|
Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum, Ce demon mă pune-n mișcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar simt că m-apasă pereții, — Eu sunt chiriaș trecător: În scurtul popas al vieții Vreau multe schimbări de decor. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Și ziua și noaptea pe lună Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă... Mai sus, într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. Iar dincolo, jos, la etaj — O damă cu vizite multe Și-alături de ea un burlac, Un domn serios de la Culte Cu cioc și cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Și-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Țin minte și-acuma grădina, Ferestrele unse cu var... În față sta coana Irina Și-n curte, un fost arhivar. (...) Și iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez. Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port O dulce mireasmă de floare, Parfumul trecutului mort... Și-am stat la un unchi, pe Romană, Țiu minte... dar unde n-am stat? La domnul Manuc, o persoană Cu nasul puțin coroiat; La doamna Mary, pe Regală (O, cum mă ruga să nu plec! Mi-a scris chiar o carte poștală); Pe strada Unirii la Șbeck; Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea; Pe Witing, pe Tei la Confort, — M-a dus pretutindeni puterea Aceluiași tainic resort. C-așa mi-e viața — o goană, Și astfel durerile trec... Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! (Topârceanu) |
Învață de la toate (Rudyard Kipling)
Învață de la toate să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum, Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi! Învață de la soare cum neclintit s-apui, Învață de la piatră cum trebuie să spui; Învață de la vântul ce-adie prin poteci Cum trebuie prin lume de liniștit să treci. Învață de la toate că toate-ți sunt surori Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori! Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat, Învață de la nufăr să fii mereu curat. Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi Învață de la ape să nu dai inapoi, Învață de la umbră să fii smerit ca ea Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea! Învață de la soare ca vremea să cunoști, Învață de la stele că-n cer sunt multe oști. Învață de la greier, când singur ești să cânți Învață de la lună să nu te înspăimânți, Învață de la vulturi când umerii ți-s grei Și du-te la furnică să vezi povara ei! Învață de la floare să fii gingaș ca ea, Învață de la soare să ai blândețea sa! Învață de la păsări să fii mereu în zbor Învață de la toate că totu-i trecător. Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci! |
CUGETARE SMERITA
Precum incet se trece Faclia de la sfesnic, Asa se trece viata Si vine somnul vesnic. Sa cugetam adesea La " tainele iesirii" Ca sa scapam de frica In ceasul "despartirii". Sa pomenim cu lacrimi Pe cei ce-au raposat, Caci pentru noi se roaga Si ei neincetat. Sa stim intotdeauna Ca fara sfantul dar, Comorile din lume Sunt toate in zadar. Nadejdea sa ne fie La "Cel fara de ani", Iar nu la mintea noastra, La slava sau la bani. Nevrednicia noastra S-o punem mai prejos Decat vinovatia Celui mai pacatos. In toate sa ne fie Credinta ca un cheag Si dragostea curata: Al vietii noastre steag. Sa nu lasam in minte Vreun cuget dusmanos, Ci sa urmam iertarii Si pacii lui Hristos. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul |
Daca un copil traieste criticat,
el va invata sa condamne. Daca un copil traieste in ostilitate, el invata sa se lupte. Daca un copil traieste ridiculizat, el va invata sa fie timid. Daca un copil traieste in rusine, el invata sa se simta vinovat. Daca un copil traieste in toleranta, el va invata sa fie rabdator. Daca un copil traieste incurajat, el va invata confidenta in sine, Daca un copil traieste in corectitudine, el va invata sa fie just. Daca un copil traieste in aprobare, va invata sa se placa pe sine. Daca un copil traieste in acceptare si prietenie, atunci el invata sa gaseasca iubire oriunde in lume. |
Vasile Voiculescu
