|
Citat:
Nutucutu, n-ai pt. ce sa-mi multumesti. Am mai zis pe aici, cred ca erezia adventista cu inconstienta lui Hristos provine din intelegerea gresita a dogmei Intruparii, a unirii celor doua firi ale lui Hristos intr-un singur ipostas. In zadar i-am tot intrebat pe adventisti cum se poate ca Singura Persoana din Univers care are 2 Firi (si umana si divina), 2 firi strans si indisolubil unite, nedespartite si nedespartibile, adica fire umana indisolubil unita cu Firea celorlate Doua Persoane ale Sfintei Treimi (Tatal si Duhul Sfant), cum se explica ca atunci cand i-a murit DOAR firea umana, a ramas totusi inconstienta, ca si cum in Hristos, latura spirituala a firii Lui umane nu e unita cu firea divina cea vesnic vie si vesnic constienta de sine? In zadar i-am tot intrebat cum se poate sa nu se opuna cu vehementa unei asemenea elucubratii halucinante ca Hristos ar putea fi in stare de inconstienta pe timpul mortii, in conditiile in care diavolii sunt tot timpul constienti? E o imposibilitate ontologica ca Cel Vesnic Viu sa fie mort iar diavolii sa fie vii. Cum se poate sa nu se opuna cu vehementa, necum sa mai si popularizeze erezia ca insusi Unul din Treimea cea nedespartita poate fi imobil sufleteste, inconstient, nu se poata manifesta, in timp ce diavolii pot bine-mersi sa se manifeste cum au chef? Daca Hristos a fost inconstient cand a murit, inseamna ca nu are fire divina, intrucat firea divina e VESNIC VIE SI VESNIC CONSTIENTA. Daca Hristosul in care cred adventistii nu are fire divina vesnic constienta, INSEAMNA ca nu e Dumnezeu si om si deci e un hristos mincinos si fals, altul decat Hristosul in care credem noi. Ori recunosc pe fata ca Hristos nu are doua firi nedespartite, ci doar fire umana si atunci nu e Dumnezeu, ori daca nu se opun public inconstientei, trebuie sa recunoasca, tot pe fata ca un Ipostas divin s-a auto-desfiintat pe Sine prin moarte, ceea ce duce la concluzia ca a existat un timp cand Sf. Treime a devenit Sf. Doime. Eu, una nu-mi dau seama cum de nu sesizeaza in ce erezie demonica cred cu atata vehementa! Doamne Sfinte, miluieste! Cu durere si cu dragoste. |
Citat:
Citat:
"Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului." (Apocalips 1,18 - versiunea ortodoxă!) |
Citat:
Sa inteleg ca numai dvs. (biserica dvs.) detine reteta pentru acest elixir? Dvs. (personal) ati devenit nemuritoare in urma impartasaniei cu acel preparat magic? Citat:
Ce s-a intamplat cu efectele magice ale impartasaniei (de care vorbeati mai sus)? Este posibil sa fi fost gresita reteta sau nu a fost rostita corect vre-o formula magica? Citat:
P.S. Mi-a fugit gandul la bunicutza mea cea draga, care a murit acum 2 ani. Cand au coborat-o in groapa, mi-am spus in sinea mea: "bunicutzo, ne vedem la inviere". Asta este nadejdea mea legata de cei care au murit: INVIEREA. |
Citat:
Hristos a murit când noi eram încã pãcãtosi. (Romani 5:8) Hristos, Cel ce a murit, si mai ales Cel ce a înviat (Romani 8:34) ETC. Se pare ca aveti ceva impotriva marturiei date de Sfintii Apostoli, in Sfanta Scriptura. Aveti o mare problema, cu efecte serioase in manifestarea credintei: necrezand in faptul ca Hristos a murit, nu credeti nici in INVIERE. Si de aici pornesc multe idei necrestine, cum ar fi necredinta in invierea mortilor, credinta in "nemurirea sufletului", purgatoriul, vamile, etc. P.S. Nu ne cereti sa explicam cum a putut sa moara Domnul Iisus Hristos. Nu putem pricepe. Este ceva in care credem si ne uimeste, cat de mare poate fi dragostea lui Dumnezeu. Citat:
