui iubitoare. Iubirea ţine de fiinţa dumnezeiască, dar se poate îndrepta şi spre existenţele pe care le creează.

184 Noi nu suntem prin fire fii ai lui Dumnezeu, cum este El, ci prin har şi imitare. Deci, chiar în calitatea noastră de fii suntem altfel decât este Fiul lui Dumnezeu: suntem fii prin voinţa lui Dumnezeu şi prin imitare, iar El este prin fire. Pe de o parte, prin cele pe care le are Fiul dobândim bunătăţile Lui mai presus de cele ale firii noastre, adică pe ale firii Lui, pe de alta, rămânem prin fire opuşi Lui, sau alţii decât El. Cele ale firii Lui le avem prin voinţa lui Dumnezeu, nu prin firea noastră, ca El.

(Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, EIBMBOR, 2000, pag. 106-108)

Eu nu contest autoritatea Sf. Ap. Luca, dar dumneavoastra o contestati pe cea a Sf. Ap. Pavel? Ca el a aratat clar ca exista o limba a oamenilor, cea despre care ati pomenit dumneavoastra, caz in care este nevoie de un interpret ca sa traduca pentru oamenii din Biserica, si una a ingerilor din care nu intelege nimeni ci se edifica doar cel care are acest dar. Glosolalia harismaticilor, din ceea ce mi-a explicat unul dintre ei, se refera la aceasta din urma. Care este diferenta intre aceasta si cea de care vorbea Sf. Ap. Pavel? Cititi capitolele 12-14 din prima epistola catre corinteni. Va dau cateva citate din aceste capitole, dar cititi-le in intregime ca sa va edificati, si apoi raspundeti-mi la intrebare, cum puteti sti ca harismaticii nu au aceeasi glosolalie.


"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. " (cap 13)

"Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire. " (cap 14)

Si cred ca mai este inca un pasaj pe tema acestui subiect, dar cred ca ajung deja acestea ca sa va edificati. Dupa cum vedeti, este o limba a ingerilor si una a oamenilor. In primul caz nu intelege nimeni nimic cu exceptia cazului in care cel care are darul vorbirii in limbi il are si pe acela de interpret, iar in cazul celei de a doua, limba oamenilor, pot exista interpreti care sa inteleaga. Asa ca nu a fost mereu ca la Cincizecime, adica cei cu darul vorbirii in limbi sa vorbeasca intr-o limba pe care auditoriul sa o inteleaga. Sa se fi inselat apostolul Pavel?

Si ia uiati ce zice Ap. Pavel (cap 12), poate va da de gandit ca s-ar putea ca lupta dumneavoastra sa fie de fapt impotrva lui Dumnezeu:

"De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.
Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe. "


O sa ma interesez in ce consta "sensus catholicus", dar daca el exista intr-adevar atunci inseamna ca dumneavoastra ar trebui sa recunoasteti o biserica plina de Duh Sfant cum este si cea ortodoxa, avand in vedere ca ati afirmat ca sfintenia este rezultatul actiunii Duhului Sfant, iar in Biserica Ortodoxa sunt multi sfinti autentici, iar asta este de necontestat. Cum atunci mai puteti sustine ca Unica Biserica este doar cea catolica asa cum o cunoastem astazi? Nu vi se pare ca este o contrazicere la mijloc?

Despre practica glosolaliei la sfintii ortodocsi nu am citit, si nu am citit nici la sfintii catolici, iar Sf. Ap. Pavel, cel care vorbeste despre ea, nu am citit sa o fi si practicat-o, nici macar pe cea omeneasca, ci limbile pe care le vorbea le-a invatat asa cum invatam si noi limbile straine. Asta nu l-a facut insa sa nege existenta glosolaliei doar pentru ca el personal nu avea acest dar de la Duhul Sfant, ci a zis ca fiecare om are darul propriu de la Duhul Sfant, dupa cum vedeti mai sus.