Călătorie spre locul inimii Tâlhar Doborât de ananghii, la poalele Tale Doamne, nu mai știu să mă rog, nătâng. Mă strivesc munți de angarale; Ce ți-aș putea cere? Parale? Bat cu fruntea țărâna și plâng. Zac, așa despuiat, dosădit. Dar cozile ochilor îmi fug viclene Și iscodesc pe sub gene Dincolo de roata pământului zgârcit... Ce de avuții ai strâns, Părinte, Acolo, sus, în țărmurile sfinte! Gânduri păgâne îmi dau ghes... Nu mă mai rog... Doamne, ai înțeles: Cum te-aș prăda! Cucernic tâlhar, Aș sări hoțește pe o fereastră În împărăteasca Ta bazilică albastră, Să jăfuiesc dumnezeieascul altar. Nu mă ispitesc necuprinsele Tale taine, Putere, slavă, minune, har, Nici ale îngerilor aurite vestminte, Deși n-am haine, Nici înțelepciunea Ta, deși n-am minte, Ți-aș lăsa raiul și stelele neatinse, Nu-mi trebuiesc nemurirea cu vieți nestinse, Nu jinduiesc nimic, la nimic alt nu m-aș bucura, Nici jilț de aur, nici potir de mărgăritar: Din toată holda de splendoare, Din visteria de frumuseți și odoare, Cu inima mea cutezătoare, Doamne, numai Dragostea Ta aș fura... |
Pribegeam candva departe
Ratacind pe cai in noapte Dar Tu, Doamne, mai iubit, Mai salvat Iisus de moarte. Ce-ai gasit Doamne la mine N-am nimic bun nici frumos Ai venit din inaltime Sa salvezi un pacatos Ce-ai gasit Doamne la mine Ca asa mult mai iubit Ai lasat chiar slavi divine Si in brate mai primit. Intr-o zi, impins de gloate Te-am vazut cu crucea-n spate Am strigat in rand cu toti Sa fi astazi dat la moarte Cand ceream cu ura-osanda De sub fruntea sangeranda Ma chemau doi ochi senini Si-o privire-atat de blanda. Plang de-atunci si mi-e rusine Si te caut mereu straine Caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor Sa ma iei Iisus la Tine N-as putea , o, sfinte Tata Sa iti rasplatesc vreodata Dragostea Ta, Doamne bun Poate niciodata. |
Zorica Latcu - Vinul
Îmi strâng durerea în inima, ca-n teasc. Din ea, mustind, poemele se nasc; Si fierbe mustu-n clocot rubiniu, În buti cu cerc de fier de-abia-l mai tiu. S-a limpezit apoi în cani de lut Si locul de mireasma s-a umplut. Ulcelele-nflorite îl cuprind În smaltul lor? si mâinile se-ntind. Sa ia din rodul viei. Dar ce vreti, Voi, buze întinate, voi ochi beti? Voi de-nzadar ati ars si-ati însetat, Ca nu veti bea din vinul meu curat. Sa spumege poemul lucitor Din strofele cu flori în smaltul lor, Sa-l duc la Cina Domnului în dar, Sa stea-n potir, pe masa din Altar. Atunci din ranile lui Dumnezeu Va curge Sânge Sfânt în vinul meu. E clipa jertfei. Voi cei luminati, Voi cei desavârsiti, luati, mâncati. Cei tintuiti pe cruci si trasi pe roti, Cu sete, beti dintru acesta toti. |
Zorica Latcu - Rodire
Miez alb in samburele meu de lut, In mine-ai fost si nu Te-am cunoscut. Sau poate eu eram in Tine-nchisa Ca samburele-n carnea de caisa? Cazusem in pamant de undeva Si miezul dulce-n mine astepta... A fost o vreme seceta in tara, Livezile pe dealuri se uscara, Padurile ardeau adanc pe cer, Si iarna fu senina si cu ger. In mine miezul alb statea-n nestire, El nu-si pierdu puterea de rodire. Ca ceara-n uscaciune m-am topit, Dar lacrimi izvorand, m-au racorit. Si lacrimi dupa lacrimi se-nsirara, Urzind manoase ploi de primavara. Crengi mari, cu blanda floare, au crescut Din miezul samburelui meu de lut. Ci nu stiu cum sa Te numesc, Iubire: Parinte, frate, domn, prieten, mire... Caci sa vorbesc cu mestesug nu stiu, Dar parca, Doamne, Muma-mi esti si Fiu. |
Zorica Latcu - Frumusete
Si-mi zise Domnul: Eu sunt frumusete; In Mine-i cald salas de primaveri; La Mine zorile sunt fara de seri, Si duhul infloreste-n mii de fete. Psaltirea negraitei invieri Din glasul Meu se toarce cu mandrete, La Mine arde patima-n blandete Si canta desfatarea din dureri. Am tainice isvoare de culori, Am sopot plin de dulce glasuire. Si Eu revars din vesnice comori, Peste alesi puteri de plazmuire, Si-i fac sa-mi fie asemanatori In duh, prin arzatoarea lor iubire... |
,,Infernul" (Dante)
,,Astfel, aici, în neagra lor găoace,
se tot izbesc, cu dreaptă și cu stîngă, se-împroașcă cu sudalma lor tenace, și iar se-întorc și iar vin să se frîngă, ciocnindu-se din nou la jumătate. Eu, prins de mila gata să-i deplîngă, am întrebat: "Maestre luminate, cine sunt ei? Slujbași au fost credinții lichelele acestor chele gloate?" El mi-a răspuns: "Îndemnul tont al minții i-a-împins pe toți în viața cea dintîie să-arunce și să-adune-în van arginții. Pe șleau o latră gușa lor lălîie cînd se despart, pocnindu-se isterici, în două vini, spre-a hrubei căpătîie." |
