Asta fac. Incerc sa practic "religia" in care cred, chiar daca mai gresesc uneori, dar multumesc pentru sfat, am inteles ce vrei sa spui.

Pentru mine respectul este respect, nu inseamna renuntarea la credinta ta, ci intelegerea faptului ca asa cum tu ai o credinta si vrei sa-ti fie respectata si celalalt are acelasi drept. Mai simplu, cum am fost invatati: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.

un articol care mi se pare relevant pentru topicul asta....
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-Dumnezeu.html

daca cautati printre articolele diaconului Sorin Mihalache se gasesc multe explicatii care pun foarte bine in lumina dezbaterea credinta vs. ateism ...linkul cu articolele lui este urmatorul

http://www.ziarullumina.ro/autor.php...C%2C+Ia%C5%9Fi

Nu inteleg in ce s-ar materializa respectul asta..

Eu inteleg asa: daca cutare familie de oameni de treaba, adventisti, vin la mine sau eu merg la ei si nu deschid chestiunea credintei, nici eu nu o deschid cu ei.

Dar daca ei o deschid si spun "uite credinta ta nu e buna ca e asa si pe dincolo" (nu exact cu cuvintele astea dar intelegi tu ideea) atunci nu pot sa tac si sa zic "poate aveti dreptate" ci incerc sa le explic unde gresesc.

Nu esti de acord cu asta?

Aceasta este o discutie matura in care fiecare explica care-i este credinta si nu e nimic rau aici, dar asta nu trebuie sa duca la injurii si conflicte, nu crezi? :)

Ba nu ai ajuns la necredinta. Daca ajungeai la necredinta nu mai intrai niciodata pe acest forum.

Si tu de ce crezi ca am intrat?
Care e parerea ta?

Argumentul este valabil si pentru crestinii care intra pe forumurile de atei?

Asa se pare.

Ateul este o victima, ba chiar rob al propriei ratiuni. Paradoxul consta in faptul ca rationalizand intr-o maniera extrema, se arata a fi de fapt irational. Se vrea un om al concretului, al demonstrabilului, ceea ce si este. Numai ca adevarul sau, pe care se fundamenteaza intregul sau demers, este nimicul. Acel nimic din care toate au fost aduse la existenta. Asadar, ateul se preocupa cu nimicul. Ce poate fi mai irational decat acest lucru? Ce poate fi mai lipsit de sens?

Adevarul omului care vorbeste cu/despre Dumnezeu, se fundamenteaza insa pe Cel care din nimic a rostuit intregul univers, vazut si nevazut. Adevarul nostru este o Persoana.

Si ateii cred cam la fel despre cei credinciosi.

Chestia asta cu respectul credintei altuia e trasa de par rau de tot!
Unicul mod de a-i respecta credinta e sa nu discuti deloc despre credinta cu el. Inevitabil la un moment dat va trebui sa spui adevarul, Domnul Iisus a zis (din memorie): "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata", "Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". Automat spunand adevarul nu mai e loc de minciuna (si de tot felul de "credinte"). Deci fie recunosti si declari ca esti crestin (si prin asta automat negi credinta celuilalt) fie te lepezi de Adevar si zici ca "da, si crishna, budda, superman, spyderman etc sunt si ei dumnezei". De fapt ecumenismul pe asta se bazeaza si asta are ca scop: negarea Adevarului. Numai ca socoteala de acasa nu intotdeauna e ca cea din targ. Ati auzit expresia "necunoscute sunt caile Domnului"? Deja unii din alte religii dupa cunoasterea crestinismului pe la tot felul de seminarii ecumenice, s-au lasat de religia lor si au trecut la crestinism.
Unde dai si unde crapa!

Stim cu totii ce a zis Iisus.
Dar a zis "Eu" ... nu ortodocsii, catolicii sau altii.
Dar ce te faci ca au mai zis si altii "Eu" ...

Desigur, ma asteptam la un raspuns de genul credinciosii sunt o victima a propriilor sentimente. Mai mult, au si o imaginatie destul de bogata etc.