Citat:
Dumnezeu poate sa invie pe oricine, cand doreste. Dar, niciodata nu vorbeste cu duhuri de morti (se cheama spiritism). Citat:
|
Citat:
Citat:
Aceiasi observatie: vorbim serios sau ne ironizam? Citat:
P.S. Am citit raspunsul dumneavoastra la intrebarea Deliei. Am marea nedumerire ca Dumnezeu care moare, sfinta Treime care devine Sfinta Doime nu poate fi explicata de voi, cei care sustineti ca aveti ORICE raspuns din Sfinta Scriptura. Ati ironizat de atitea ori Tainele Sfintei Biserici, iar acum aberatia asta, Dumnezeu mort, pentru voi este taina? Este visul antihristulu ceea ce sustineti. Scuze, dar nu voi mai purta nici un dialog nici cu dumneavoastra si nici cu vreun alt adventist, acum ca Delia m-a luminat pe deplin asupra doctrinei voastre. |
Citat:
|
Citat:
Daca nu, veti fi inviata (fagaduinta Mantuitorului). Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
2. Noi nu am sustinut, niciodata, ca avem orice raspuns. Dovada faptul ca nu pricepem mare taiana umilintei Domnului si Dumnezeului nostru, Iisus Hristos. Citat:
"Acestea zice Cel dintâi si Cel de pe urmã, Cel care a murit si a înviat". (Apocalipsa 2:8) |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Ma opresc aici, nu doresc o polemica pe acest subiect, (v-am explicat doar mesajul anterior) cu d-voastra si mai ales cu fratele d-voastra in credinta (osutafaraunu) eu nu am ce sa mai discut pe viitor. Dumnezeu sa ne dea intelepciune la toti sa fim demni de chemarea Sa! |
Citat:
Citat:
Mai ales că acesta este un topic despre Sfânta Euharistie, deși temele sunt legate între ele în mod evident, rămânând totuși două subiecte diferite. |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Opinia dvs. este bazata pe o incalcitura de idei mincinoase si concluziile aferente acestor idei. P.S. Raman la o concluzie, pe care am mai enuntat-o de cateva ori: credinta adventista poate fi atacata doar cu minciuni . Iar minciuna nu poate avea succes, asa ca nu ne facem griji. P.S.2 Sa va vand un pont (ca tot vreti sa-i denigrati pe adventisti): au si adventistii destule bube adevarate. Luati-va de acelea. Nu este nevoie sa inventati. Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Și totuși... Nu ne permitem să vă numim politeiști, eretici, precum și alte cuvinte mai urâte folosite în dreptul nostru. ___________ * Cu toate acestea nu vă considerăm nici musulmani, nici necreștini. Ironic, dar ați căzut în propriul dumneavoastră laț. |
Domnule grasu77, eu nu m-am dus NICIODATA pe forumul d-voastra sa-mi bat joc de adventisti, asa cum ati venit d-voastra si acel frate aici, sa ridiculizati credinta noastra si sa ne umpleti de insulte.Credinta adventa e plina de falsitati , adica de erori de interpretare a textului biblic, exemplul de mai sus fiind doar unul dintre ele, pe care nici nu-l puteti explica, doar afunda in eroare. Daca nu-l puteti explica, de unde atata siguranta cu inconstienta? din cauza unei interpretari personale a Bibliei. Inteleg ca d-voastra doriti sa propagati aceste "adevaruri deformate" pe un forum ortodox, aveti cale libera. Fiecare vede ceea ce faceti si sper ca e constient de ceea ce afirmati dmv. si fratele d-voastra intru credinta, sa stie ca TOATE afirmatiile sunt in spiritul adventist al interpretarii Sfintei Scripturi.