Zorica Latcu - Impacare
Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Ma tine lutul meu, de lut legat, Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete. Spre Tine merge dorul meu intreg, La Tine-mi este orisice dorire. Ci lasa-ma de lut sa ma desleg, Sa vada sufletu-mi a Ta marire. Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu, Mi-s mainile si talpile o rana. Din coasta sange-mi picura mereu, In drumul de pacat si de prihana. Primeste-mi, Bune, sufletul stingher, Gateste-mi Insuti locul de hodina, Ma lasa astazi sa ma inalt la cer, Dezleaga-ma de haina mea de tina. Si glasul Domnului grai raspuns: Durerea ta ma sfasie de mila, Cand plansul tau la mine a patruns, Mi-a inflorit o rana-n piept, copila. Ridica-n slava ochii tai uimiti Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte; Priveste-n ochii mei de plans topiti Si-n palme vezi-mi chinurile crunte. Eu n-am cerut atunci sa vin in sus, Desi Parintele ceresc mi-e Tata; Din cupa am sorbit amar nespus, Si cupa mea e-n veci nedesertata. Dar rana ta ma doare mai cumplit, Pe cruce-am sangerat si pentru tine! Te-am cunoscut din veci si te-am iubit, Si-i grea povara dragostei depline. Si-am inganat, cu duhul umilit: Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca, Si lasa Doamne-n lutul istovit, Dureri si rani in sange sa-nfloreasca. |
Zorica Latcu - Te Port In Mine
Te port în suflet, ca pe un vas de pret, Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti, Te port în trup, în sânii albi si grei, Cum poarta rodia samânta ei. Te port în minte, ca pe-un imn sfintit, Un cântec vechi, cu crai din Rasarit. Si port la gât, nepretuit sirag, Strânsoarea cald-a bratului tau drag. Te port în mine tainic, ca pe-un vis, In cer înalt de noapte te-am închis. Te port, lumina rumena de zori, Cum poarta florile mireasma lor. Te port pe buze, ca pe un fagur plin. O poama aurita de smochin, Te port în brate, horbote subtiri, Manunchi legat cu grija , fir cu fir. Cum poarta floarea rodul de cais. Adânc te port în trupul meu si-n vis. |
,,Închis în lumea celor mari" (Constanta Buzea)
,,Copil sa fii, sa te gîndesti
închis în lumea celor mari. Copil sa fii, sfios sa treci Si sa asculti cuvinte. Sa bata vîntul pentru toti, Dar pentru tine el sa-nsemne altceva, Sa simti ca esti nemuritor. Sa fii curat si sa te-ascunzi De vina celorlalti, De nori sa-ti fie mila, Si de schimbarea lor De care nu sunt vinovati." |
Ce frumos esti ,Doamne
Îmi colindă sufletul pe dealuri Vine cerul, vine peste mine Simt pe buze unduiri de valuri Mâna Ta puternică ma ține Ce frumos ești, Doamne, ce aproape Ce cuvinte bune mă-nfășoară Lacrimi mici se leagănă sub pleoape Ochii Tai mă nasc a doua oara Vine cerul, îngerii-s pe munte Stau pe culme sa Te vad mai bine Îmi aprinzi luminile pe frunte Ce frumos esti, Doamne, langa mine… sanja-adriana |
Citat:
|
Citat:
LAUDA Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut al vazutelor linii, Mã scalzi si pe mine în unda luminii Un mugur de carne fierbinte. Sunt duh invalit în naluca de huma, Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma, Dar sunt neraspunsa-ntrebare. Ce glas destoinic sã-mi spuna-ncotro e Oceanul de somn ce icnind fãrã voie M-a-mpins si pe mine-n miscare? Nici maica nu stie ce tainica norma Imi dete din carnea-i vremelnica forma, Neant inflorit în minune. Cãci toate izvoadele umbrelor noastre Roiesc mai presus de arhangheli si astre Din vesnica ta-ntelepciune. In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi Prind coaja de carne din spatiu. Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza; Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza De-adancul luminii nesatiu. De tine mi-e foame, de tine mi-e sete, Fac dara de umbra acestei planete Cu spuma de soare pe creste; Si-n saltul credintei gustând vesnicia, Din pulberea lumii îmi strig bucuria Ca sunt intru Cel care este! Puzderii de stele ascunse-n amiaza, Fapturile-n tine de-a pururi dureaza Si-n spatiu vremelnic colinda. A fi, bucurie eterna si sfanta! O vraja a toata lumina rasfranta De-a gloriei tale oglinda. |
Parintele recita cu multa simtire...
