Sfîntul Nicodim Aghioritul - Deasa Împărtășanie

”Dar fiindcă suntem oameni trupeşti şi slabi şi ne întinăm cu multe păcate, Dumnezeu ne-a dat diferite jertfe spre iertarea păcatelor, pe care dacă I le aducem Lui, ne curăţă şi ne fac vrednici să ne împărtăşim.
Astfel, milostenia este jertfă, care curăţă pe om de păcate. Este şi altă jertfă mântuitoare, spre iertarea păcatelor despre care zice proorocul David: "Jertfă plăcută lui Dumnezeu este duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi".
Dacă acest fel de jertfe aducem lui Dumnezeu şi dacă avem, ca oameni, oarecare mici greşeli, putem să ne apropiem de Sfânta împărtăşanie, cu frică, cu cutremur şi cu umilinţă, aşa cum s-a apropiat de Hristos, femeea ce avea curgere de sânge, plângând şi tremurând. Pentru că este şi păcat de moarte, este şi păcat nu de moarte şi păcat pentru tămăduire. Totuşi pocăinţa cea adevărată pe toate le poate tămădui. ”

Da. Insa unde aici in acest text spune ca nu trebuie sa te spovedesti pentru pacatele mai mici?
Interpretezi gresit.

Prin cuvintele "acestea ne sfintesc" se refera ca putem sa ne bucuram de har si in acest mod , nu se refera la faptul ca gata suntem curatati de pacate si putem sa nu mai spovedim pacatele mici, ca ne-au fost iertate in acest mod.

Vreau sa iti spun ceva. Poti avea simtiri de har chiar fiind pacatos, de fapt pacatosi suntem si totusi poti avea simtiri ale harului. Asta nu inseamna ca gata suntem sfintiti si avem iertate pacatele, tot trebuie sa alergam la scaunul spovedaniei, marturisind smerit.
Simtirile de har, la liturghie, sunt pentru sporire de credinta, pentru vederea pacatelor, pentru a ne pocai permanent, pentru a ne smeri. felurita si deosebita este lucrarea lui Dumnezeu si deosebit si felurit lucreaza pentru fiecare suflet in parte. caci Dumnezeu stie toate ale fiecarui suflet si daruieste exact ce are nevoie fiecare.

Cand spune "Astfel, rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu,
mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se
milostiveasca si sa Se îndure de noi," nu spune pacate nemarturisite, in Biserica Spovedania nu se face de azi.

Căutînd și la Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul - Din Ierihon la Sion, am dat iar de același citat de mai înainte, concluzia autorului fiind aceeași:

<<Sfântul Ioan Carpatul zice că atunci când rostim rugăciune lui Iisus (adică: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!") la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne
răspunde în chip tainic: "Fiule, iertate să-ți fie păcatele tale!"
Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătosi am fi noi, rugăciunea a ceasta ne curățeste, când o zicem
din inimă.>>

Am arătat că există și alte moduri prin care sîntem iertați. Pe lîngă Spovedanie și celelalte Taine. Altele, în plus, extra, bonus. :)

Tot Ioan Iacob Hozevitul precizează, ca să nu existe dubii, că păcatele mărturisite se iartă chiar atunci, pe loc. Te confesezi, ești iertat dacă preotul dă iertarea. Deci dacă e așa, pentru ce atunci se mai roagă biserica la Liturghie?... Despre ce mai vorbește Nicodim Aghioritul mai sus?! Pentru păcatele nemărturisite, ca să fim curățiți de ele prin rugăciunile Liturghiei.

