Eu incerc sa nu vad problema atat de tragic.
Viata este oricum un dar,o experienta ,o calatorie sau un examen.Exact ca in povestea lui glykys nu avem decat o valiza in care sa incapa doar faptele noastre,atat.

Acum pt cei care cred ca viata este numai aici si acum,este intr-adevar tragic oricum ai lua-o.

O, daca ar fi asa bine ar fi. Dar cand eu aleg sa ii refuz dreptul la viata unei fiinte minunate, cand eu aleg sa ucid in mod voluntar, prin avort sau mijlocace abortive un copil deja fac o alegere. Ii refuz dreptul la viata, aleg crima.

Cine este omul, care sa isi poata garanta ziua de maine? Daca noi nu putem garanta ziua de maine, cum putem decide sa hotaram soarta unui copil pe considerent ca asa ni se pare noua?

Bogatul de azi, poate ajunge maine in inchisoare s itoate averile lui confiscate(nu putine au fost cazurile in istorie) iar saracul se poate ridica prin munca.
A avea cati copii iti da Domnul nu inseamna trandavie, ci din contra. A-i naste inseamna a te preocupa indeapropae si de cele necesare traiului(hrana, imbracaminte, medicamentatie.)
Ne inselam crezand ca suntem cineva, ca putem hotari soarta cuiva. Noi suntem doar niste vase prin care Domnul isi savarseste lucrarea. Ca ne place sa credem ca suntem buricul targului si ca sta in puterea noastra sa modificam ceva in existenta celor din jur, e o amageala. Nu avem puterea nici sa miscam un fir de par, daca nu ne-ar fi data de sus.
Deci Cel care ne-a dat noua viata si puterea oare nu se va ingriji si de copii nostri?
Singura conditie e sa fie o impreuna lucrare: sa ne folosim de darurile pe care ni le-a dat Domnul(sanatate, putere de munca) ptr a ne pune in jerfa celorlalti.

Superb postul!
M-a uns la suflet. Asa e : Domnul nostru e boier mare!
El ne da bucurii mereu, insusi crestinismul e o religie a bucuriei. Doar ca asa cum aurul se curateste in foc si devine stralucitor, la fel si crestinul se curateste in focul suferintelor ptr a se lamuri: e aur sau alama?
Bucuria cu suferinta se impletsesc reciproc.pare paradoxal, nu?
Suferinta ptr Hristos iti pricinuieste o vatamare a trupului o rana a sufletului, atunci se coboara Harul care iti ofera bucurie si iti unge sufletul cu un balsam. Nu mai departe de sfintii mucenici: in chinuri graznice, ei erau cuprinsi de o pace, de bucuria Invierii.

Cum nu poti separa trandafirul care pe langa mirosul suav are si o culoare minunata si o catifelare delicata de spini asa nu poti separa Viata In Hristos, cu pacea si bucuria pe care ti-o ofera de cruce, inteleasa prin multitudinea incercarilor menite sa ne caleasca.

Da, sigur ca viata se poate schimba oricand. Dar mai des auzi de bogati care isi pierd averea decat de saraci care reusesc sa se ridice. Dar daca reusesc, bravo lor! Atunci se pot pune si pe facut copii.

Am sa va dau un exemplu.
O femeie extrem de saraca, a facut vreo patru copii. Tin sa mentionez ca erau cei mai saraci din sat.La nasterea celui de-al patrulea doctorul i-a zis:"Doamna Fedora, de acum puteti sa faceti linistita avortul.Nimeni nu va mai poate opri. Si asa aveti destui copii, saracia e mare" iar femeia simpla, nestiutoare de carte a zis"Domnule doctor, saraca sunt dar criminala nu.Eu nu o sa--mi omor nici un copil".
"Bine, zice doctorul, dar ce o sa le dati de mancare?" la care femeia raspunse cu seninatate"In gradina, verdeata am destula". Doctorul nu a mai zis nimic. Femeia a mai facut inca 5 copii dupa aceea.Din cei cinci, care urmau sa fie avortati 3 sunt preoti si una preoteasa, asistena-singurii intelectuali din familia lor. I-a crscut in saracie, cand cel mai mic avea 3 ani sotul a plecat spre o lume mai buna.Ramasa vaduva, are parte de o alta grea incercare: in anul urmator le arde casa pana la temelii.Dar Domnul isi avea planul sau cu aceasta femeie saraca. Copiii cresc mari, invata scoala, o parte din ei pleaca in strainatate:Canada, Austria,Spania. Alta parte raman in tara si isi finalizeaza studiile devenind, prin mila lui Dumnezeu preoti.
Batrana Fedora mergea la Biserica cu lacrimi in ochi, ptr a vedea cum baietii ei slujesc altarului.Femeile o fericeau. Nimeni din sat nu mai daruise 3 preoti Bisericii, din aceeasi familie. nici macar familiile de ghiaburi. DEvenise din saraca satului, caruia ii plangeau oamenii de mila, o femeie cinstita si respectata de toti. Saracia lucie era acum doar o amintire, deoarece cu ajutorul copiilor constuiese o casa frumoasa, in care batrana isi traia linistita batranetile, bucurandu-se de copii si nepoti.
Batrana Fedora a plecat sa-si intalneasca sotul, si sa-i cante Domnului. In urma ei a ramas o familie numeroasa, cu 16 copii, 25 de nepoti, 2 stranepoti. Sa nu va spun ce bucurie e cand familia se aduna la Pasti ptr a pune o floare pe mormantul maicutei!
Femeia aceasta a fost soacra mea.

O poveste minunata ...
Asa stau lucrurile cu oamenii cu frica de Dumnezeu,nu sunt lasati de izbeliste.Pe cand unor femei care apeleaza la avort li se inchid multe usi...
Se platesc faptele fie in viata,fie dupa.

O femeie fericită. Fericită sunteţi şi dv, care v-aţi căsătorit cu un asemenea vlăstar ce ştie că nu în cele supuse ruginei şi moliilor stă adevărata avere. Cred că soţul dv, în fiecare an, când citeşte din Evanghelie pasajul acela cu "păsările cerului şi crinii câmpului" are o tresărire: pentru el, cuvintele acestea ale lui Cristos au un sens foarte...personal.

Slavă Maicii Domnului! că ne-aţi picurat şi nouă puţin din stropul bucuriei dumneavoastră. Mulţumesc pentru acest exemplu adevărat de credinţă!

Am vrut sa raspund la o postare anterioara. Dar am zis mai intai sa citesc si celelate postari sa nu fi raspuns cineva. Citind acest mesaj chiar nu mai am nimic de zis. Ce argument mai bun as putea aduce? Nici unul.

Deși nu ar mai fi nimic de spus aici, nu mă pot abține să nu mă gândesc la aerele unor stimabile afectate "masterande" și "doctorande" în "psihoștiințe" de tot soiul și planificări familiale și contracepții etc. pe care poți să le urmărești aproape zilnic pe vreun post de televiziune. Ba mai mult. Atari activități mai "papă" și bani de la bugetul statului.

Minunat spus: Batrana Fedora mergea la Biserica cu lacrimi in ochi, ptr a vedea cum baietii ei slujesc altarului. Pentru că asta a făcut de când erau mai mici, le-a insuflat credința, nădejdea și dragostea ca una care a avut din toate cu prisosință. Un exemplu de trăire tipic creștină... Doamne, cât de mic sunt eu în fața acestei femei... și cât de departe suntem cu toții, uneori, de Dumnezeul nostru!