Din fericire, sunt cunoscute multe exemple ale unor oameni care, o buna parte a vietii lor, L-au negat pe Dumnezeu, insa au ajuns sa-L cunoasca si chiar sa-si sfinteasca viata. Din marturiile unora ca acestia, invatatam ca ateismul nu este nicidecum o virtute, ci o mare lipsa. Ateismul simplifica omul, prezentand asupra lui o conceptie limitata, unilaterala. Credinta este cea care ii descopera omului adevarata sa frumusete si bogatie. Pe acestea le putem vedea numai prin "ochii lui Dumnezeu".

[quote=topcat;242570]


Luca 14
26. Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.

draga topcat

aici acest cuvant - a uri- e un ebraism preluat de greaca veche şi, prin ea, de limbile moderne. Nu e vorba de a urî în înţelesul propriu al cuvântului, ca Iisus nu îndeamnă niciodată la ură, ci la capacitatea de a te despărţi imediat şi total de cei dragi spre a deveni adept apropiat al Domnului.

In esenta, a deveni adept al lui Hristos inseamna a te naste din nou, duhovniceste vorbind.
si ca si in cazul nasterii trupesti, fiecare parcurge singur acest proces (de schimbare a mediului intrauterin cu mediul in care traim), tot asa, nasterea intru Hristos e un proces strict personal de schimbare a launtrului in care traim ca fire cazuta si intrare in mediul harului , e un proces de restaurare a fiintei si fiecare il parcurge doar pentru sine, indiferent daca membii familiei sale trec prin acelasi proces sau nu.


a fi crestin - in sens autentic, nu doar de convenienta sociala - nu inseamna doar a afirma din cand in cand un set de principii, convingeri si credinte, ci e un proces de asimilare progresiva a harului, e o lucrare launtrica de lunga durata, destul de dureroasa, de iesire din starea de pacat si trecere in starea pentru care a fost creat initial.

Matei, care şi-a scris Evanghelia mai întâi în aramaică şi apoi în greacă, a fost conştient de riscul acestui cuvânt - a uri- şi a formulat aceeaşi teză în termeni prioritari: „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său sau pe mama sa, sau pe fiul sau sau pe fiica sa, mai mult decât pe Mine nu este vrednic de mine" (Mt 10, 37).

a-si uri cineva sufletul inseamna a recunoaste onest ca starea in care se afla trebuie lepadata si inlocuita.
Impreuna cu Hristos facem treaba asta, dar noi punem prea multe intrebari (ceea ce nu-i rau) dar nu lasam raspunsurile lui sa ne re-alcatuiasca.
si unul din raspunsuri e asta, ca nu putem trece peste o prapastie din doi pasi mici, trebuie sa facem un pas mare, fara reveniri ( asta inseamna "lasa mortii sa-si ingroape mortii' - lasa-i pe cei ce se cred vii fara Hristos)


iar celelalte citate la care te referi - "am venit sa aduc sabie.. "etc. se refera la disensiunile ce se creeaza intre membrii unei familii, comunitati cand unul dintre ei vrea sa se rupa realmente de starea anormala de pacat iar ceilalti vad in asta o forma de autism cultural sau schizofrenie.

Pentru fiecare membru al familiei, aceasta trecere launtrica poate fi mai mult sau mai putin dramatica. Nu inseamna neaparat sa-ti lasi familia de izbeliste si sa te plasezi egoist in alt spatiu geografic, ci doar ne avertizeaza ca din cauza aceasta vor fi disensiuni.

a prefera starea de nedesavarsire ( odata ce ai devenit constient ca Hristos pentru asta a venit intre noi , ca sa ne schimbe), a prefera pacatul si neiesirea din el, a nu-ti asuma riscul rupturii totale, de dragul unor relatii strict biologice inseamna o zbatere absurda intre niste bariere pe care ti le impui singur

Dar din marturia mea ce intelegi?
Am mai spus ca eu am parcurs traseul in sens invers.

Indiferent de sensul pe care il parcurgem, trebuie sa stim ca nu suntem de neschimbat. Aceasta este marea minune care se petrece cu omul. Altfel, ar fi fost vai si amar de noi.