|
Faca-mi-se totdeauna
Dupa sfantul Tau cuvant Chiar de-ar fi sa-mi cada toate Planurile la pamant. Gandul Tau sa se-mplineasca Nestirbit in mine-oricand Chiar de-ar fi sa se darame Tot ce mi-am zidit in gand. Voia Ta sa se inalte Ca stapana-n viata mea Si-nfarame sparge-mi voia Printr-o lovitura grea. Rugaciunea asta, Doamne, Tu sa mi-o asculti mereu Iar de-ar fi s-o schimb vreodata N-asculta de gandul meu. (Nicolae Moldoveanu) |
Maica Crinilor - Zorica LATCU
Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere, În poală porți pe Fiul-mănunchi de crini zdrobiți El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți, Și peste Fiul curge în val a Ta durere . Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini Doar mâna Ta grăiește cu rănile din palmă, Și mai grăiește fruntea cea netedă și calmă, Pe care stă înfiptă cununa Lui de spini. Ființa Ta întreagă grăiește către Dânsul: \"Și Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu Și coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu, Și fața Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul. Și port și Eu pe frunte cunună ca și-a Ta Și din burete iată și eu am supt oțetul, Și Mi s-a scurs și Mie viața pe încetul Ca lumii întregi viață cu Tine să pot da. Ci Crinul Meu cel dulce, căzut în sfâșiere, Și Eu gustat-am iată paharul cel amar, Și-acum îmi dă, Stăpâne, și negrăitul dar S-ajung să văd în față Slăvita Înviere." Și așa cum stai grăind cu crinii Tăi Parcă mireasma lor sorbind-o toată, Te pleci spre poala Ta înmiresmată Tu însăți, ca un crin înalt din văi. Și-mi vine așa să-mi plec genunchii-n taină Cu mintea uluită de copil, Și apropiindu-mă cu pas umil Să-Ți sorb miresmele de crin din haină. |
Bătea la poarta Cerului
V.Voiculescu Batea la poarta Cerului o raza Batea sfios si-ncet, ca o straina… Tarziu, un inger a deschis sa vaza Si-a stat uimit - de palida lumina. Era o biata raza scaparata Dintr-un adanc de minte omeneasca, Ce strabatuse Calea-nfricosata De la pamant la granita cereasca. Parea atat de trista si umila Dar totusi credincioasa si curata Ca ingerul a tresarit de mila Si-a prins-o bland de mana tremurata. Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora: I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora. Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte S-o-nfatiseze Bunului Parinte Ca sa primeasca Binecuvantarea; |
Continuare
Citat:
Din ce-ntuneric ma-naltai la Tine. Din ce prapastii crancene de gheata, Din ce vartej de patimi si ruine! Cat am luptat cu oarba ratacire, Cu nebunia surda si pacatul dar n-am putut sa saman o sclipire In largul noptii stapanind de-a latul. Si-n van am ars un creier, nendurata, Ca pe-o festila, fara de crutare, Invinsa, goala, stinsa, spulberata Doar in surghiun gasesc acum scapare. Sa pot s-ajung la cerurile albastre, Ca dintr-o grea catusa ce ma strange Am strabatut prin veacuri de dezastre Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!" Cum sta, smerit in fata stralucirii, Silita ochii sarbezi sa si-i plece Sarmana raza - far al omenirii, Parea o umbra lanceda si rece. "Tu vii aicea singura si-nvinsa?" Grai cel vesnic, nevazutul Tata... "Tu fugi de teama sa nu fii stinsa? Dar cand s-a stins lumin-adevarata? De te-am trimis in lumile-n vrajbite Nu te-am chemat, cu pumnii stransi si goi. Ca pe-un manunchi de raze impletite Eu te-asteptam, s-aduci pe toti la noi! Dintr-un biet sambur'nabusit in fasa, Din scapararea unei minti senine Sa fi crescut o mare uriasa, Sa porti pamantul insusi pan'la Mine! Plangand stinghera si tremuratoare, C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire? Nu te primesc saraca si datoare! Cui ai lasat bogata mostenire?" Mergand apoi spre raza-mbarbatata I-a sarutat obrajii amandoi: - "Copila mea, fii binecuvantata, Ia-ti deci putere si-ntoarce-te-napoi! Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina Sa-l paraseasca ostile ceresti, Tu sa ramai, caci tu esti doar lumina Si nu traiesti decat cand stralucesti! Eu am dat copy paste de pe un site - http://poezie-crestina.tripod.com/id29.html - si am avut o surpriza frumoasa, ascultand un cantec minunat in limba greaca, un imn catre Maica Domnului. |
Multumiri, Glykys, fii binecuvantata!
