Domnul sa te binecuvanteze,Ucenic!Si Domnul sa binecuvanteze si sufletele care n-au capatat mantuirea cu dorinta de a-si cerceta cu sinceritate sursa credintei sau religiei lor ,pentru a ajunge la acea stare minunata de copii ai Dumnezeului Cel Viu, acceptand lucrarea Domnului Isus ca plata pentru pacatele lor ,sa nu doreasca sau sa astepte judecata.Domnul e plin de mila. Amin

“Mantuirea” asa cum o intelegeti d-voastra, e acceptata de ortodocsi, caci mai sunt si oameni traitori printre noi. Cine se bucura din viata asta de toata lumina si bucuria comuniunii cu Hristos, la Judecata El va revarsa viata si fericirea comuniunii depline peste el, iar daca nu-L urmeaza pe Hristos in viata asta, va ramane intr-o lipsire definitiva de bucuria comuniunii cu El si dupa moarte, sau cum spune insusi Mantuitorul: Cine va crede şi se va boteza,va fi mântuit”. (Marcu 16:16). "Mantuirea" reprezinta scopul si rezultatul operei lui Hristos cu privire la om: pregatirea renasterii omului sau a salasluirii lui Hristos, renasterea omului in Hristos, progresul omului in viata cea noua in Hristos, insusirea mantuirii prin credinta si fapte izvorate din credinta. De aceea, viata crestinului e o stradanie continua de a redobandi in mod palpabil chipul si asemanarea Celui care ne-a zidit, efortul solidar sprijinindu-se pe o solidaritate sufleteasca si spirituala a semenilor.Pentru noi mantuirea presupune iubire si comuniune, opera de mantuire fiind dusa la indeplinire in forma comunitatii (ecclesia), care este unirea noastra cu Dumnezeu si intre noi. Toti crestinii pot castiga unii de la altii, fiecare avand ceva de comunicat si de primit de la ceilalti. Mantuirea o accepti, insa toata viata ti-o insusesti activ, de aceea ortodocsii se feresc de afirmatii de genul “sunt mantuit”, care te conduc spre sedentarism spiritual. Urcusul omului in desavarsire este nesfarsit si nu se poate spune de nimeni ca a trecut dincolo de desavarsirea sa, incat ceea ce face pe deasupra nu se mai asimileaza persoanei sale, ci e un prisos.

Bine punctat si lamurit, ca de fiecare data.
Sora draga, sa nu te mandresti citind aceste cuvinte si nici sa te inalti dar, dupa cum este scris: "... cui merita cinstea, dati-i cinstea."
Domnul sa te binecuvinteze!.

Laudat sa fie Domnul Dumnezeu, caruia ii multumim pentru toate! Amin.

Teoriile care le expui nu sunt noi dar nici n-ai sa le gasesti la originile crestinismului.
Apartin celui susnumit - Luther si care n-a fost inspirat de Dumnezeu ci dimpotriva desi a sustinut contrariul asa cum il sustii si tu.

Constiinta este un dar de la Dumnezeu dar nu intotdeuna evolueaza sub semnul harului - a se vedea rezultatul in cazul lui Iuda.

Nu foarte departe sunt si cei care in loc sa caute pocainta autentica si sa se intoarca la UNA Soborniceasca si Apostoleasa Biserica aleg tot felul de crezuri care sa le linisteasca constiinta fara insa a-i conduce spre o autentica transformare spirituala.

Omul schimba un narav cu altul, pacate vizibile (fumat, baut, etc.) cu altele mai subtile (mandria, erezia).

Ii inteleg pe cei care n-au avut contact cu credinta crestina autentica, insa nu pe cei care traiesc intr-o tara in care ortodoxia e la un pas, care au dialoguri cu ortodocsi, carora li se explica credinta ortodoxa si totusi o resping cu superficialitate si autosuficienta - semn ca ceea ce ei iau drept transformare spirituala nu este una autentica ci plafonare spirituala.

Intr-o biserica decazuta, care isi cauta interesele, Luther a vrut sa traga un semnal de alarma si a fost exclus. Ce ai fi facut tu in locul lui? Ai fi ramas suspus in fata nedreptatii sau ai fi asteptat pana vin ortodocsii in Germania? Ar fi durat ceva timp, caci si astazi abia ii vezi pe acolo...

E usor sa stam intr-o tara ortodoxa si sa-i declaram eretici pe cei care, traind intre eretici, se chinuie sa traiasca altfel. Dar ereticii dintre eretici isi stiu si ei necazul...Au si ei luptele lor si se chinuie sa traiasca curati asa cum se pricep. Oamenii care au "credinta crestina autentica" stau grupati in cateva tari est europene si se mandresc cu credinta lor ineficienta pentru miliarde de oameni care nici nu au auzit de ea. Ei traiesc intre oameni care, ca si ortodocsii, declara ca au credinta crestina autentica, si tot ca ei o si dovedesc, asa ca, tot o apa si un pamant...

As fi fost diplomat in relatia cu Papa,daca tot vreau sa trag un semnal de alarma si mai ales vreau sa se remedieze "caderea" bisericii, insa daca vezi corespondenta vulcanicului Luther cu Papa ... El si-a aruncat "crucea" atunci cand s-a despartit de Biserica, pentru ca el si-a cautat excluderea.

Din pacate si stramosii sai erau despartiti de Biserica de 500 de ani, la fel ca si Papa. Din ce am auzit la preoti ortodocsi, a fost un lucru bun ca a vrut sa reformeze BC care era pe drumul gresit, doar ca a gresit si a deviat si mai mult. Singura solutie era sa o aduca la ortodoxie, sau cel putin grupul lui.

Un om nu poate creste mai mult decat crezul sau.

Ma indoiesc ca a fost bine intentionat.
Nu cred ca a vrut niciodata sa reformeze BRC.
Nu era chiar atat de rupt de realitate.
Si nici nu avea cum din moment ce "revelatia" sa ("sola fide") nu era decat rezultatul unei batalii pierdute.

A vrut doar sa arunce o provocare care precedea o inevitabila schisma pusa la punct de altfel din mediul politic.

Vezi ce am scris si pentru catalin2.

Si se straduiesc sa ramana la "priceprea" lor cu toate ca sunt invitati sa deschida ochii si sa aprofundeze lucrurile.

Este asta o atitudine spirituala sau aderenta la un sistem formal ca rezultant a unor compromisuri carora nu le pot pune capat?

Tocmai ca nu e "credinta lor" daca poate un neoprotestant sa inteleaga conceptul, pentru ca la ei credinta intotdeuna e produsul lor adhoc pus in carca lui Dumnezeu.