Nu, nu, georgeval. Alea nu-s carti cu studii in ele. Ca ii trece cuiva ceva prin cap si scrie o carte si scoate studii din burta nu ma impresioneaza.
Eu ma refeream la studii facute de universitati renumite si asa mai departe. Aici e vorba de statistica serioasa, de baze de date, de analiza a datelor pe parcursul a mai multor ani, si de abia dupa aia poti sa spui ca 80% din divorturi se intampla din cauza avortului.
Din cate stiu eu Asociatia Pro Vita nu este o asociatie de cercetare si nici nu are cercetatori pe statul de plata. Asa ca....la fel si celelalte doua persoane, in afara daca citeaza studii adevarate facute de profesionisti, parerile lor raman pareri si atata tot. In nici un caz nu sunt "serioase studii."

Pai si Ceusescu scornea statistici peste statistici. Asta nu inseamna ca erau adevarate.

Vezi de asta multi intelectuali se indeparteaza de biserica. Din cauza pseudo-stiintei.

Si daca nu au mintit, emitand statistici false, ma intreb cum au stabilit relatia cauza-efect. Poate e doar o asociere a divorturilor cu avortul, la asemenea procent! Oare divorteaza lumea din: adulter, violenta, nepotrivire de caractere, alcool in proportie de doar 20%?
Ar fi trebuit sa stiu si eu macar o asemenea situatie, la asa procent.

Personal, pe mine m-au convins statisticile din cartea " O viziune asupra vietii", sau dovezile din cartea parintelui J. Breck "Darul sacru al vietii", nu cred ca acesti autori nu se bazeaza pe date concrete.

Categoric avortul creeaza traume psihice atat pentru mama cat si pentru tata, si duce de foarte multe ori daca nu la divort, atunci cel putin la mari neintelegeri. O crima nu ramane niciodata fara urmari. Iar daca provita nu are "oameni de stiinta pe statul de plata" nu inseamna ca scrie in brosuri ce viseaza noaptea. Toate brosurile sunt alcatuite dupa (si vorbesc in cunostinta de cauza):
a)mari duhovnici si
b)oameni de stiinta adevarati, si multi dintre ei crestini in acelasi timp, (nu din aceia care-si vand sufletul pe bani).
Iar stil ceausist au tocmai cei care nu admit influenta spiritualului asupra vietii, asupra materiei.

E cineva pe acest topic(in afara de cea care a initiat) care a facut intr-adevar avort? E un pic penibil sa vorbeasca un barbat(fie el si preot) despre trauma suferita de femei care fac avort...sa vorbeasca direct femeile care au trecut prin asa ceva.

iti poti da seama de trauma cuiva la spovedanie, daca iti este prieten apropiat, daca traiesti cu el in casa, daca ajungi sa-i cunosti viata, in diferite imprejurari etc etc. Nu trebuie neaparat sa fi trecut personal prin experienta respectiva ca sa dai marturie ce efecte are.

am citit tot ceea ce ati postat voi aici. parerile sunt impartite. nu imi pot da cu parerea la sarcinile extrauterine si la faptul ca cine ar fi mai bine sa fie salvat mama sau copilul. nici o situatie nu se compara cu cealalta. eu nu pot sa ma pronunt decat cu privire la faptul ca nu stiu daca in proportie de 80% sau mai putin , dar cert este ca avortul la mine a adus despartire si in prima casatorie si sunt pe cale de a ma desparti si acum. nu poti cladi fericirea ta pe nefericirea altora( a pruncilor avortati) oricum sindromul post avort il resimt din plin. sunt goala , nu reusesc sa ma regasesc si nu imi mai iubesc sotul. imi plang copilasii carora le-am luat dreptul la mantuire. este infiorator sentimentul si de cand am facut avort situatia in casa noastra este dezastruoasa. am ajuns sa nu ne mai suferim unul pe celalalt. sotul meu imi imputa ca vreau sa il distrug iar eu incerc sa ma rog cat pot si sa urmez indeaproape sfaturile duhovnicului. imi pare rau sa spun dar cred ca divortul este inevitabil atata timp cat m-a pus sa strang toate cartile de rugaciuni din casa si toate cartile despre vietile unor parinti si sfinti pe care le citisem. le tin in portbagajul masinii. imi reproseaza ca din cauza bisericii si a credintei care mi-a spalat creierul am ajuns asa si vreau sa il distrug si pe el. cand ii pomenesc de copil vorbeste cu atata ura la adresa lui ca este in stare sa sara la bataie. vorbeste de el ca de ultima starpitura de pe camp. un om fara suflet. si totusi incerc sa imi duc crucea dar nu se stie pana cand. oricum sunt pe deplin convinsa ca acei copii cer razbunare si vom plati mai devreme sau mai tarziu si aici ceea ce am facut si apoi acolo sus.

Nu am ajuns la o asemenea perfectiune, incat sa il intelegem pe deplin pe cel de langa noi. In plus sunt convinsa ca fiecare femeie in parte este afectata in mod diferit.

Este ca si cum as spune "cancerul testicular este cumplit". Banuiesc ca este intr-adevar, insa nu l-am trait pe pielea mea si nici nu il voi trai. Deci nu il voi intelege niciodata,oricat mi-ar explica cineva suferind de asa ceva. Asa si cu avortul; banuiesc ca este o trauma pentru unele femei. Imi pot imagina numai prin ce trec. Dar sa spuna un barbat despre efectele avortului si ce se intampla in sufletul mamei, e de-a dreptul enervant si penibil

...o fi penibil si enervant,ina,din pacate numai barbatii pot fi duhovnici,si deci,indreptatiti pe plan spiritual sa+si dea cu parerea asupra acestui pacat al femeii...bine+nteles,care+l are intotdeauna complice pe barbat,sau iresponsabilitatea barbatului.