|
Imnele
de Sfantul Simeon Noul Teolog “ Adanc sunt ranit de dumnezeiasca dragoste, suspin, ard neostoit in cuget si-n inima. Calatoresc si ard, Il caut ici si colo, insa nicaieri nu-L aflu pe Iubitul sufletului meu. Privesc peste tot sa-L aflu pe cel dorit, insa El, nevazut, tainic mi Se-ascunde. si cand, deznadajduit, ma chinui si jelesc, deodata’ nainte-mi Se-arata si pe neasteptate Il zaresc. Uluit, cu mirare-I privesc frumusetea, armonia, necuprinsa Lui slava, dumnezeiasca si placuta. Straluceste in adancurile inimii mele smerite si lumineaza-mbelsugat toata chilia. M-au imbratisat, m-au umplut negraitul Sau Har, dragostea si dulceata, frumusetea si desfatarea Sa. Din lumina ma-mpartasesc, partas sunt stralucirii si chipu-mi e straluminat ca al Celui pe care-l doresc. Si ma fac mai presus de toate cele zidite, in slava si-n frumusete, in bogatie si-n cinste. “ |
Inima se poate schimba
de Sf Ioan de Kronstadt Inima se poate schimba de mai multe ori intr-o clipa, Inima se poate schimba de mai multe ori intr-o clipă - în bine sau în rău, - în credință sau necredință, - în simplitate sau viclenie, - în iubire sau ură, - îin binefacere sau invidie - în generozitate sau înavuțire, O, ce inconstanță ! O, cât de multe ispite! O, cât de sobri și atenți trebuie să fim ! |
La usa milostivirii
(rugaciune catre Maica Domnului) de Sfantul Ioan Iacob-Hozevitul Preasfanta Maica si Fecioara, Nadejdea sufletului meu, Tu esti a mea mijlocitoare La Milostivul Dumnezeu. De n-ar avea in ceruri lumea Rudenie de pe pamant, Atunci ar fi pustie viata, Asemenea unui mormant! De nu erai Tu primavara A veacului intelenit, Ar fi ramas de-a pururi iarna Si soarele n-ar fi zambit. De n-ai fi revarsat Tu zorii Peste pamantul adormit, Atuncea umbra cea de moarte Ar fi ramas fara sfarsit. Iar astazi, Preacurata Maica, Cand toti ne-am abatut la rau, De nu Te vei ruga fierbinte Ne paraseste Fiul Tau! Trimite semn de pocainta Poporului nedumerit Si ada iarasi la credinta Pe sufletul cel ratacit! Dezleaga, Preacurata Maica, Catusele celor robiti Si daruieste-le rabdare Crestinilor napastuiti! |
Demult, Iisuse, ai trecut,
Pe aicea doar o data... Si zeci de veacuri nu au putut Sa stearga chipul Tau placut, Din ochii care Ti-au vazut, Fiinta minunata! Ce har putut-ai oare-avea In vorba si-n privire, Ca veacuri au trecut asa, Si nu Te-au putut uita, Le-ai fermecat cu vraja ta, Intreaga lor simtire! Prin ce minune le-ai rapit, Intreaga lor fiinta? Ca toti au plans, au patimit, Si totusi nu Te-au parasit, Au fost zdrobiti, Dar au invins, crezand in biruinta. Ca ne-ncetat , de cand Te-ai dus, Ti-asteapta revenirea, Ca-n focul mai aprins , Iisus, Din rasarit pana-n apus , Te cheama -n dorul lor nespus Si-i mistuie iubirea. De mii de ani toti te doresc Cu-acelasi dor in cale, Iar asteptarile ce cresc, Mai mult iubirea le-o sporesc, Mai mult, mai mult doresc, Lumina fetei Tale! O, de-ai veni cat mai curand, Te-asteapta - ntreaga fire! Te cheama stelele plangand, Te asteapta-amurgul suspinand, Si zori, si-apus;si-n dor cantand, Adanca mea iubire.... (autor necunoscut) |
Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul
VANTUL PUSTIIRII (Urgia cereasca) 1 Iarasi lupte, iarasi sange Iarasi zgomot de razboi, Iarasi lacrimi nesfarsite, Iarasi valuri si nevoi! 2 Cand a sters sarmana lume Lacrima de pe obraz, Au venit napraznic iarasi Alte valuri de necaz. 3 Vaduvele iar vor plange Cu batranii cei sarmani Si copiii vor ramane Iar cu miile orfani. 4 Pustii-se-vor orase Si pe multi ii vor robi, Unde sunt cantari desarte, Gloantele vor dantui. 5 Iar in locul rasfatarii Si al luxului nebun, Va domni de-acuma groaza Si cutremurul de tun. 6 Care azi, (de zburdaciune), Umbla goi, nerusinati, Vor ajunge ca sa umble De nevoie dezbracati. 7 Cand sporeste rautatea Se scarbeste Dumnezeu, Pentru asta vin in lume Si razboaiele mereu! |
Sa nu-i uitam . . .
