,,Viaţa creştinului trebuie să fie ca un model pentru cei din jur. Dumnezeu ne-a înzestrat cu raţiune pentru a putea să fim de folos aproapelui nostru. Nu vom putea intra în împărăţie fără aproapele nostru, chiar dacă unii fug de acest adevăr. Trebuie să fim modele vii pentru ei, ca ei prin noi să poate dobândi Raiul. Aşi vrea să vă prezint o mică pildă care este numită şi "a creionului". Această micuţă pildă este foarte bogată în învăţături. Această pildă ne poate învăţa esenţialul de credinţă şi ne poate porni pe un drum perfect al frumosului divin! Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Ce frumos e să fim ca şi un creion care să aibă o mână de conducător (Dumnezeu), care să aibă nevoie de o ascuţitoare (necazuri care nu ascuţă în cele ale vieţii), dar şi de o radieră. Căci nu putem fi mereu perfecţi. Dar există şansă de ştergere. Dar cel mai important este interiorul creionului. Doamne ajută-ne să putem înţelege această pildă pentru a fi cât mai buni şi să lăsăm urme demne de urmat, Amin!''


Sursa:
http://www.ortodoxia.md/articole-si-...lda-creionului

Ei acum ma faceti sa rad,dar cu AlinB ce aveti ?
Pe cine a suparat si de ce?
Este loc pentru oricine pe forum fratilor,nu mai instigati Adminul la banari.
Nu va place cineva ignorati-l ;dar de obicei aceste incidente apar din cauza mandriei,daca te smeresti primul se smereste si celalalt dupa tine.
O fi spus Iisus sa fim precum copii,dar nu s-a referit la natura lor suparacioasa :)

Mai mult ca mine nu stiu daca s-a contrazis cineva cu AlinB, mai ales in problema cipurilor. Dar si discutiile contrdictorii au ,,sare si piper'', ne ascut ca pe creioane, ne transforma incet. Desi a fost impotriva cipurilor, m-a ajutat mult sa dezvolt astfel de subiecte incomde fara sa-si propuna acest lucru.

AlinB s-a transformat mult in bine de cand a intrat pe forum. Avea replici mai taioase.

Practic, prin discutii contradictorii, putem castiga rabdare sau iritare, mandrie sau smerenie... Alegeri, alegeri si iar alegeri, care conteaza pe drumul mantuirii...

Iar Cezar, de asemenea, daca mai lasa un pic din orgoliu si daca accepta sa se lase modelat duhovnicete cat mai profund de cineva cu multa experienta, va suferi mai putin si va fi un partener de discutie mai agreabil. Lucreaza intr-un domeniu sensibil si trebuie sa se deprinda cu gandul ca el singur nu poate transforma pe nimeni.

Copiii, dacă îţipetreci o vreme printre ei, se ceartă foarte des, din nimic, din orice...
Dar se şi împacă repede.
Acum plânge, acum te cere în echipa lu ide fotbal sau îţi împărtăşeşte un secret...
Copiii, în general, nu ţin supărare. Iubesc altele mai mult decât ranchiuna.
Au organul iertării încă neatrofiat.

Un articol bun, o descriere corectă.
Cu mici comentarii, în fine, dar pe ansamblu e un tablou corect al alcoolismului.
Mulţumesc, Antiecumenism!
Să ia aminte cât mai mulţi, ca să le fie de folos, întru prevenţie şi terapie, lor şi cunoscuţilor lor.

