Cred că Sfinţii, în Rai, citează în special din următoarele surse:
1. Catehismul BOR din anul 1952;
2. diverse articole ortodoxe de pe internet;
3. manuale de Dogmatică (asta mai rar, fiindcă primele două surse oferă suficient material de discuţie). :)
P. S. Să ştiţi că am spus-o pe un ton amical ironic, cu empatie, fiindcă şi eu, în primii aprox. 2 ani de când am început să mă angajez mai serios în viaţa duhovnicească, tot la fel făceam: răspundeam la orice prin citate. :) De aceea, mi-e relativ uşor să-i înţeleg pe colegii noştri de discuţii care recurg atât de frecvent la argumentul autorităţii. :) Doar că eu, în timp, m-am schimbat mult, dar îmi amintesc cu drag cum o doamnă profesoară de Religie din liceu, privindu-mă cu mirare, mi-a spus: "clar, eşti setată pe citate, n-am ce să-ţi fac". :)
Acum vorbind serios, mi-aţi amintit de un citat al filosofului existenţialist creştin Kierkegaard (apropo de citate). Nu-l mai reţin (am citit cartea acum mult timp), dar voi încerca să redau ideea. Filosoful spunea că teologii de astăzi (a se citi, în cazul nostru, forumiştii) se aseamănă unor călători care, într-o zi însorită de duminică, ar veni să urmărească o cursă de cai; doar că, după ce vor fi alergat într-un suflet până la locul spectacolului, s-ar opri, s-ar privi atenţi unii pe alţii şi apoi... ar pleca acasă, uitându-şi scopul.
Şi-mi mai amintesc de o altă cugetare (vedeţi că pot şi eu?...) a lui Antoine de Saint-Exupery, în care se spune că cei care se iubesc cu adevărat nu privesc îndelung unii la alţii, ci îşi aţintesc toţi privirile în aceeaşi direcţie. :)

Idee excesiv de... radicală, reducţionistă, nu ştiu cum să spun... Între bine şi rău nu există doar diversitate. Binele şi răul se află în antiteză, în opoziţie ireconciliabilă. Răul nu-i diferit de bine, ci opus acestuia şi, mai corect dogmatic, răul nu există, fiind doar lipsa binelui. Răul nu are o existenţă ontologică proprie şi, de aceea, nu poate persista decât parazitând binele, pervertindu-l, deghizându-se sub masca acestuia.
Binele, în schimb, Îl are ca Izvor pe Dumnezeu Cel bun şi mai presus de bunătate!
De aceea, între oamenii buni pot exista diferenţe, fiindcă fiecare dintre ei este unic şi practică binele, ale cărui forme sunt infinite, în felul său propriu.

Doar răul este monoton, plictisitor.
Diavolul stă prost de tot cu imaginaţia şi-i doar un iscusit plagiator.
Şi stă atât de prost cu imaginaţia şi originalitatea, încât până şi pe Hristos a încercat să-L ispitească prin... citate din Scripturi.
Comparaţi diversele erezii din istoria Bisericii, comparaţi-le şi cu anumite erezii moderne şi vedeţi cum se repetă anumite idei. Comparaţi motivaţia care-i determină pe oameni să comită răul şi veţi găsi, în uimitor de multe cazuri, aceeaşi tentaţie veche de când lumea, care i-a dus pe protopărinţi la pierderea stării paradisiace originare: aceea de a deveni dumnezei fără Dumnezeu.
Păi, dacă-i aşa, nu e nespus de plictisitor să alegi răul?...

Palma aceea nu e deloc palma unui oarecare creştin.

Palma aceea a fost o excepţie, cu o motivaţie pe care doar discernământul unui sfânt a cântărit-o, prin Duhul.
Excepţie, aşadar. Oare care o fi regula?

Palma sfântului este altceva decât palma unuia care crede că e la fel ca sfântul doar pentru că necioplitului îi place să dea palme.

Între palma unui sfânt şi palma unui oarecare e aceeaşi diferenţă ca între Palma lui Dumnezeu şi răutatea proastă a unui nătîng umflat de mândrie.

Cum oare nu operaţi distincţii elementare?.......
Asta vă atrage la Sfântul Nicolae? Palma?
Aveţi grijă să nu vă ardă vreuna....

Vorbesti aiurea, pentru ca nu ai citit cu atentie mesajul. Am spus ca pentru Cristian e o scuza, ingaduinta, pentru ca el s-a convertit la ortodoxie si e mai bine asa decat sa fie protestant. Adica era ceva de bine. Asta in comparatie cu cei ce au fost ortodocsi dar au gasit "adevarul" prin vreun cult.