|
Cel ce pentru dreaptă credință și pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir împreună cu fiii tăi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu Sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
(Troparul Sfinților Brâncoveni) Multumiri pentru postare! |
Ridica-ti astazi privirea
Cel ce privesti la pamant Multumeste-i Celui ce face Sa rodeasc-al tau pamant. Caci tot ce ai in viata-aceasta Este darul lui Dumnezeu Multumeste-I cu bucurie Caci El conduce destinul tau. Ridica-ti astazi privirea Om fara de Dumnezeu Priveste-n jurul tau natura Descopera Stapanul sau. Caci din tot ce-n viata cauti De nu-L cauti pe Dumnezeu Cat mai traiesti, te-ndemn cu iubire Sa-ti mantuiesti sufletul tau. Sa ne ridicam privirea Sa nu mai privim in jos La placerile de-o clipa La pamantul intunecos. Caci la sfarsitul vietii noastre Vom sta-naintea lui Dumnezeu Daca umblam in lumina Vom fi cu Domnul in cerul Sau. |
Grigore Vieru - Reaprindeti candela
Reaprindeti candela-n cascioare Langa busuiocul cel mereu. Degerat la maini si la picioare, Se intoarce-acasa Dumnezeu. Doamne Cel din slavile crestine, Ce pacate oare-ai savarsit Ca te-au dus acolo si pe tine In Siberii fara de sfarsit ?! Toate le ierti, Doamne de Sus, Cu blandete mareata, Chiar si pe cei Care te-au dus In Siberii de gheata ! Ninge frigul si pustiul ploua, Degerata-mi este inima. Doamne, bine nu ne-a fost nici noua Fara sfatul si lumina Ta. Doamne, intra si-n a mea chilie Si-amandoi, raniti si inghetati, Sa ne incalzim cu bucurie Unul langa altul ca doi frati. Toate le ierti, Doamne de Sus, Cu blandete mareata, Chiar si pe cei Care te-au dus In Siberii de gheata ! |
Intrarea în Biserică
Zorica Latcu Asa te vede duhul meu, Stapana: Te duce Ana, Maica-ta de mana. Cum urci cu pasi marunti pe sfanta scara, In ochi porti cerul noptilor de vara Si parul tau e caer de lumina. Smerit in ruga, trupul mic se-nclina Si fata de copil asteapta harul. Ca sa-ti picteze slava, iconarul Topit-a-n flacari vechea lui comoara, A prefacut-o-n pulbere usoara Si pata de argint a hainei tale, A incrustat-o-n raze ca in zale. In juru-ti focul curge, ca o apa. Cu fragezimi de mugur care crapa, Manuta poarta lujerul de floare, Iar Sfantul Duh, in falfairi usoare, Cu vraja curatiei si a milei, S-a asezat pe umarul copilei. Din norii albi si moi ai inaltimii, Cuminti, Iti ies in cale Heruvimii. In cuviinta mare, iconarul Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul, Iar sus de tot, pe cea din urma treapta, Potirul sfant al jertfelor Te-asteapta. |
Spovedanie
Zorica Latcu Doamne, dintr-a inimii prisaca, Dorurile-n roi spre Tine pleaca. Lunga-i calea foarte, pan’ la Tine… Cum s-o afle bietele-mi albine? Fac popas in ierburi inflorite, Spornic sug dulceata din ispite Si sa bea din floare daca-ncearca Aripa de pulbere si-o-ncarca. Din maces, din crini, din matraguna, Mirosul florilor in stupi l-aduna. Mustul dulce-luminos le-mbata. Au uitat spre Tine drumul, Tata. Ca margaritarele-n siraguri, Lin s-aseaza faguri langa faguri. Doamne, intr-a inimii prisaca, Dorurile ceara or sa-ti faca Si din ceara Ti-oi aprinde Tie, Maine, la vecernie, faclie. |
De-atatea ori, la crucea Ta veneam sa-mi plang al meu amar,