Care dintre sfinţii mai vechi sau mai noi ai Bisericii Ortodoxe, al căror trup nu a putrezit, a afirmat vreodată că "Biserica lui Hristos" este acelaşi lucru cu "toate Bisericile" ? Pai au afirmat ca doar biserica lor este buna, si iata ca Dumnezeu a facut sfinti din Biserici diferite unde fiecare a fost convins ca doar a lui este buna. Asta este neputinta omeneasca nu si Dumnezeiasca. Dumnezeu a facut sfinti si in Biserica Ortodoxa si in cea Catolica, chiar daca acele Biserici credeau despre tabara "adversa" ca nu ar fi pe calea cea buna. Daca dumneavoastra credeti ca Domnul da sfintenia pe alte criterii decat cele stabilite de El, va inselati. Si daca dumneavoastra credeti ca sfintenia sta in puterea oamenilor, iar va inselati. Este totul foarte simplu, de asta sfintii sunt si la est si la vest, in ciuda faptului ca estul crede despre vest ca nu este bun si vice-versa. Se vede bine ca nu este si parerea lui Dumnezeu care ii vede ca pe un madularele unui singur trup, cel al Domnului in care s-au botezat, sau mladite ale aceeasi vii, si se vede bine ca sfintenia nu inseamna perfectiunea, lipsa totala a greselii, ci inseamna cu totul altceva care ar trebui sa va dea de gandit...

"„Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (In 1, 13)

Cei ce prin credinţă au fost chemaţi la starea de fii ai lui Dumnezeu în Hristos s-au dezbrăcat de umilinţa propriei lor firi şi, fiind împodobiţi ca într-un veşmânt strălucitor de harul Celui ce-i cinsteşte, urcă la demnitatea mai presus de fire. Căci nu mai sunt fii ai trupului, ci mai degrabă, născuţi ai lui Dumnezeu prin har.185 Observă cât de bine a precizat aceasta fericitul Evanghelist prin cuvintele lui. Căci, voind să spună că cei ce au crezut s-au născut din Dumnezeu, ca nu cumva să socotească cineva că ei sunt cu adevărat prin fire din fiinţa lui Dumnezeu-Tatăl şi au o asemănare identică cu Unul-Născut, sau, pentru ca nu cumva, înţelegând greşit cuvântul: „din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut” (Ps. 109, 3), să fie coborât şi Fiul la firea făpturilor, spune că ne-am născut din Dumnezeu, adăugând precizarea necesară nouă. Căci, numai după ce a spus că li s-a dat lor putere de către Fiul Cel prin fire spre a se face fii ai lui Dumnezeu, adaugă în mod neprimejdios: „Din Dumnezeu s-au născut,” aceasta ca să arate mărimea harului dat lor186 şi să ridice la familiaritate naturală (cu Sine) ceea ce este străin de Dumnezeu-Tatăl şi să urce starea lor la nobleţea Domnului, pentru iubirea fierbinte faţă de ei.187

Dar va spune cineva: Ce este în aceasta mai mult? Sau ce au cei ce cred în Hristos deosebit de Israel, o dată ce şi despre acesta se spune că s-a născut din Dumnezeu, potrivit cu ceea ce s-a zis: „Fii am născut şi am înălţat, iar ei m-au nesocotit” (Is. l, 21). Faţă de acestea, socotesc că trebuie spus: întâi, că Legea, având umbra bunătăţilor viitoare, nu e însăşi puterea dumnezeiască, nici nu s-a dat celor din Israel să o aibă pe aceasta cu adevărat, ci ca tip al celor viitoare, înscris în ei. Acestea aveau să se dea numai la vremea „îndreptării”, când aveau să se arate, după cum s-a scris, cei ce vor numi în mod mai cuvenit şi mai adevărat pe Dumnezeu Tată, prin sălăşluirea în ei a Duhului Unuia Născutului. Căci cei dinainte aveau „duhul robiei spre temere, iar aceştia duhul înfierii, spre libertate, întru care strigăm: „Avva, Părinte” (Rom. 8 15).188 Deci poporul care va urca prin credinţa în Hristos la adopţiunea filială, era în Lege ca în umbră, precum şi tăierea împrejur în Duh o înţelegem prefigurată în cea a acelora în trup. Şi, pe scurt vorbind, toate ale noastre erau prefigurate în tipurile acelora.