Orice v-aş spune, dvs îmi răspundeţi aducând în discuţie diferenţele dogmatice interconfesionale...
M-am referit la faptul că fiecare dintre noi, cei care împărtăşim aceeaşi credinţă, experiază într-un mod unic relaţia cu Dumnezeu. Experienţele duhovniceşti, simţirea permanentă a lui Hristos în inimă, minunile tainice, care nu ţin de viaţa biologică sau psihologică, ci duhovnicească, toate acestea nu se pot descrie, nu se pot defini, nu se pot formula într-o carte de instrucţiuni, ci se cunosc treptat, prin trăire personală. Ceea ce se petrece între sufletul dvs şi Dumnezeu este o taină, este o nuntă mistică asemeni celei din Cântarea Cântărilor... şi această viaţă a dvs întru Hristos diferă de a mea şi nici unul dintre noi nu simte în mod identic cu N.Priceputu etc etc. De aceea, fiind diferiţi şi trăind o credinţă care nu-i ideologie, ci relaţie între Subiectul divin şi subiectele umane, între Persoana supremă (de fapt, Persoanele supreme) şi persoanele cărora Persoana supremă le-a dăruit calitatea uimitoare, minunată şi neverosimilă de a-I fi parteneri de dialog, de aceea exprimăm în mod diferit ceea ce credem (şi nu mă refer la diferenţele dogmatice, fiţi liniştit).
Nu mă credeţi?
Întrebaţi, duminică dimineaţă, 10 credincioşi din parohia dvs ce sentimente şi ce gânduri au avut în timpul Sfintei Liturghii (în afară de acelea nedorite, fără legătură cu Taina săvârşită şi care ne ispitesc unori pe fiecare dintre noi). Alegţi 10 persoane de aprox. acelaşi nivel cultural şi, eventual, de vârste asemenănătoare şi rugaţi-i să vă împărtăşească, în câteva fraze, experienţele duhovniceşti trăite la Liturghie.
Veţi vedea că nici un răspuns nu va fi identic altuia, dar toate, absolut toate vor fi convergente prin conţinut, vor cuprinde acelaşi mesaj despre Hristos Cel prezent în noi şi-n mijlocul nostru, în Euharistie şi pretutindeni.
Acum poate m-am făcut înţeleasă mai bine?...
Da, între noi este "conflict de idei" (aş prefera termenul polemică, sau schimb de idei şi opinii, dar fie cum spuneţi dvs), dar toţi avem, totuşi, ceva esenţial în comun:
CREDEM ÎN ACELAŞI UNIC DUMNEZEU. Atât dvs şi cei care vă-mpărtăşesc opiniile, cât şi noi, cei ce ne exprimăm mai "poetic" (pentru a vă cita) vrem să-L mărturisim pe Dumnezeu şi credem că de dragul Lui gândim aşa sau altfel.
De exemplu, Cătălin2 este convins că, scriind contra ecumenismului în absolut toate mesajele, apără dreapta credinţă şi, pe de altă parte, domnul profesor, N.Priceputu, MariS ş. a. Îl mărturisesc pe Hristos cu la fel de multă convingere, entuziasm şi înflăcărare, doar că-n modalităţi foarte diferite.
Nu-i minunat că toţi suntem ai Lui?
Ne contrazicem între noi?
Tocmai scria domnul profesor Cezar despre cei 3 copilaşi ai domniei sale, care se sunt geloşi unul pe altul, revendicându-şi fiecare dintre ei doar pentru sine dragostea tatălui lor.
Oare asta-i face mai puţin fraţi? Nu cred. :)
Aşa suntem, mulţi şi feluriţi fii ai Aceluiaşi Tată ceresc, Care priveşte, poate, zâmbind cu îngăduinţă (dacă-mi este permisă această antropomorfizare), văzând copilăreştile noastre dispute pe teme religioase de pe forum şi din viaţa reală. Uff! Dar ne iubeşte aşa cum suntem, că doar, atunci când ne-a inventat, ştia că aşa vom fi şi asta nu L-a împiedicat să ne creeze cu iubire. :)

Pana sa spun opinia mea puteai sa o spui pe a ta, pentru ca nu am inteles exact la ce te referi. Prima data am crezut ca te referi la faptul ca au fost si invataturi transmise oral, nu doar scris. Acum inteleg ca te referi la faptul ca Apostolul le vorbeste cu dragoste. Nimeni nu contesta asta.
Pe de alta parte hai sa vedem cui se adreseaza Apostolul. Celor din Biserica, celor credinciosi. In alte pasaje scrie ceva si despre cei ce propovaduiesc o alta invatatura, Sfanta Scriptura trebuie luata in totalitate, nu pasaje separate: http://ro.orthodoxwiki.org/Eretic

Desigur. Atunci când poezia nu exprimă nimic concret sau nimic bun, ci este făcută aşa, doar de dragul poeziei. De aceea a spus Dumnezeul nostru: "...nu spuneţi multe ca păgânii că ei cred că, în poliloghia lor, vor fi ascultaţi".

Admirabil!
 

Minunat! Pentru a nu ştiu câta oară, inima mea rezonează întru totul cu ceea ce scrieţi!

Si te poti gandi daca schimbarea aceasta nu s-a intamplat pentru ca, tu crezand ca ai dobandit intelepciunea inalta, ai inceput sa consideri ca poti fi chiar tu sursa invataturii ortodoxe, nu sfintii sau Biserica. Iar asta s-a intamplar probabil pentru ca ai fost atrasa de aceste conceptii. Si tu citezi tot timpul, dar probabil fara sa stii. Cum spunema in alt mesaj, cauta pe google cuvantul "ecumensim" sau derivate si o sa gasesti multe articole ortodoxe care vorbesc despre ecumensim si il critica. O sa vezi daca acolo nu sunt aproape aceleasi conceptii pe care le enunti, unele cuvant cu cuvant. Cum vezi, roata s-a descoperit, dar tot de altii.