Sa stii ca problema e bine pusa,insa eu nu vad o eliminare a impartasirii saptamanale.

Bineinteles ca cea mai importanta este curatia trupeasca,si aici sunt de acord cu parintele Cleopa.
In ceea ce priveste postul alimentar,cred ca daca dorinta este puternica si sincera,ne putem impartasi chiar daca am mancat de dulce sambata.

Cum sa postim inainte de Impartasire?
 

Câte zile trebuie să postească creștinii înainte de Dumnezeiasca Împărtășanie? Pot să primească Împărtășania fără postire?

Pentru a se împărtăși omul credincios, cu Trupul și Sângele Domnului cu vrednicie, pe cât este cu putință, desigur că are nevoie de o pregătire specială. Apostolul Pavel (I Corinteni 11, 27-32) menționează consecințele unei apropieri lipsite de vrednicie de Masa Stăpânului.
Din pricina acesteia vin bolile, moartea și alte pedepse asupra oamenilor care se împărtășesc cu nevrednicie, ,,...căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă lui își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului.” Și Apostolul recomandă ca cel care urmează să se împărtășească să se cerceteze mai întâi pe sine și după aceea să se apropie: ,, Să se cerceteze omul pe sine și astfel să mănânce din pâine și să bea din potir...Căci, dacă ne cercetăm pe noi înșine, nu vom fi judecați”.
În ce constă cercetarea și discernământul acesta? Apostolul Pavel nu ne spune, dar, din practica Bisericii acelei epoci, reiese cu siguranță că era vorba despre o viață în frica lui Dumnezeu, de o credință adâncă și de evlavie adâncă față de Taină, despre împăcarea și iertarea reciprocă, cât și despre cercetarea conștiinței. Adică, este vorba, pe scurt, despre trei cuvinte pe care le cere și astăzi Biserica de la cel care se apropie, spunându-i: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă!”.
Postirea nu era socotită o condiție pentru Dumnezeiasca Împărtășanie. Sfânta Liturghie se săvârșea seara, în timpul cinelor obștești, în timpul ,,agapelor”, după ce, mai înainte, toți se împărtășiseră din masa obștească. Adică, repetau întocmai practica Domnului, care a întemeiat Taina ,,după cină”, în foișorul din muntele Sion.
După aceea, din motive de evlavie, Dumnezeiasca Liturghie s-a despărțit de cină și s-a săvârșit dimineața. Atunci a început treptat să apară și obiceiul ajunării de orice mâncare, de la miezul nopții până la vremea împărtășirii. Aceasta a fost și este și până astăzi postirea oficială și consacrată, pregătitoare pentru Dumnezeiasca Euharistie. Este vorba despre postirea și înfrânarea pe care o fac credincioșii, așteptându-l pe Mirele sufletului lor, pe care o leagă cu rugăciunea, cu cercetarea de sine și cu curățirea sufletească și trupească.
Când Dumnezeiasca Liturghie se săvârșea după-amiaza, ca în zilele Postului Mare, (Liturghiile Darurilor mai înainte sfințite), sau în Ajunurile Crăciunului și Bobotezei și în Sâmbăta Mare, postirea se prelungea de la miezul nopții până după-amiaza, adică până la ceasul împărtășirii. Doar în Joia Mare se păstra vechea practică și credincioșii se împărtășeau după-amiaza, fără să postească toată ziua. Această ,,postire euharistică” o impun multe canoane, precum Canonul 41 al Sinodului din Cartagina (,,...astfel încât Sfintele jertfelnicului să nu se săvârșească de către oameni nepostitori, cu excepția unei zile pe an, în care se săvârșea Cina Domnului”, adică Joia Mare), Canonul 47 al aceluiași sinod ,,Sfintele Sfinților să fie aduse cu vrednicie de către cei postitori”), Canonul 29 al sinodului Quinisext și Canonul al 9-lea al Sfântului Nichifor al Constantinopolului. Aceasta o înțelege și Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând: ,,Cei ce urmează să se apropie de înfricoșătoarea și Dumnezeiasca Masă și de Sfânta Taină s-o facă cu frică și cu cutremur, cu conștiința curată, cu postire și cu rugăciune” (Omilii la ziua Nașterii Domnului).
Ajunarea de mai multe zile, adică mâncarea de hrană uscată și nu abținerea totală de la mâncare, ca pregătitoare pentru Dumnezeiasca Împărtășanie, era necunoscută în Biserica veche. Dovada cea mai caracteristică este Liturghia de duminică. Săvârșirea Liturghiei presupune că se vor împărtășii credincioșii, dar cum puteau s-o facă dacă era obligatorie ajunarea înainte de împărtășanie, de vreme ce postirea în ziua de sâmbătă, în afară de Sâmbăta Mare, era interzisă cu epitimii aspre de către sfintele canoane? (66 Apostolic, Sinodul Quinisext 55).
La fel, și în timpul Săptămânii Luminate, Canonul 66 al Sinodului Quinisext stabilește ca în fiecare zi creștinii ,,să se împărtășească” cu Sfintele Taine, în timp ce în toate aceste zile se face dezlegare ,,la toate”.
Deoarece postirea este socotită de către Biserica noastră ca mijlocul cel mai bun de pregătire, curățire și îngrijire al credinciosului, de aceea recomandă celor care se împărtășesc la intervale mari, sau să vină la Dumnezeiasca Împărtășanie după posturile bisericești rânduite (Postul cel Mare, Postul Sfinților Apostoli, Postul Adormirii, Postul Crăciunului), sau să țină după putere trei, sau mai multe, sau și mai puține zile înainte de Dumnezeiasca Împărtășanie.
Chestiunea aceasta este la latitudinea duhovnicului iluminat care, știind adâncul inimii condițiile de viață ale fiilor săi duhovnicești, va hotărî dacă este indispensabilă pregătirea prin postire și durata ei.
În tot cazul, postirea consacrată înaintea de Dumnezeiasca Împărtășanie, repetăm, este înfrânarea totală de la mâncăruri începând cu miezul nopții, care doar în situația primejdiei morții poate fi încălcată, conform Canonului 9 al Sfântului Nichifor al Constantinopolului (,,Trebuie să se dea Dumnezeiasca Împărtășanie celui bolnav care este în primejdie de moarte, și după ce a gustat mâncare”).

Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol.I, p. 114-116 (răspuns la întrebarea 60)

Fara macar trei tile de post şi fara a citi Canonul de rugaciuni de dinainte de impartaşanie nu e bine sa ne impartaşim noi mirenii.
Eu nu aş face-o şi nci nu aş sfatui pe cineva sa faca asa cum spui tu!
Vorba mamei mele care are 85 ani:
"apoi mama draga tu te împrtaşesti cu carnea în stomac?!"
Aaaa daca nu consumi carne niciodata ...e alta treaba!
Nici daca n-aş consuma carne tot nu m-aş împartaşi fara pregatire temeinica.

pentru Dorina
 

Canonul 66 apostolic interzice postul în sâmbete. În cazul în care un creștin urmează să se împărtășească Duminica cu Preacuratele Taine, mai este valabil canonul acesta sau este nevoie să se postească și sâmbăta?

Despre problema postului de dinaintea împărtășirii am mai scris și altă dată (vezi răspunsul la întrebarea numărul 60). Reluăm în câteva cuvinte faptul că postul de dinainte de Sfânta Împărtășanie, adică postirea euharistică prevăzută de tradiția bisericească și de canoane, este cea care se ține de preoții noștrii. Adică abținerea desăvârșită de la mâncare din seara zilei precedente, sau de la miezul nopții, până în vremea Sfintei Împărtășanii. Postul de trei, mai multe sau mai puține zile înainte de împărtășire nu este cunoscut în vechea tradiție, își are începutul mai degrabă în timpurile stăpânirii turcești și se datorează pe de o parte încercării pentru o pregătire cât mai bună posibil și, pe de alta, venirii credincioșilor la Taină foarte rar, la intervale de timp mari. Coroborarea pregătirii credinciosului pentru Sfânta Împărtășanie cu postirea trebuie să rămână la latitudinea duhovnicului, deoarece este pe de o parte folositor și demn de cinstit, de vreme ce contribuie la o mai bună pregătire a creștinului, însă, pe de altă parte, naște multe probleme care nu se rezolvă printr-o regulă generală. Scopul nostru trebuie să fie scopul Bisericii, adică să-i atragem pe credincioși spre taina vieții și nu să-i îndepărtăm, mai ales astăzi când în societatea noastră toate îi duc pe oameni într-o direcție opusă. Dacă voim să privim obiectiv lucrurile, trebuie să mărturisim că postul de trei zile constituie o piedică pentru venirea credincioșilor la Sfânta Împărtășanie. Postul nu este ușor accesibil oamenilor care trăiesc în lume și în familie și care lucrează din greu pentru pâinea lor. De altfel, cei mai înflăcărați credincioși care se împărtășesc mai des, și acest lucru trebuie să-l urmărească toate încercările noastre, este practic imposibil să postească trei zile pe săptămână sau cinsprezece zile pe lună, afară de posturile bisericești rânduite, ca să poată veni la Taină. Duhovnicul cunoaște situațiile fiecăruia în parte și va regla individual ce anume trebuie să țină fiecare și dacă socotește că este folositor să lege împărtășirea de postul de trei zile, mai nou. Acestea despre partea practică a realității.
Din punct de vedere al sfintelor canoane postul de dinaintea Sfintei Împărtășanii se izbește de interdicția postirii în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în săptămâna luminată. Canoanele respective le-am amintit în răspunsul pomenit. Pentru credincioșii care nu vin regulat la biserică, se poate să se aibă grijă ca să se împărtășească după o perioadă de post, astfel încât postul lor să nu vină în contradicție cu canoanele acelea. La Sfântul Munte monahii se împărtășesc în grup în zilele de Sâmbătă ca să împace postirea și păzirea canoanelor. Acest lucru nu putem să-l propunem poporului. Sâmbătă dimineața au timp numai cei care nu lucrează. Alți duhovnici trec cu vederea canoanele care interzic postul din zilele de sâmbătă, invocând pasajul scripturistic ,,cel mai mic se binecuvinteză de la cel mai mare” (Evr. 7, 7), ,,mai mic” în cazul de față sunt canoanele și ,,mai mare” Sfânta Împărtășanie. Aceeași problemă se pune și la împărtășirea din zilele Crăciunului, a Sfinților Apostoli și a Adormirii Maicii Domnului, când ajunul cade sâmbăta sau duminica, precum și în Săptămâna Mare. Alții preferă păzirea canoanelor, adică dezlegarea la ,,vin și untdelemn” în timpul prânzului și mâncare de hrană uscată la cina din ziua de sâmbătă sau din alte zile din cazurile anterioare. Cred că în ultima modalitate se rezolvă corect problema. Astfel, în timp ce se ține neîncălcat postul euharistic, abținerea totală de la hrană de la miezul nopții până la Sfânta Împărtășanie leagă oarecum și obiceiul mai nou al postirii mai îndelungate și nici canoanele nu sunt eludate de practica mai nouă.
Să mai reiau o dată faptul că problema este lăsată la latitudinea duhovnicului fiecărui credincios. Duhovnicii nu numai că au cunoștință despre condițiile speciale ale fiilor lor duhovnicești, dar au și discernământul să nu pună pe umerii creștinilor greutăți pe care nu le poartă nici ei.

Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol.II, p. 61-63 (176)

Asa sa faci , ca bine faci !:1:

Daniel ,postul aici inseamna post negru ,nu mancare fara carne s i lapte.
Bineinteles ca trebuie sa postim si simbata daca ne impartasim duminica.
Chiar si cei care fac munca grea pot posti ,exista mancare fara carne cu multe proteine ,cum ar fi fasolea ,mazarea ,lintea.
Despre postul negru era vorba in articolul amintit de tine.
Si sa nu uitam ca trebuie sa postim si cu vorba si cu gandul ,sa nu defaimam ,sa nu criticam sa nu barfim ,sa nu ne maniem.
Nu spun asta pentru ca eu as fi mai buna ,dar asa e normal sa fim cu luare aminte.
Nu stiu ,dar cel rau ne ispiteste in fel si chip si e tare grau sa te schimbi in bine daca nu te straduiesti mai mult la rugaciune.

pt Dorina
 

Mi-am intrebat si duhovnicul daca pot sa ma impartasesc in cazul cand am mancat carne sambata si a raspuns afirmativ.
De fapt ii spusesem ca m-am hotarat sa nu mai mananc sambata carne,inainte de impartasire,ci doar cel mult lactate.Iar el mi-a spus ca nu e neaparata nevoie,mai important este sa avem cugetul curat.

Haide sa ne gandim un pic logic! Avem posturile de miercurea si vinerea si posturile de peste an,randuite de Biserica.In total sunt mai multe zile de post decat de dulce!
Daca cineva s-ar hotari sa se impartaseasca des,ar trebui sa posteasca aproape tot timpul.

Nu este un canon pentru postirea de dulce inainte de impartasanie!Aceasta este la latitudinea duhovnicului si a celui care se impartaseste.Adica ,daca eu imi doresc sa ma impartasesc des,sa nu fie mancarea de dulce o opreliste pentru mine.Iar daca am evlavie mai mare si doresc sa postesc si sambata,atunci postul e bineprimit.Insa sa facem delimitarea : nu este obligatoriu,ci doar pentru cei care vor de bunavoie!

Postul de sambata in vedera Impartasirii nu este o obligatie canonica!
 

În primul rând e nevoie de binecuvântarea duhovnicului (care în practică a devenit o adevărată provocare, pe linia desei împărtășiri!). Apoi, dacă am trecut de această probă, fiind pregătiți, cu pocaință sinceră, fără opriri canonice, putem să ne apropiem ,,cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste" de Sfântul Potir la fiecare dumnezeiască sfântă liturghie, fără post sâmbăta. Nu există nici un canon care să ,,oblige" credinciosul să postească în afară de posturile rânduite de Biserică, excepție făcându-se prin epitimiile impuse pentru păcatele opritoare, care afurisesc pentru o perioadă, oprind, așadar, de la împărtășire. Consider, că a rândui postul de sâmbată în vederea împărtășirii credinciosului Bisericii, fără un motiv întemeiat, este o siluire a învățăturilor Bisericii, o nesocotire a canoanelor și o povară ,,suplimentară" fără sens și nefolositoare. Preoții care vin cu aceste inovații să fie ei cei dintâi care se supun acestor pseudoînvățături!

Pr. Claudiu Buză

Iar duhovnicul meu daca cumva nu am tinut post joi ,inainte de spovedania de vineri si imi da dezlegare sa ma impartasesc duminica imi spune sa tin post simbata si duminica sa ma impartasesc.
Deci s-au facut 3 zile de post.
Uneori ne putem spovedi fara a ne impartasi .
Nu inteleg de ce ar fi o corvoada sa tinem post si simbata.

Cum vine asta ?