Sfantul Petru a stat atat timp langa Hristos, si totusi, la vremea incercarii, s-a lepadat de El. Acest lucru nu umbreste cu nimic cinstea pe care Biserica i-o poarta astazi. Totusi, exemplul sau este unul pilduitor peste veacuri. Sfantul Pavel, nu l-a cunoscut pe Hristos, ii prigonea pe crestini, si totusi, a devenit cel mai fervent propovaduitor al invataturii crestine. Si sunt multe alte exemple si de-o parte si de cealalta.

Cunoasterea lui Dumnezeu pe calea credintei, nu poate fi epuizata. Ea nu tine niciodata de trecut, ci se cere permanent actualizata. Nu ma ajuta cu nimic sa spun am crezut, ci cred.

Nu esti original si nu esti singurul. Au fost mai multi ca tine.
Unii chiar celebri cum ar fi Karl Marx (numele real Levi Mordehai). Acesta scria poezii frumoase despre Iisus Hristos in frageda tinerete, ajungand (se pare) satanist cu acte in regula la maturitate. Intr-o scrisoare fiul sau i se adresa sub o forma ciudata pentru oameni normali (nu vreau sa reproduc).
Care sunteti interesati veti cauta si veti gasi.

Si eu pot spune "cred". Doar ca eu cred in altceva.

Nu cred ca ma priveste acest aspect.
Acum depinde ce intelegi tu prin "injurii si conflicte".

Daca cineva se simte jignit pentru ca ii spun care este credinta ortodoxa, nu cred ca este vina mea.

Insa cred ca cineva care se declara crestin ortodox dar tace cand celalalt ii calca in picioare credinta, doar pentru a pastra o aparenta pace si armonie, nu este vrednic de acest nume.

Este datoria ta morala sa-ti aperi credinta, oricare ar fi ea.
Dar intre aparare si atac este o diferenta.
Stiu ca cea mai buna aparare este atacul, dar cel putin sa nu fie sub centura.
Nu este cazul tau.

in ce crezi?

sunt de acord cu tine.

Cred in cugetul liber de orice ingradire.
Cred intr-o zi in care nimeni nu imi mai va zice "paduche flausat" si nu voi mai fi jignit, pentru simplul fapt ca nu pot crede in ce cred altii.
Cred intr-o zi in care nu voi fi considerat imoral (lipsit de capacitatea de a fi moral), lipsit de bunatate (implicit), neiubitor, doar pentru faptul ca am ales sa nu cred in ceva sau cineva care nu m-a convins de nimic.
Cred intr-o zi in care nu voi mai fi judecat dupa ceea ce cred, si dupa ceea ce sunt si ceea ce pot face.

Foarte frumos :)
Si eu visez la o zi in care nu se va mai simti nimeni dator sa creada ca sunt irationala (ai2, cu care de altfel nu am nimic) sau ca wow, nu-i vine sa creada ca un psihiatru poate sa creada in asa ceva in sec 21 (topcat, 2010 :) cu care iar nu am nimic).

si eu la fel. :)

Cred ca...crezi degeaba...:23:

Cu oameni ca tine care tind spre o gandire medievala e posibil sa nu se intample niciodata.
Prin asta nu spun ca ortodoxia este medievala. Sau ca gandirea crestinilor este una medievala.
Ma refer la tine si la alte cateva persoane de pe forum care nu va-ti da in laturi de la epurari pe baza religioasa pentru a avea o tara 100 % ortodoxa.
Ati fi in stare sa puneti mana pe sabie asemeni cruciatilor si lui Mahomed, ati fi in stare sa reinfiintati Inchizitia.

???...dm..dm...
Hai mai Dumitre, ce te aprinzi asa ?...ca io ziceam ca-i frumos ca ai speranta,, da ca-i greu sa'ntample asa cum speri tu.
Cica unde dai, s'unde crapa ! Si cand ma gandesc ca chiar te apreciam, da nu-i bai, ca tot simpatic imi esti...acu', ma duc sa-mi aprind festila'n bordei , ca nu'l mai vaz pe monitoru...:13::20:(primitivu' di mini, ca doar si vedi s'n poza ai)

Pai ar fi chiar culmea sa ai ceva cu mine, pentru ca discutam despre pocainta copilului mic si chiar tu ai recunoscut mai tirziu ca vorbeai sa te afli in treaba.

