Pacate sub forma virtutilor
 

"Sunt mai primejdioase si mai greu de lecuit pacate care par a se ivi sub forma virtutilor si sub chipul lucrurilor duhovnicesti, decat acelea care se nasc pe fata, pentru placerea trupeasca. Acestea din urma, ca niste boli care se vad de departe, se recunosc usor si se pot vindeca, pe cand cele mentionate mai inainte, acoperindu-se sub vesmantul virtutilor, raman netratate si-i fac pe cei molipsiti de ele sa sufere fara speranta mai mult timp si in chip primejdios".
Sfantul Ioan Casian

In primul rand pacatul ne desparte de Dumnezeu si devenim niste exilati , departe de Dumnezeu, suntem "morti in greselile si pacatele nostre "pe care le-am savarsit (Efeseni 2:1).Aceasta si explica nelinistea continua a omului modern si adeversc spusele Sfantului Augustin :„Pentru Tine insuti ne-ai creat Tu, iar inimile noastre sunt nelinistite, pana nu se odihnesc in Tine”. . .
Robia pacatului este cea mai grea , insasi Mantuitorul spune in Ioan 8:32-34 : " Adevarat , adevarat va spun. . . , ca oricine traieste in pacat , este rob al pacatului ", iar Apostolul Pavel in Epistolele sale arata in multe locuri aceasta stare de robie << Ati fost robi ai pacatului >>sau <<Noi toti odinoara traim in poftele pamantesti , cand faceam voile firii noastre pamantesti si ale gandurilor noastre >>( Efeseni 2:3 ) , si exemplele pot continua unde se pune accentul pe robia pacatului : <<Si noi eram odata fara minte , neascultatori , rataciti , robiti de tot felul de pofte si placeri >>( Tit 3;3 ) .
Robia pacatului este grea , apasatoare , duce precum am spus la neliniste si multa tulburare launtrica .
Apostolul Iacov vede un alt pericol , trecut cu vederea de noi in multe cazuri, pericolul omului limbut , galcevitor , barfitor , sau cum vreti dvs. sa-i spuneti . Oare cati dintre cei care merg sa se spovedeasca nu spun : am clevetit , am barfit . . . , ne-a devenit deja ceva obisnuit , banal , dar grav daca stam bine in a analiza. Iata ca Apostolul spune la un moment dat ca daca cineva "nu gresese in vorbire , este un om desavarsit , si poate sa-si tina in frau tot trupul " . Vedeti cum se leaga , cum exista un lant al pacatelor , si din pacate mici se nasc cele mari . In alta parte spune atat de adevarat ca << limba este un madular mic , si se faleste cu lucruri mari >>. Ap. Iacov spune atat de adevarat , ca noi oamenii am reusit sa imblanzim multe fiare de pe pamantul asta , dar , spune el : <<dar limba nici un om nu o poate imblanzi >>
Fara ajutorul Lui , nu putem iesi din acest lant al pacatelor , dar lipsa de vointa este numai si numai a noastra .
Avem nevoie de doctor , avem nevoie de El , caci << Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti , ci pe cei pacatosi >>( Luca 5:31-32 )
Un an nou cu impliniri si pacate din ce in ce mai putine !
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

O nelamurire si o intrebare
 

Ce este pacatul? unde gasim o definitie corecta?

In catehisme. De exemplu, Catehismul de la Baltimore:
52. Î: Ce sunt păcatele actuale?
R: Păcate actuale sunt orice gând cu voinţă, cuvânt, faptă sau omisiune care sunt contrare legii lui Dumnezeu.
http://www.catehism.ro/cb_Lectia06.htm

Catehism ORTODOX
 

Doctore, să dai link din aşa zisul vostru catehism eventual pe pătratica specifică papistasilor.

un raspuns
 

Am citit cele de mai sus dar, am completat si cu ce se zice in Sfanta Carte in epistola Sfantului apostol Pavel catre Romani la capitolul 7 cu versetul 7 unde spune

7 Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul,decât prin Lege. Căci n-as fi stiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu poftesti!