Sa-mi amintesc ca si Tu-ai plans cand duceai crucea la Calvar. Si-acuma vin sa Te-ntalnesc , sa-Ti las, Iisus, povara mea; Vreau fata-n fata sa-Ti vorbesc, sa primesc mangaierea Ta. Cor: Tu plangi cu mine, o, Iisus, si stii al meu necaz, Iar lacrimile care-mi curg Tu mi le-aduni Si-mi stergi al meu obraz. Eu stau plecat sub cruce, jos, Ti-aud suspinu-n Ghetsimani; Aud preotii cum sosesc si Iuda dupa ai sai bani. Dar vreau sa-Ti spun ca sunt lovit si prigonit neincetat. Aud, asa precum ai zis, si cand, spre Tatal, ai strigat: „O, Eli, lama sabactani! O, Dumnezeul Meu, Sunt parasit si M-ai lasat intre dusmani, Desi Mi-asa de greu." O, de-as ajunge-n Ghetsimani, Ti-as multumi de mii de ori, Caci n-am nici aur si nici bani si nici multime de comori. Tu m-ai primit si m-ai iertat si viata pentru min' Ti-ai dat. Te am pe Tin' si mi-e de-ajuns, cu Tine sunt un om bogat. Iisuse, nu Te voi uita in toata viata mea, Ca pe talharul de pe cruce m-ai primit in raiul stralucit . Nicolae Moldoveanu |
M-ai trecut prin valuri grele,
Prin furtuni și prin cuptor Am strigat spre cer, spre stele Te-am chemat în ajutor. Am crezut că m-ai lăsat, Am crezut că m-ai uitat Dar Tu Doamne m-ai vegheat Căci m-ai vrut aur curat. Iar atunci când disperarea Inima îmi chinuia Tu mi-ai adus vindecarea Arătându-Ti slava Ta. Mi-ai vorbit cu vocea blândă Și m-ai mângâiat duios M-ai scăpat de grea osândă Domnul meu Iisus Hristos. Azi eu stau la umbra crucii Și îți mulțumesc frumos Căci din noaptea rece-a morții Numai Tu, Doamne, m-ai scos. M-ai luat de mâna dreaptă, M-ai scăpat de câinii răi, M-ai urcat treaptă cu treaptă Căci m-ai vrut printre ai Tăi. Vreau de-acuma să Te laud, Vreau de-acum să Te slăvesc Până voi ajunge-n ceruri Printre sfinți să strălucesc. Să Îți cânt o veșnicie Veșnicule Împărat, Cu Enoh și cu Ilie Și cu-acei ce Te-au urmat. http://www.youtube.com/watch?v=7NXmO-Nv9rs |
Traian Dorz - O, OM!...
O, om!… ce mari raspunderi ai de tot ce faci pe lume! De tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la altii-o dai, caci ea mereu spre iad sau rai pe multi o sa-i îndrume! Ce grija trebuie sa pui în viata ta, în toata, caci gândul care-l scrii sau spui s-a dus... si-n veci nu-l mai adui, dar vei culege roada lui ori viu, ori mort odata. Ai spus o vorba – vorba ta, mergând din gura-n gura, va veseli sau va-ntrista, va curati sau va-ntina, rodind samânta pusa-n ea de dragoste sau ura. Scrii un cuvânt – cuvântul scris e-un leac sau e-o otrava! Tu vei muri, dar tot ce-ai zis ramâne-n urma-un drum deschis înspre Infern sau Paradis, spre-ocara sau spre slava. Spui o cântare – viersul tau ramâne dupa tine îndemn spre bine sau spre rau, spre curatie sau desfrau, lasând în inimi rodul sau de har sau de rusine! Arati o cale – calea ta în urma ta nu piere. E calea buna sau e rea, va prabusi sau va ’nalta, vor merge suflete pe ea spre rai sau spre durere. Traiesti o viata – viata ta e una, numai una; oricum ar fi, tu nu uita, cum ti-o traiesti, vei câstiga ori fericirea-n veci prin ea, ori chin pe totdeauna!… O, om!... ce mari raspunderi ai, tu vei pleca din lume! Dar ce scrii azi, ce spui în grai, ce lasi prin pilda care-o dai, pe multi, pe multi, mereu spre rai sau iad o sa-i îndrume. O, nu uita!... fii credincios, cu grija si cu teama! Sa lasi în urma luminos un grai, un gând, un drum frumos! – Caci pentru toate, ne-ndoios, odata vei da seama!... Daca aceasta poezie a mai fost scrisa ...scuze, nu le-am citit pe toate |