”Noi crestinii ortodocsi credem si mărturisim că tot cel ce se pocăieste, mărturisindu-si păcatele cu zdrobire
de inimă, primeste iertăciune de la Dumnezeu chiar în clipa când îi citeste preotul Dezlegarea.
Învățătura aceasta este întărită de Sfintele Soboare si anume prin canonul 2 al Soborului din Laodiceea,
prin canonul 3 al Soborului de la Niceea, apoi prin canonul 102 al Soborului din Trulan si prin canonul 5 al
Soborului din Ancira. De asemenea se întăreste aceasta si prin canonul 74 al Sf. Vasile cel Mare, precum si
prin canonul 3 al Sf. Grigore Episcopul Nisiei (către Litoion)
Avem apoi ca mărturie cuvintele Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, care spune că iertarea păcatelor
se dă chiar în ceasul mărturisirii, când omul îsi destăinuieste deplin toate păcatele sale cu zdrobire de inimă
si cu hotărâre statornică de a nu mai păcătui.
Si ne încredințează pentru aceasta Sf. Simeon, aducând ca pildă cuvintele Sf. Evanghelii, unde spune cum
a primit îndată iertăciune vamesul cel smerit din Templu, mai marele vamesilor Zaheu din Ierihon,
slăbănogul de la Vitezda, apoi fiul cel pierdut, tâlharul cel credincios, femeia cea desfrânată si alții cari
s-au căit din toată inima.
Potrivit cu pildele acestea din Sf. Evanghelie, a scris si Sf. Atanasie cel Mare (către Antioh) că toți cei care
cu adevărat se pocăiesc, într-o clipeală de vreme se eliberează de greutatea cea mai dinainte de păcate si de
osândă.”

intelege ca interpretezi dupa cum te aseaza pe tine bine.
aici se refera si la canon. de pilda femeia ce avorteaza datoare este sa imbrace si sa hraneasca copii. iar omul care este avar primeste canon sa faca milostenie. de aceea spune ca milostenia curata omul de pacate si acestea sunt jertfe spre iertarea pacatelor. acestea sunt jertfele adica faptele facute pentru a ne indrepta si apoi pentru a prisosi prin virtuti.

Si sigur ca facem pacate cu gandul in fiecare zi si de aceea spune de micile greseli, si aceasta se refera si la faptul ca daca noi ne simtim nevrednici dar duhovnicul spune sa ne impartasim, atunci sa o facem , cu teama si cutremur insa sa nu ne lispim de medicament.

De fapt Sf. Nicolae Cabasila in lucrarea sa "Talcuirea Dumnezeistii Liturghii" nu vine sa anuleze spovedania pentru pacatele mici ci vine sa ne arate cat de importanta este Liturghia si cat de folositoare pentru sufletul nostru.

Insa Sf. Antonie cel mare spune: Nu-ti descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul. (Sfântul Antonie cel Mare)

Îți recomand să o citești în întregime.

Doamne ajută și weekend plăcut!

Pentru ca exista si pacate mari, opritoare de la Impartasanie si zeci de ani sau pacate uitate, care au fost savarsite si peste care s-a asternut uitarea. Si pentru ca uneori iertarea simtita in constiinta vine si mai tarziu. Daca am avea cu adevarat o comuniune cu Dumnezeu la propriu toate aceste intrebari nu ar mai fi spuse.
Nu te lasa inselat, si spovedeste orice pacat duhovnicului.

Ce cere Dumnezeu de la om?
"Dumnezeu cere ca omul sa isi spovedeasca intotdeauna pacatele, sa aiba in acelasi timp umilinta, cuget smerit si sa nu-i dispretuiasca pe ceilalti. Sa se caiasca in fiecare zi pentru toate pacatele savarsite cu voie sau fara voie, cu stiinta sau cu nestiinta, sa ii ceara lui Dumnezeu putere duhovniceasca pentru a recunoaste cursele diavolului. " Sf. Simeon Noul Teolog

Da. Pt ca de fapt nu duhovnicul ca om ne spune sa ne impartasim, ci Dumnezeu prin duhovnic ne spune.
Iar a nu ne impartasi intr-o asemenea circumstanta, este ca si cand ni s-a oferit Hristos, noua personal, iar noi l-am refuzat.
Desigur, daca intre timp iti mai aduci aminte de vreun pacat si nu te simti vrednic iar asta te sminteste, poti sa ii spui duhovnicului oricand pacatul pe care ti l-ai adus aminte, pina in ultima clipa, chiar in dimineata aceea inainte de liturghia la care te impartasesti, si sa il intrebi daca te impartasesti sau nu. Nu cred ca se va supara, pt ca duhovnicii isi cunosc foarte bine fii si ficele duhovnicesti care au o viata consecventa spre Dumnezeu (merg in fiecare duminica la biserica, se spovedesc regulat si cu dorinta si straduinta sa pacatuiasca cat mai putin - din ce in ce mai putin - din acele pacate care nu sint opritoare de la impartasanie, incearca sa isi pazeasca si gandurile de pacat, nu numai faptele, etc) si cand dau o dezlegare la impartasanie la un anumit interval de timp, o fac in cunostiinta de cauza.