Uneori imi trec prin minte idei foarte ciudate, tot gandindu-ma la o modalitate mai simpla de a convinge pe cel drag. Imi imaginez ca port in buzunar un cui zdravan, iar cand vreau sa amintesc despre Mantuitorul Hristos, sa-i iau mana celui drag, dar indaradnic, si sa-l intep cu cuiul in palma, apoi sa-l intreb cum s-ar simti daca s-ar vedea inconjurat de o lume ostila, injurat, scuipat, batut si judecat pe nedrept apoi sa i se strapunga bratele si picioarele? Ar putea sa spuna: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!"? Pentru ce S-a rastignit Mantuitorul Hristos, daca noua chiar nu ne pasa de jertfa Lui, din moment ce nu ne invrednicim sa facem asa cum ne-a spus: "Cine nu va manca din Trupul Meu si nu va bea Sangele Meu, nu va putea intra in Imparatia Cerurilor!" Ce inseamna a fi "crestin ortodox" daca refuzam Jertfa?
Mi-e mila si de "altii", dar de cei dragi, mi se rupe inima, Cristi!...

Hm!... Acesta trebuie spus și ajunge. Daca ar fi atat de simplu, bisericile ar fi neincapatoare, nimeni n-ar mai minti, n-ar mai fura, n-ar mai insela, n-ar mai exista bogati si saraci, prosti si destepti... N-ar mai exista pacat si deci nici incepatori in cautarea lui Hristos... Si ce e mai trist, probabil ar lipsi smerenia... In lipsa unei constiinte incarcate de pacat, ma tem ca am fi tentati sa ne credem dumnezei...
Adevarat, acesta ar fi un ideal, intr-o civilizatie total lipsita de ipocrizie! Din pacate ceea ce vedem, este un miraj, ceea ce cautam, nu defineste tocmai "fericirea" si ceea ce primim, refuzam sa percepem ca o rasplata a propriilor noaste actiuni.

Lantul ispasirilor
 

Am citit o povestioara ce m-a ajutat sa inteleg in ce fel omul isi atrage asupra lui pedeapsa si in acelasi timp si cum poate scapa de ea.

Un tânăr voia să se căsătorească, dar viitoarea soţie i-a spus: "Nu vin după tine dacă nu scapi de tatăl tău. Fă-l să plece. Nu pot locui în aceeaşi casă cu tatăl tău". Tânărul o iubea. S-a dus la tatăl său şi i-a spus: "Tată, trebuie să-mi trăiesc şi eu viaţa pe pământ şi iată, viitoare mea soţie nu vrea să trăiască în aceeaşi casă cu tine. Îmi cere să te scot din casă, să te fac să pleci. Ce să fac? Sfătuieşte-mă. Trebuie să pleci. Dar cum s-o fac? Te iubesc şi pe tine".

Tatăl l-a înţeles pe loc şi i-a zis: "Voi pleca eu singur, dar am o singură rugăminte către tine". "Care?" a întrebat fiul. "Nu cine ştie ce, i-a spus tatăl. Să mă conduci, după ce vom ieşi din sat, până în vârful dealului, la un anume copac, pe care ţi-l voi arăta eu." Tânărului i s-a părut prea uşoară rugămintea tatălui.

Şi-a luat bătrânul cele de trebuinţă şi au plecat. Ajunşi la copacul cu pricina, tânărul a vrut să ştie: "De ce ai vrut să te aduc până aici, tată?"
Bătrânul i-a răspuns: "Pentru că tot până la copacul acesta l-am condus şi eu pe tatăl meu, într-o împrejurare asemănătoare. Ceea ce faci tu acum nu e decât fapta mea întoarsă către mine. De aceea am şi acceptat să plec. Primesc ceea ce merit!"

Auzind acestea, tânărul şi-a venit întru ale sale şi s-a întors cu tatăl său înapoi la casa lor. Aşa s-a sfârşit lanţul ispăşirilor. (Sursa: Ziarul Lumina)

Cateva cuvinte de folos in lupta cu pacatul:


2 din 2 Pacat si Virtute parintele Calistrat Barnova 1996

Si un material ziditor mai scurt:


Parintele Calistrat Chifan - Repetatele caderi in pacat - YouTube

De ce vin urgiile peste noi




,,Într-o zi, în Catedrala Sfântul Dumitru, a venit o doamnă care plângea în hohote, ba chiar voia să-şi smulgă părul din cap, şi mi-a spus: „Părinte, părinte, vai de mine ce-am făcut!” I-am spus să se liniştească şi să-mi spună ce a făcut! „Părinte, când era mică fetiţa mea, de câte ori mă supăra, nu aveam în gură decât două vorbe: «Fir-ai a dracului !» şi «Arză-te-ar focul !» Iată, ieri, exact când a împlinit 20 de ani, a murit arsă de foc, din cauza gurii mele spurcate! Iată ce-am făcut, mi-am dat fata diavolului, şi n-am să mi-o pot ierta toată viaţa!”


Cum de a ajuns poporul nostru aşa de buimac? Şi ce mai poţi aştepta de la omul care, de dimineaţa până seara, nu mai conteneşte cu blestemele ori cu sudălmile, şi căruia nimic nu i-a rămas neînjurat de la „Dumnezeirea, Dumnezeului Dumnezeilor… până la cruce, arhanghel, anaforă, icoană, botez, parastas, grijanie”…. şi tot ce poate avea fiinţă, între cele văzute şi nevăzute? Nu cumva năravurile astea atât de greţoase sunt şi ele de vină pentru urgia care a căzut asupra noastră?"


Sursa:



https://luminapentrucandeladinsuflet...ile-peste-noi/

Off-topic
 

39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?(Lc6,39)

Culmea ipocriziei: să dai ”lecții” de scriere corectă în limba română fără diacritice românești.

Așa e, dar am rezolvat între timp problema asta. N-a fost prea greu.