POEMUL "If" ESTE SCRIS DE JOSEPH RUDYARD KIPLING
Sunt profesor de engleza - imi place esenta postarilor si de aceea nu puteam sa las aceasta eroare necorectata. Si traducerea oferita este eronata pe ici pe colo. Altminteri, JOSEPH RUDYARD KIPLING a primit premiul Nobel pentru literatura in 1907 si este si autorul celebrei "Cartea Junglei" . Daca aveti vreodata vreo problema cu engleza ma puteti contacta pentru informatii la e-mail -- azalgold@yahoo.com
sau pe blogul meu --- http://azalgold-azalgold.blogspot.com/ Nu costa nimic pentru ca eu, ca profesor, sunt obligata si sa invat pentru mine dar si sa-i invat pe ceilalti. Multumesc pentru atentie. Domnul sa fie cu noi toti! |
Cantare de lauda la Sfanta Treime
O, Sfinte Dumnezeule, Sfant intru cele zidite ! Tot ce zidesti cu Cuvantul Tau, sfintesti cu Duhul. O, Sfinte Tare, tare intru patimiri. Pentru dragostea lumii mergi la moarte, Pentru dragostea lumii inviezi. O, fara de moarte Doamne, cu glasurile noaste pe Tine Te cantam: Dumnezeule - Parinte, Fiule, Duhule Sfinte, miluieste-ne pe noi! Tatal, care la Iordan s-a facut cunoscut prin glasul Sau; Duhul, ce s-a purtat pe deasupra in chip de alb Porumbel; Fiul, care botez a luat de la Ioan Prorocul, Trei Raze de Lumina, o singura Lumina s-a vazut. O, Treime aratata noua, cu glasurile noastre pe Tine Te cantam! Dumnezeule - Parinte, Fiule, Duhule Sfinte, miluieste-ne pe noi! Sfantul Nicolae Velimirovici |
Ce sunt eu, ce sunt eu? Un fir de nisip in vant...
Sunt nimic pe pamant, Dar, prin Tine, sunt ce sunt. Eu - nimic, Tu - vesnicie! Eu - sarac, Tu - bogatie! Ce sunt eu, ce sunt eu?! Tu esti totul, Domnul meu! Ce sunt eu, ce sunt eu? O frunza purtata-n vant... Sunt nimic pe pamant, Dar, prin Tine, sunt ce sunt. Eu - tarana intinata, Tu - a lumii jertfa data. Ce sunt eu, ce sunt eu?! Tu esti totul, Domnul meu! Ce sunt eu, ce sunt eu? O lumina palpaind... Sunt nimic pe pamant, Dar, prin Tine, sunt ce sunt. Eu, un pacatos din fire, Tu, a lumii mantuire! Ce sunt eu, ce sunt eu? Tu, esti totul Domnul meu! Ce sunt eu, ce sunt eu? O floare taiata-n vant... Sunt nimic pe pamant, Dar, prin Tine, sunt ce sunt. Eu - durere, chin si jale, Tu - o sfanta sarbatoare! Ce sunt eu, ce sunt eu?! Tu esti totul, Domnul meu! Asa-am fost, fara har, Fara jertfa din Calvar; Dar acum, sunt salvat! Prin sfant sange, sunt spalat! Iti aduc, azi, osanale, Ca-s faptura mainii Tale! Te slavesc, Te maresc! Scump Iisuse-Ti multumesc! Tu imi esti a mea iubire, Partea mea de mostenire... Te slavesc, Te maresc, Te slavesc, Mire ceresc! |
Iubire, ocean fără țărmuri
Ce cânt să-ți înalț din abis? Iubire, putere măreață Ce face din viață un vis. Comoară de preț ești și astăzi, Tezaurul vieții de-apoi, Iubire, mireasmă divină Ce curge în inimi șuvoi. Ești darul slăvitului Mire, Podoaba miresei tu ești Ca astrele zării, mai vie, Iubire, mereu strălucești ! Iubire, putere divină Sufletele tu le unești. Iubire, tu, legea cea nouă, Nădejdea vieții, tu ești ! O, dă-ne veșmântul de slavă Iubire, căci toate cuprinzi; Și unde doar fumegă astăzi Iubire, al tău foc s-aprinzi. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:34:09. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.