Dumitre,
eu simt ca nu esti departe de Dumnezeul adevarului
cugetul liber de orice ingradire e darul lui Dumnezeu care ramane dar si nu ti-l ia nimeni ..
si Adam l-a avut
ortodoxie impusa cu forta nu e ortodoxie pt ca calca darul acesta ..
Mantuitorul lumii a zis .. "cine vrea" sa-mi urmeze Mie, sa se lepede de sine ..
deci nu a impus nimanui lepadarea de sine sau toate celelalte ..
pe pamant ii vindeca pe oamenii care ii cereau sa fie vindecati .. nu-i vindeca cu forta

aici vorbesti despre rai .. acolo nu exista jigniri .. si toti sunt una ..
credinta nu mai e de folos pentru ca se adevereste
dar pana la rai, ne invata sfintii parinti cum sa trecem peste "paduche flaosat" ..
ei zic ca daca te ocarasti singur inaintea altora si ajungi sa cunosti ca ocara e indreptatita..
iar ocarile altora ajung chiar sa-ti para mangaieri mult mai aproape de o realitate mult mai rea

chiar daca va veni o zi in care nu vei fi considerat asa, nu inseamna ca si esti asa - adica bun si iubitor ..
zic parintii ca mai usor e in viata e sa fii considerat asa, dar tu inauntrul tau sa ajungi sa nu fii asa
iar in ziua iesirii se vor vadi toate .. si atunci vei rade sau plange

bunatatea absoluta si dragostea desavarsita cred ca iti sunt convingatoare iar acestea sunt atributele lui Dumnezeu si sfintilor sai .. sunt greu de perceput acestea pt ca se gasesc rar pe pamant si in plus pt ca simturile perceptiei trebuie curatate inainte

aici vorbesti despre ziua judecatii sufletului .. cand credinta nu isi mai are sensul
acolo nu vei mai fi judecat pt ceea ce crezi ci pentru ceea ce esti si pt cele ce le-ai faptuit ..
dar pana la ziua judecatii ai nevoie de credinta cea buna care sa te calauzeasca
fara credinta faci pasi mititei in cunoastere si te pierzi in teorii si ipoteze fara sa cunosti mare lucru din cele ce pot fi cunoscute
dar pe langa credinta ai nevoie si de nadejde .. sa nadajduiesti ca vei trece cu bine examenul judecatii ..
si daca il treci ramai cu dragostea care e insusi Dumnezeu

Am spus "cred"cu speranta ca acele zile le voi intalni pe parcursul vietii mele.
Dar cuvintele se pot interpreta in orice fel, mai ales daca faci comentarii doar pe jumatati de fraza.

Nu e nimic rational in argumentul initiatorului topicului.

De ce ? Argumente ?

Am dat eu destule argumente intr-un raspuns mai vechi. Practic, e o colectie de erori de logica.

Eh, esti carcotas, omul e zeu in ale logicii, nu ai auzit ca i-a ciuruit (in ale logicii) pe toti ateii de pe forum pe atei.ro si de-aia l-au banat? Inca astept link-ul banarii de la el. Bineinteles, nu ca nu am incredere in el, dar asa, sa mai invat si eu cate ceva in ale logicii...

In realitate, nu exista atei . Este imposibil ca un om aflat in situatie limita sa nu apeleze la Dumnezeu... mai devreme, sau mai tarziu.

Cine pe cine a banat, si unde ?

Flying a afirmat ca a fost banat de pe forum.atei.ro , si a afirmat ca motivul banarii ar fi fost ca s-a dovedit superior in ale logicii si ca a "incuiat" pe toata lumea cu care dialoga/dezbatea.

Cum ideea de logica ii scapa total, i-am cerut link-ul catre topicul care a dus la banarea lui de pe forumul respectiv. Presupunerea mea este ca a fost banat din cauza limbajului folosit.

Okay, man, multumesc de informatie.

Credinta din disperare! Misto!