Asa ca, Legea celor zece porunci sau decalogul imi descopera pacatul sau faradelegea..Asa e?

tristetea in randul patimilor principale
 

Pentru ca ai amintit de un Sfant mult drag mie , recomand citirea despre un pacat mai putin discutat sau mai putin bagat in seama , cel al tristetii !
Patima tristetii la Sfantul Ioan Casian


Sfintii Parinti incadreaza tristetea in randul patimilor principale care muncesc si il stapanesc pe om. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristetea paralizeaza inima si o face incapabila de a mai simti orice bucurie. Cel stapanit de tristete isi pierde interesul pentru activitati obisnuite, chiar si pentru cele care pana atunci ii erau placute. Aceasta incremenire l-a facut pe Talasie Libianul sa defineasca tristetea ca fiind lipsa placerii - fie a celei dupa Dumnezeu, fie a celei dupa lume", iar Sfantul Ioan Casian spune ca "pe cel ce l-a cuprins, ea il zdrobeste sufleteste, paralizand orice sarguinta si dorinta de mantuire".

Spre deosebire de toate celelalte patimi care prin definitia lor urmari a satisface placerea sufletului, tristetea este singura care refuza sa aduca aceasta placere, ea aducand direct durerea. Astfel scria si Evagrie Ponticul "toti dracii (patimile - n.ns.) fac sufletul iubitor de placeri, numai dracul intristarii nu primeste sa faca aceasta, ...uscand prin intristare orice placere a sufletului".

Tot pentru a arata efectele devastatoare pe care le are tristetea asupra inimii, Sfantul Ioan Casian foloseste urmatoarea comparatie: "ca molia pentru vesminte si cariul pentru lemn, asa este vatamatoare tristetea pentru inima omului". Altfel spus, tristetea mananca inima omului. Nu se poate sa existe om care sa nu fi simtit cum i se topeste inima din cauza durerii provocate de tristete, sa nu fi simtit cum i se rupe sufletul in doua si nimeni nu l-ar mai putea scoate din acea stare. Descartes, descriind tristetea, scrie: "simtind in jurul inimii ca un fel de lanturi care o strang"; caci durerea, asemenea unor lanturi, sufoca inima omului.

Starea omului care e incercat de o astfel de patima este putin placuta. Acum, plecand de la observarea vietii omului, presarata din cand in cand cu bucurii si tristeti, imi pun urmatoarea intrebare: asa trebuie sa se desfa*soare o viata de om, care mai e si crestin? Si cum ramane cu indemnul Sf. Ap. Pavel: "bucurati-va pururea" (Filip. 4, 4)? E posibil asa ceva? Cel fel de bucurie e aceea?

Sa vedem ce raspunsuri si ce mod de indreptare intalnim la Sfantul Ioan Casian asupra acestei patimi.
Iata linkul cu cele de folos :

http://www.crestinortodox.ro/editori...ian-70062.html

Sfântul Maxim spune, în acelasi sens: “Tristetea si ranchiuna merg mâna-n mâna. Daca, deci, sufletul care încearca tristete atunci când îsi imagineaza chipul unui frate, aceasta e dovada ca îi poarta ranchiuna”.

Cineva imi spunea odata , ca daca nu ar fi existat pacatul , n-ar fi existat nici rugaciunea , nici biserica , si mai nimic din scrierile Sfintilor Parinti !
Ma rog , aceasta era parerea amicului meu, dar aceasta parere am auzit o sub o forma sau alta la mai multi , chiar si "acuzatia" ca Dumnezeu a lasat cadera in pacat sa se produca , pentru a fi mai apropiati de El si a ne arata cat de mici si neputinciosi suntem fara El . Este si acesta "un punct de vedere" , dar sunt convins ca lumea aceasta era complet altfel fara pacat si omul era pana la capat indumnezeit , nu mai apropiat de Dumnezeu , ci chiar indumnezeit , indumnezeire pe care ne-o dorim intr un FINAL si noi , caci alta alternativa n-o vad nici eu !
Doamne ajuta !