imagineaza-ti cum se simt copiiii acestor oameni care ajung "sa se desparta pur si simplu" pt ca este mai usor, neavand acte sau binecuvantarea bisericii.nu ma intelege gresit, nu cred ca atunci cand chiar nu se mai poate nimic trebuie sa stea impreuna doar pt ca au facut nunta la biserica si nici chiar de "dragul copiilor"(pt ca de multe ori este mai destructiv pt ei ca cei doi parinti sa fie impreuna si sa fie scandaluri permanente, decat sa se desparta).dar nu observi cat de des se nasc copii dintr-o legatura de concubinaj, pt ca apoi mama sa fie parasita, sau acuzata ca nu e copilul respectivului,sau chiar ca el nu vrea sa recunoasca acel copil, dandu-i numele lui.este adevarat ca nu toate familiile, crestine sau nu, care fac nunta, sunt neaparat trainice.dar din punctul meu de vedere, a te casatori cu persoana pe care o iubesti iti da in primul rand un sentiment de stabilitate, ca poti face casa cu cineva, te face sa te gandesti la viitor, la o familie proprie, cu copii, fara a te intreba cat mai poate tine relatia.
o sa-mi spui ca asta se poate face oricum. nu chiar.pt ca daca vreodata(doamne fereste)se poate intampla sa nu va mai intelegeti, poti avea drepturi legale la lucrurile pt care ai muncit.in concubinaj, legea nu te prea ajuta. apar foarte multe complicatii.in plus, da-mi voie sa ma mir ca daca traiesti cu cineva in concubinaj te poti gandi chiar atat de usor la un viitor mai indelungat care sa implice si copii. sunt rare cuplurile care, traind in concubinaj, si-au intemeiat o familie trainica si chiar au ramas impreuna pana la adanci batraneti.

oricum ar fi, pana la urma, fiecare are capacitatea de a rationa si alege ce este mai bine pt el, asa ca orice s-ar spune pe acest forum, argumente pro sau contra, fiecare va face ce crede.

imagineaza-ti cum se simt copiiii acestor oameni care ajung "sa se desparta pur si simplu" pt ca este mai usor, neavand acte sau binecuvantarea bisericii.nu ma intelege gresit, nu cred ca atunci cand chiar nu se mai poate nimic trebuie sa stea impreuna doar pt ca au facut nunta la biserica si nici chiar de "dragul copiilor"(pt ca de multe ori este mai destructiv pt ei ca cei doi parinti sa fie impreuna si sa fie scandaluri permanente, decat sa se desparta).dar nu observi cat de des se nasc copii dintr-o legatura de concubinaj, pt ca apoi mama sa fie parasita, sau acuzata ca nu e copilul respectivului,sau chiar ca el nu vrea sa recunoasca acel copil, dandu-i numele lui.este adevarat ca nu toate familiile, crestine sau nu, care fac nunta, sunt neaparat trainice.dar din punctul meu de vedere, a te casatori cu persoana pe care o iubesti iti da in primul rand un sentiment de stabilitate, ca poti face casa cu cineva, te face sa te gandesti la viitor, la o familie proprie, cu copii, fara a te intreba cat mai poate tine relatia.
o sa-mi spui ca asta se poate face oricum. nu chiar.pt ca daca vreodata(doamne fereste)se poate intampla sa nu va mai intelegeti, poti avea drepturi legale la lucrurile pt care ai muncit.in concubinaj, legea nu te prea ajuta. apar foarte multe complicatii.in plus, da-mi voie sa ma mir ca daca traiesti cu cineva in concubinaj te poti gandi chiar atat de usor la un viitor mai indelungat care sa implice si copii. sunt rare cuplurile care, traind in concubinaj, si-au intemeiat o familie trainica si chiar au ramas impreuna pana la adanci batraneti.

oricum ar fi, pana la urma, fiecare are capacitatea de a rationa si alege ce este mai bine pt el, asa ca orice s-ar spune pe acest forum, argumente pro sau contra, fiecare va face ce crede.

Sunt in mare parte de acord cu tine maya, pentru majoritatea casnicia reprezinta un sentiment de stabilitate, si este foarte frumos, numai sa nu devina un fel de apasare, obligatie in timp.
Iti dau dreptate, din punct de vedere legal, ai mai multe avatnaje fiind casatorit, daca sunt copii.
Si intr-adevar, fiecare va face ceae ce doreste, indiferent de argumentele pro sau contra

Oameni buni, iata (cu tristete) un link:

http://www.expres.ro/article.php?artid=295103

Cred ca exprima (intr-un mod profan, bineinteles) luarile de pozitie din acest topic.

Doamne ajuta!

as citi cu draga inima ce scrie acolo, dar din pacate se pare ca nu-l pot deschide.:(

fiecare vede casnicia din punctul lui de vedere. pt unii inseamna sa intre in randul lumii, pt altii inseamna dovada unei iubiri care incununeaza o relatie, pt altii o obligatie, pt altii poate o prostie. pt mine inseamna tocmai acest sentiment de stabilitate, faptul ca am pe cineva alaturi de care sa ma bucur sau sa ma intristez, cu care sa impart bune sau rele, cu care sa ma cert ca apoi sa ma impac,sa fac lucrurile care imi revin mie cu placere, nu din obligatie. faptul ca folosesti metafore ca sa descrii o casnicie, nu schimba continutul acesteia.

Scurt si la obiect! :)

sexul este un aspect important din viata omului. trebuie sa fii impotent sau frigida sau extrem de frustrat(a), complexat(a) pentru a nu intelege acest lucru. se vb despre abstinenta insa cine vrea sa duca o viata cu o persoana care nu este compatibila sexual.

e mai bine sa ajungeti sa va injurati la 40 de ani? sa va reprosati ca v-ati stricat viata?
aveti dreptul la fericire chiar daca traditia ortodoxa extremista (nu toata traditia) va invat ca nu aveti voie sa fiti fericiti in aceasta viata.

eu continui sa sustin ca in comunicare sincera si fara rusine, si in intelegere sta depasirea greutatilor de orice natura in casnicie.

sunt de acord cu tine si nu conteaza numai sexul intr-o casnicie ,este important dar nu cel mai important. Ce ne facem daca celalat partener sufera un accident, ca se poate intampla orice in viata si nu mai poate intretine relatii sexuale cel putin macar pt o perioada?Iubirea inseamna mult mai mult pe asta se bazeaza o casnicie daca se incepe o casnicie numai pe considerentul asta -sexul-nu cred ca dureaza mult ,rezista atat timp cat cei doi sunt inca in putere ca sa zic asa, pt ca vine o vreme in care organismul cedeaza, nu?nu e cazul meu sunt inca tanara dar sunt realista ca va veni si timpul cand orice va fi mult mai greu