|
Citat:
Credinta mea se bazeaza pe profetiile din Sfanta Scriptura, care s-au implinit si se vor implini cu exactitate. In mod deosebit, ma incred in fagaduintele Mantuitorului: ca se va intoarce, va fi o inviere a mortilor si vom mosteni viata vesnica. |
Citat:
Citat:
P.S. Pe asta cu "sigurata despre inconstienta" (banuind ca va referiti la Domnul Iisus Hristos) de unde ati scos-o? Eu nu am avut curajul sa afirm asa ceva. Am vorbit doar despre inconstienta omului care este mort. Mai departe nu am mers. Pentru mine este o taina cum a murit Hristos si toate cele legate de moartea Sa (in ce stare a fost, ce s-a intamplat cu Dumnezeirea, etc.) |
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Doamne ajuta! |
Citat:
Se vede din ton o nuantata bataie de joc ,bascalie. Daca nu vreti sa stiti mai multe despre aceasta sfanta Taina ,va rugam sa va retrageti de la acest subiect .Aveti sectiunea Secte si culte Citat:
|
Citat:
Citat:
"si de este cineva din voi lipsit de întelepciune, sã o cearã de la Dumnezeu, Cel ce dã tuturor fãrã deosebire si fãrã înfruntare; si i se va da. Sã cearã însã cu credintã, fãrã sã aibã nici o îndoialã," (Iacov 1:5-6). Doamne ajuta! |
Citat:
P.S. Tin sa apreciez faptul ca ati folosit expresia "confesiunea dvs.". Mai rar asa ceva, pe acest forum. Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Ortodoxia neaga unele din scrierile lui Origen ,in rest nu stiu sa fi negat ceva din scrierile sfintilor parinti care sunt cuprinse in Filocalie. Aceste discutii cu persoane ratacite de la credinta ortodoxa mi se par inutile si plictisitoare. Dumneavoastra vad ca puneti multa ravna sa aratati ca aveti dreptate. Eu cred ca ati avea mult mai multe lucruri interesante de discutat cu cei de o credinta cu d-voastra. Ar disparea si contrazicerile care nu sunt agreate nici la adventisti. Noi dorim pacea propovaduita de Hristos. |
Euharistia este o actualizare a acelei singure jertfe de pe cruce a lui Iisus Hristos. Doar că Hristos, deși S-a jertfit o dată pe cruce, El, în altarul ceresc, este în continuare în stare de jertfă, deși este în același timp în stare de înviere. La Sfânta Euharistie nu are loc nici o a doua răstignire, ci este exact aceeași jertfă de pe Golgota. Euharistia este tocmai sfânta taină prin care se împărtășește starea de jertfă nesângeroasă și de înviere (însă în care este cuprinsă jertfa sângeroasă de pe Golgota) a lui Hristos din ceruri. Hristos S-a jertfit, dar este încă în stare de jertfă înaintea lui Dumnezeu, deși este în același timp în starea de înviere și de spiritualizare, de pneumatizare și îndumnezeire deplină a umanității Sale, și implicit a Trupului și a Sângelui Său. În Sfânta Euharistie, Hristos Se jertfește, El este Cel Care Se aduce jertfă pe Sine, aceeași jertfă de pe Golgota, dar acum nesângeroasă, pentru că timpul acela istoric concret a trecut, a avut loc o singură dată. Hristos este deci Cel care singur Se jertfește, Se aduce pe Sine jertfă sfântă înaintea Tatălui; El este Arhiereul, El este și jertfa. El a rânduit pe apostoli și le-a dat har, și pe succesorii acestora în preoție, pentru ca Sfânta Biserică săvârșind Euharistia să se împărtășească de Jertfa și de Învierea Lui, de Jertfa pe care El Însuși o săvârșește fiind în starea de jertfă. Lucrurile pot părea paradoxale, dar nu sunt, iar acest lucru nu este o noutate, având în vedere că vorbim despre lucruri dumnezeiești. Și Sfânta Treime este paradoxală dar așa sunt lucrurile la Dumnezeu.
Am rescris acest mesaj pentru frații ortodocși în principal. Nu am nevoie de nici un comentariu din partea adventiștilor. Suntem pe un forum ortodox și se afirmă credința ortodoxă. Cât despre adventiști, să ia bine seama că nu am nici o nevoie de comentariile membrilor acestei secte bastarde. |
"Pentru cei ce nu s-au ridicat mai presus de cele simtite, Painea Euharistiei le apare ca o paine simpla, cu toate ca in chip tainic ea este o lumina inaccesibila si de neincaput. Tot astfel si vinul Impartasaniei in chip tainic este lumina, foc, apa vie. Pentru cei ce sunt straini de o sincera pocainta, este inaccesibila simtirea luminii si puterii de foc primite in sine. Lumina divina lumineaza si pe cei ce nu simt, dar ei fiind orbi, nu se lumineaza. Focul Dumnezeirii sloboade asupra lor o caldura, dar ei raman reci."