Laura, când eram student în anul 2 am făcut o mică inginerie, un mic model computaţional al procesării inputului senzorial (vedere, auz) folosind o analogie cu arhitectura cognitivă din modelul om-maşină. Am aplicat modelul teoretic pe activitatea unui grup de copii care jucau şah la clubul unde e acum fiul meu. Şi am publicat cercetarea la o conferinţă internaţională, prezent fiind în juriu, printre alţii, un domn care duce psihologia, în America, acolo unde aproape nimeni nu mai înţelege ce se întâmplă. Îl cheamă Hirst, unul dintre cei cu numele Hirst. Am luat premiul 1, atunci, pentru mica mea scorneală. Şi mi s-au propus unele şi altele... Neinteresant.
După conferinţă (adică după 7 zile de frecuş zilnic), m-a prins de mână un prof. şi m-a chemat la o cafea. Se pricepea şi la computere şi la psihologie şi la şah...
Şi mi-a zis aşa: "Am fost gunoier 10 ani, în tinereţe, în perioada mea de maximă putere intelectuală. Am cărat tomberoane pe lângă Grădina Botanică, din zori până noaptea. De ce? Pentru că eram student ca tine, la Psihologie şi aveam idei, cum ai tu... Ceauşescu a avut grijă să duc gunoiul 10 ani pentru asta. Apoi am fugit. Acum sunt profesor universitar, coleg cu Hirst la aceeaşi facultate. Ascultă-mă bine: pleacă! încă ai timp. Pleacă din gulagul ăsta cât mai eşti om."
Nu l-am ascultat, cum nu am ascultat nici pe alţii. Am avut aceeaşi ocazie de cel puţin 3 ori, ultima dată în Lyon, la terminarea bursei.
Da, în România Psihologia a fost maltratată iar oamenii au avut o soartă asemănătoare cu a celor despre care citim în revista Memoria. De ce?
Pentru ca Dobrin şi Cătălin şi Alin să aibă pe cine terfeli pe forum.
Pentru ca elevii din Bucureşti să aibă, de vreo 25 ani un om incomod, cu totul nebun, care face altfel de psihologie decât au mai pomenit pe undeva.
Pentru că aici îmi bate inima şi aici va înceta să bată. Aici m-a pus Dumnezeu.
Ceauşescu a vrut să desfiinţeze psihologia din acelaşi motiv pentru care a schingiuit BIserica: pentru că el credea că psihologia şi BIserica îi sunt lui duşmani. Nu îi erau. Erau duşmani doar ai bolii lui. Îidoreau tot binele, aşa cum sfinţii lui Hristos şi psihologii şi medicii le doresc oamenilor sănătate şi împlinire omenească şi dumnezeiască, chiar.
Dar el se identificase cu boala. Şi făcuse inflaţie de rol, dezumanizatoarea inflaţie de rol.
Astăzi forumiştii enumeraţi mai sus nu mai urăsc Biserica. A mai rămas de urât, însă, psihologia. Că nu se pot abţine să nu urască pe cineva, din pricina bolii netratate. Vor urî psihologia până le va pune Dumnezeu ţărână pe ochi.

Dar Biserica şi slujitoarea ei mai mica, psihologia, vor trece mai departe, cu pas egal. Majestuos, în cazul Bisericii. Umil şi suspinînd, în cazul psihologiei. Dar vor trece!
Numai bârfitorii şi muşcătorii nu vor trece. Ei vor gusta ţărâna hulii şi-a minciunii în veac.

Şi-acum, în ceea ce mă priveşte, am terminat polemica ori supărările cu ei.
Bine ar fi fost să nu bălăcărească şi topicul ăsta. Dar nu s-au abţinut, aşa le place.
În fine, dacă mai scriu aici voi reveni la temele deja adunate şi nu mai dau atenţie celor care se bagă în vorbă doar pentru că n-au altceva mai bun de făcut.
Poate sunt alţii care chiar vor să afle câte ceva! De ce să îi dezamăgesc pe aceştia, în fond?

Domnule Cezar ce parere aveti despre Maica Siluana si programele ei, as vrea o parere mai amanuntita :)

Pentur ca s-au facut afirmatii eronate, precizez ca eu am fost doar impotriva hipnozei, nu a psihologiei in general. Nu e vina mea ca Cezar o apara si promova cu oarecare indarjire.