Pe lângă cele spuse, mai spunem şi aceea că Israel a fost chemat la adopţiunea filială prin mijlocitorul Moise. De aceea s-au şi botezat, cum zice Pavel, în nor şi în mare; şi au fost trecuţi de la închinarea la idoli la Legea robiei, fiindu-le aceasta slujită în litera poruncii prin îngeri. Dar cei ce au urcat prin credinţa în Hristos la adopţiunea filială de către Dumnezeu nu se botează în ceva din cele create, ci în însăşi Sfânta Treime, prin mijlocirea Cuvântului, Care a unit Sieşi cele omeneşti prin trupul asumat, fiind El însuşi unit prin fire cu Cel ce L-a născut, întrucât prin fire e Dumnezeu. Aşa se înalţă robul la starea de fiu, prin participare la Fiul adevărat, fiind chemat şi înălţat la demnitatea proprie Aceluia prin fire. Pentru aceea ni se spune şi suntem născuţi ai lui Dumnezeu, noi, cei ce am primit prin Duhul naşterea din nou prin credinţă.189"

(Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, EIBMBOR, 2000, pag. 108-110)

185 Oamenii sunt născuţi prin fire din trupuri animate de sufletul creat. Dar prin credinţă se nasc din Dumnezeu, dar nu din fiinţa Lui, ca Fiul Cel Unul-Născut, ci din harul Lui. Căci harul îi ridică la o stare unită cu a Fiului născut din fiinţa Tatălui, bucurându-se de bunătăţile Lui. Chiar trupul lor devine mediu al trăirii şi comunicării bunătăţilor dumnezeieşti. Chiar în trup trăiesc calitatea de fii ai lui Dumnezeu. Trupul material e umplut cu un mare dar.

186 Ca să nu se creadă că şi cei ce cred sunt născuţi din Dumnezeu ca şi Fiul Cel Unul-Născut, Evanghelistul precizează că această naştere le-a venit prin Fiul cel întrupat, deci nu sunt născuţi, ca şi El, din veci din Tatăl.

187 Nu direct din Tatăl vine naşterea din Dumnezeu a oamenilor, ci prin Fiul, prin iubirea fierbinte a lor faţă de El, deci prin alipirea la El. Se accentuează rolul mijlocitor al Fiului în această naştere a oamenilor din Dumnezeu, ca să se arate că ei nu sunt în aceeaşi treaptă cu El, deşi se nasc din Tatăl. Numai pentru că se alipesc de Fiul, sunt puşi şi ei în relaţia de fii ai Tatălui, împărtăşindu-se de ceea ce are din Tatăl Fiul Unul-Născut, în această calitate.

188 Aici se explică limpede pentru ce Duhul Sfânt nu purcede şi de la Fiul. El este în Fiul Duh de Fiu, deci primit de la Tatăl ca Fiu. Acest Duh de Fiu avându-L Hristos şi ca om, prin unitatea Sa de Persoană, îl dă şi tuturor celor ce se unesc cu El, producând şi în ei simţirea de fii ai Tatălui. Cei din Vechiul Testament erau cei ce aveau să fie pregătiţi pentru a primi pe Hristos ca Fiul Tatălui şi Duhul Lui de Fiu, Duh care avea să-i umple de bucuria iubirii filiale. Dar ei aveau încă sentimentul de robi faţă de Tatăl. Iar ei, neprimind pe Hristos, n-au primit nici Duhul Fiului, duhul înfierii. Oamenii care cred în Hristos sunt încadraţi în relaţia Fiului plin de Duhul de Fiu cu Tatăl. Creaţia, cu voia ei, nu rămâne în afara relaţiei afectuoase dintre Persoanele treimice. Numai cei ce nu voiesc rămân în afara acestei relaţii afectuoase, dar nu în afara puterii lui Dumnezeu cel în Treime.

