Tocmai am mai explicat ceva mai sus o chestiune profunda, care tine de credinta, de exercitiul ei real, nude fobii sau filii politice. Daca "ai nostri" (aka "statul roman") sunt, din pdv al invataturii Bisericii, sunt in barca gresita (vedeti directia anti-familie in UE si nu numai), iar "inamicul traditional", aka "statul maghiar actual condus de FIDESZ" e in barca corecta din punct de vedere al invataturilor lui Hristos, nu e clar ca Imparatia lui Dumnezeu trebuie aleasa ca fiind mai presus de toate tampeniile astea de state terestre cu loialitatile lor penduland intre simulate si fortate?! Daca Ungaria urmeaza, inclusiv pe calea legilor si administratiei, adica a treburilor Cezarului, Calea Domnului, si Romania nu, cel pputin nu deocamdata, eu nu trebuie sa tin cu cei care Il urmeaza pe Facatorul?! Nu ma intelegeti gresit: asta NU inseamna ca la o adica as trada sau vinde secrete (secretele Romaniei actuale: cine fur amai mult sau ce tun financiar se paregateste, probabil) sau submina statul roman in cazul unui razboi. Nu sunt nici idiot, niic tradator. Pentru ca e vorba de instinctul de comunitate, si aici m-am nascut, format si aici sunt cei dragi. Insa, daca in decurusul istoriei imediate, o bucata de pamant romanesc va/ar a junge la ei, scapand, vorba lui Alin, mai in gluma, mai in seriosm de nebunia de import antifamilie si nu numai, nu e logic sa privesc cu simpatie si speranta un astfel de gest al istoriei/o astfel de situatie politica? Repet: guvernul maghiar urmeaza o cale a normalitatii. Guvernul roman, nu. Deci, unde ar trebui sa fie loialitatea, pentru un crestin? Ganditi-va bine si cititi-ma cu atentie va rog. Sunt multe nuante aici. Repet, nu pledez pentru tradare, ci o luciditate detasata de fantome precum nationalismul burghez actualmente vid de continut pe deasupra. Acelasi lucru, cu alte nuante, pe care nu ma ostenesc sa le mai clarific, e valabil si pentru Rusia.

Daca autoritatile statului roman vor lua masuri sau vor adopta hotarari anti-familie sau vor introduce in sistemul de invatamant porcarii precum cele introduse in invatamantul canadian , sau vor adopta legi care sa promoveze aberatiile sexuale (precum au facut autoritatile franceze cu asa-zisa lege a casatoriilor), sau vor incerca sa promoveze anomalii sexuale ca pe ceva normal, atunci poporul roman ar trebui sa se opuna si sa nu aplice asemenea legi.

Insa nicioadata si sub nici o forma, nici o palma de pamant romanesc nu trebuie cedata, iar la nevoie, toti romanii ar trebui inclusiv sa lupte cu arma in mana, pentru apararea suveranitatii, independentei si integritatii teritoriale a statului national-unitar roman si a patriei.

De asemenea, trebuie intreprinse actiuni mult mai hotarate si eficiente, pentru revenirea la patria-mama a stravechilor teritorii romanesti- Basarabia, nordul Bucovinei, tinutul Herta si Insula Serpilor.

Sunt puşi pe învăţătură, fraţii, nu glumă! Şi oare, dacă fac învăţământ de la distanţă, acesta nu va deveni, treptat, tot mai .... homo-schooling?
Cine garantează că nu?

homo- acelasi
schooling- a invata

Deci... acelasi invatat? huh?

Nu prea mă descurc la engleză... Dar trecînd peste asta îmi e uşor să îmi imaginez ce va fi cu homo şi cu ling, chiar dacă nu e tocmai la school.... Nimic nou, doar o revenire la practici străbune.

P.S. Agitaţia pentru o şcoală mai bună e în van. Adevărata şcoală formativă a omului e alta şi nu constă în cunoştinţe, oricare ar fi ele, asimilate în cadrul "lecţiilor". Oricâte şcoli onorabile ar fi pe lume, vor rămâne:
- răul şi răutatea
- prostia şi minciuna
- egoismul şi ura
- violul
- curvia şi preacurvia
- avorturile
- prostituţia
- nebunia
- crima
- obsesia puterii
- homosexualitatea şi lesbianismul
şi aşa mai departe.....

Aceste trăsături ale omenirii căzute nu pot fi eradicate în şcoli. Eventual, acolo pot fi etichetate şi explicate frumos, într-un fel sau altul depinzînd de varii influenţe mereu politice.

Părinţii se agită degeaba. Nenorocirea nu e că şcoala cutare ţine un curs de educaţie sexuală anapoda. Necazul e că părinţii nu sunt vrednici de a creşte şi educa altfel de oameni decât sunt ei înşişi.

Scoala nici nu-si propune asta.

Nici nu mai stiu, este acum ceva gen "eductie civica"?

Este oricum inutila.
Nu poti sa inveti un copil lege in timp ce maimarii tarii sunt prinsi unul dupa altul cu mainile pana la cot in buzunarul cetateanului.

depinde la ce fel de dragoste te referi!

Totusi calitatea scolii romanesti, asa cum era ea si inainte de 1989 (unde disciplina, respectul fata de profesori si colegi, seriozitatea, notarea elevilor in functie de cat si cum invata realmente fiecare elev, etc erau la loc de cinste- vezi atmosfera descrisa in filmul "Liceenii"), dar chiar si cum era pana cel putin prin anii 1996-1997, erau destul de bune.

Am facut scoala primara (clasele 1-4) in perioada 1989- 1993, iar cea generala (clasele 5-8) intre 1993- 1997 si liceul in 1997-2001 intr-un oras mic, insa pot spune ca atunci in Romania (cel putin la scolile la care am invatat) , calitatea invatamantului oferita de aceste scoli erau inca destul de bune.

Nu zic, nici eu si nici colegii mei nu am fost chiar usa de biserica, insa totusi macar atunci in scolile in care am invatat exista un anumit respect fata de profesori, toti colegii ne respectam intre noi si ne ajutam, stiam ce e normal si anormal, existau anumite notiuni de moralitate care erau respectate, si mai cu seama nimeni nicioadata atunci nu incerca sa ne bage pe gat tot felul de anomalii si deviatii sexuale sau comportamentale, cum din pacate am inteles ca se incearca acuma in Canada.

Pai sa fi incercat atunci la noi in scoala cineva sa faca ce am inteles ca face actualul guvern canadian in scolile din Canada (sa ne fi prezentat tot felul de anomalii si porcarii legate de viata sexuala ca pe ceva chipurile "normal" si "firesc"), i ardea dirigintele sau profesorul de sport o palma si in suturi il scoatea din scoala!

Şi ungurii nu-s ortodocşi. Sau poate ungurul ăsta o fi. :)))
Îmi place de unguri, nu-şi vând pământul străinilor şi nu acceptă toate mizeriile occindentului.
Vai de noi! Iarăşi luăm lecţii, noi aştia "buricul pământului".

Să sperăm, deşi eu cred că suntem prea slabi să ne împotrivim acestor aberaţii, în schimb suntem printre primii la capitolul "nu vrem biserici". Ar mai fi fost alternativa şcolilor religioase care din păcate lipsesc pe la noi, deşi comunităţile de creştini s-ar putea implica în formarea de astfel de şcoli.