Te rog să mă ierţi dar nu o cunosc pe Maica Siluana, nu am avut prilejul. Nu ştiu mai nimic despre dânsa, afară de vreo câteva conferinţe (crâmpeie) şi o postare despre Rugăciunea Inimii pe care am pus-o chiar eu pe un link.
Am ascultat-o însă de curînd la Radio Trinitas şi mi-a plăcut ce şi cum şi cât a vorbit ca teolog, ca psiholog (nu ştiu dacă e psiholog dar are o atitudine şi un conţinut de om care cunoaşte psihologie peste medie) şi ca om al lui Dumnezeu cum tind să cred că este. Am însă o reţinere, strict legată de concepţia mea despre femei (pe care eu le voiesc mai smerite, în general, în bună tradiţie românească şi ortodoxă). Dar reţinerea mea e pur subiectivă şi nu sunt în măsură să judec activitatea Maicii Siluana. Dumnezeu s-o binecuvinteze!
Una peste alta cred totuşi că face un lucru foarte bun. Şi absolut necesar în ţara noastră rămasă fără busolă sau, mă rog, la care Busola parcă nu mai ajunge să arate Punctele Cardinale... Sau mai exact: nu le mai vedem noi.

În fine, o mărturisire: aş prefera să fie mai retrasă, cam ca Părintele Rafail. Dar poate că slujirea ei, de Dumnezeu insuflată, este să fie activă. Domnul s-o întărească! Domnul să o îndrume! Domnul să îi dea răbdare, multă răbdare... Domnul să îi ţină trează iubirea şi o ţină, mai înainte de toate, curată!

Nu eşti în măsură, sub nici o formă să susţii sau să conteşti hipnoza.
Crezi că articolele pe care le-ai citit pe net despre hipnoză te îndreptăţesc să pui hipnoza acolo unde îi e locul.
În fine, părerea ta despre hipnoză e cam cât părerea mea despre operaţiile cu laser pe ochiul broaştei.

În ce mă priveşte, nu apăr hipnoza, pentru că nu sunt hipnotist şi nici nu joc rolul, ca tine, de apărător de profesie. Nici psihologia nu o apăr. Cine? Eu? În ce calitate? Cu ce putere? Am inventat-o eu? Îmi e fiică? Mamă? Soţie?
Nu apăr nici adevărul şi nici Adevărul, cum poate crezi că faci tu.
Pentru că în realitate e fix invers: nu eu, ci Adevărul mă apără pe mine (ca pe noi toţi dealtfel) iar adevărul mă solicită şi mă provoacă necontenit. Adevărul şi adevărul sunt mai presus ca mine şi nu au nevoie să le iau eu apărarea. Cel mult să mă caţăr spre locul lor, asta da, s-ar cuveni.
Dar tu te crezi chemat la marea luptă. O, copil ce eşti... De nu te-ar apăra Adevărul nici să mergi la nani n-ai putea. Şi te trezişi tu să Îl aperi?
Ce ai tu care să nu fie dat de Adevăr? Ce eşti tu fără Adevăr? Ce poţi tu fără Adevăr?
Tu, picătură, să aperi Oceanul? Vrei tu, mitocondrie, să aperi celula? Ţesutul? Corpul? Lumea? Cosmosul? Pe Dumnezeu?
Copil. Copil fără discernământ. Şi chiar de-ţi iubeşti atât de mult Părintele, acceptă că Îl mai iubesc şi alţii şi poate mai trudesc şi alţii întru adevăr şi Adevăr.
Degeaba te superi pe mine. Mai bine ai fi ceva mai atent când cugeţi la unele lucruri.

P.S. NU apăr hipnoza nici psihologia. Nu sunt iubirea vieţii mele. Nu trăiesc de pe urma lor. Sunt doar lucruri profesionale, tot mai puţin prezente în viaţa mea. Însă, cunoscîndu-mi domeniul profesional şi ştiind câtă minciună domneşte în ţara asta inclusiv în psihologie şi în învăţământ, resping aiurelile pe care tu şi alţii le spuneţi despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi. Şi încă, o faceţi cu multă energie negativă, răspîndind prejudecăţi şi interpretări pe care, dacă aţi lucra în domeniu, v-aţi ruşina mult că le-aţi spus/scris vreodată.
Asta fac, credeam că ai înţeles după atât amar de vreme...
Mă lupt să vă opresc pe voi să sabotaţi un domeniu abia revigorat în România, de care oamenii au mare nevoie, astăzi, la noi şi în lume, prin pogorământ de la Domnul câtă vreme Biserica a ajuns atât de neglijată şi batjocorită, iar patimile răutăţii şi ale tuturor lăcomiilor şi câinoşeniilor se ţin lanţ.