189 Cei din Vechiul Testament au fost adoptaţi într-o umbră a filiaţiei de către Dumnezeu, pentru că Fiul lui Dumnezeu nu Se făcuse Frate al nostru prin asumarea firii noastre umane, deci nici nu comunica Duhul Său de Fiu, cum o face, după întrupare, celor ce se unesc cu El prin credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu. Poporul din Legea Veche era şi el într-o legătură cu Dumnezeu cel personal, prin credinţa în El, spre deosebire de popoarele păgâne sau panteiste, care identificau pe Dumnezeu cu forţele naturii. Dar Dumnezeu nu venise în Vechiul Testament la oameni prin Fiul Său, ca să-i facă şi pe ei fii în mod real. Ei percepeau pe Dumnezeu ca existenţă personală, deosebită în fiinţă prin faptele mai presus de fire pe care le săvârşea în favoarea lor. Prin ele se botezau şi ei în Dumnezeu, sau în puterea Lui. Dar El rămânea încă departe şi mai mult un Stăpân, iar ei, mai mult nişte slugi care împlineau poruncile Lui. Prin tot ce făcea pentru ei mai presus de fire îi pregătea pentru venirea Lui deplină la ei, prin Fiul Său întrupat Căci în credinţa lor în Dumnezeu ca Persoană era implicată credinţa că El are o iubire faţă de un Fiu. Prin Fiul sau Cuvântul Lui, ca Cel prin Care s-au creat şi se susţin toate, se săvârşeau faptele minunate în Vechiul Testament şi El Se vestea pe Sine prin Prooroci că va veni ca om între ei, pentru a-i face fii ai Tatălui. Dar numai după ce El a luat firea omenească şi i-a transmis şi acesteia calitatea filială prin Duhul de Fiu ce Se odihnea în El ca Dumnezeu, a putut da o naştere nouă, de fii ai Tatălui, şi celor ce s-au unit cu El prin credinţă. Nu poate deveni cineva fiu al cuiva fără să se nască din el. Cei ce s-au unit cu Hristos prin credinţă se nasc şi ei din nou ca fii ai Tatălui, asemenea Fiului, dar nu venind din nou la existenţă, ci modificând-o pe cea pe care o au, şi deci nu născându-se din fiinţa Tatălui, ci primind pe Duhul Lui, Care le înnoieşte firea, le-o umple de puterile firii dumnezeieşti, prin participare.

Prin urmare, lucrurile nu stau aşa cum aţi încercat să le prezentaţi, ci, din punctul de vedere al creştinismului, care este Revelaţie Dumnezeiască, lucrurile stau aşa:

- majora: Dintre oameni sunt fii ai lui Dumnezeu cei care sunt născuţi de la Dumnezeu prin har, cei care au crezut şi cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi în toată mărturia Evangheliei, care cred în Lumina care este Iisus Hristos şi urmează Luminii, care sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi, îndrumaţi fiind de Duhul lui Dumnezeu şi care trăiesc după voia Dumnezeului revelat.

- minora: "Farmazonii" recunosc o altă Lumină ca lumină a lor şi un alt dumnezeu, care este Marele Arhitect al Universului, care nu este Sfânta Treime, care nu trăiesc după Duhul lui Dumnezeu. (ei sunt călcători ai primei porunci a decalogului, printre altele, ţinând cont totuşi că pământul Egiptului şi casa robiei din care ne-a eliberat Iisus Hristos este robia păcatului şi a morţii, ei închinându-se unui alt dumnezeu care nu este Dumnezeul descoperit în Revelaţia Dumnezeiască)

- concluzia: "Farmazonii" nu sunt fii ai lui Dumnezeu.

"Cabala, filozofia religioasă a poporului iudaic, formează şi esenta filozofiei progresiste francmasonice." (Sursa: http://www.mlnr.ro/test-2) Spre deosebire, esenţa "filozofiei" Bisericii lui Hristos este evanghelia, sfânta scriptură, sfânta tradiţie a Bisericii. În afara de Francmasonerie, mai sunt şi alte ordine, mai ales religioase, care îşi au originea în Cabala. (sursa: http://www.mlnr.ro/test-2)

Până la urmă nu am înţeles precis pe cine apăraţi, pe vreun papă mincinos, pe "farmazoni" sau pe ambii, însă în orice situaţie aţi fi trebuie să recunoaştem că apăraţi o poziţie ne-creştină, ca să nu spun mai direct anti-creştină !!!