Sfantul Simeon Noul Teolog |
Citat:
Deși doctrina despre Euharistie și despre împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos este mai complicată, mai profundă și mai elaborată decât ceea ce de multe ori este prezentat ca fiind doctrina despre Euharistie, totuși atunci când vorbim despre împărtășirea de Hristos prin trupul și sângele Său, ne referim în primul rând efectiv la Sfânta Taină a Euharistiei. Propriu-zis, în Sfintele Taine Se dăruiește Hristos spre împărtășire creștinilor, evident în Bisericile care au preoția și tainele valide. Există, la sfinții părinți și o doctrină mai profundă, care merge un pic mai la adâncul lucrurilor, și care vorbește și despre o împărtășire spirituală, care este rezervată unor mari sfinți trăitori, dar care nu pune în nici un fel în discuție Sfântul Mister Euharistic. Ba dimpotrivă aceia care au avut parte de iluminările spirituale au fost mari apărători ai Sfintelor Taine, dar cu condiția ca participarea la acestea să se facă în raport cu adevărul. Greșala pe care însă o faci, și este o eroare mare, este aceea că tu confunzi asemănarea cu Dumnezeu cu împărtășirea de Dumnezeu, care nu sunt unul și același lucru. Ceea ce tu ai spus este eronat tocmai pentru că acea suportare cu dragoste a umilinței din partea dușmanului este de natură doar să te facă să te asemeni cu Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că te împărtășești cu trupul și sângele lui Hristos. Ca să înțelegi mai bine eroare în care te găsești poți să faci comparația între Botez și Euharistie. Atât la Botez cât și la Euharistie Hristos lucrează atât cu puterea jertfei Sale răscumpărătoare, cât și cu puterea învierii Sale biruitoare a morții. Însă după cum vezi, vorbim totuși de două Mistere diferite, și nu despre unul și același Mister. Prin Botez te naști la o nouă viață, dar împărtășirea de Viață nu o ai fără Euharistie. Prin Botez intri în viață, dar Hristos spune clar că fără Trupul și Sângele Lui nu ai viața în tine. Deci observă că lucrurile sunt distincte, ele nu se confundă. Exact același lucru este valabil și în cazul celor spuse de tine. Acea suferință pe care o poți îndura, cu dragoste, din partea dușmanilor, a vrăjmașilor, nu te împărtășește de trupul și sângele lui Hristos. Eventual, Hristos trimite puteri sau haruri, pe care să le și simți, și care te întăresc, te fac să simți solidaritatea cu Hristos și a Lui cu tine, solidaritatea dintre suferința Lui și suferința ta, dar asta nu este împărtășirea din Sfintele Taine. Sunt și rămân două lucruri distincte. Exact așa cum și Botezul și Euharistia sunt și rămân două lucruri distincte. Însă și în Botez mori și înviezi tainic cu Hristos, dar asta nu înseamnă că te-ai împărtășit de moartea și învierea Trupului și Sângelui Său. Lucrurile sunt și rămân distincte, deși sunt foarte legate între ele. Confuzia pe care o faci însă este foarte gravă, și de aceea am ținut încă o dată să te sesizez referitor la abaterile tale clare de la învățătura Bisericii Ortodoxe. Și ca să nu se creadă că astfel de lucruri pe care le spui ar fi ortodoxe. De altfel, din felul în care ai scris lucrurile este clar, cel puțin pentru mine, care sunt sursele tale de inspirație. |
@Adriana3 si Tricessimus
In continuarea disputei paine versus azima de pe topicul Despre Viclenia Sectantilor, as vrea sa fac o dedicatie pt. Adriana si Tricesimus dar nu numai si o postez aici pt. ca mi se pare mai adecvat.
Pt. Adriana, pt. ca face parte dintr-o categorie speciala de cautatori preocupati pana la exces de detalii fizice, concrete, exterioare, istorice, cercetand Scriptura cu un acut simt de detectiv, ceea ce pe de-o parte nu ar trebui sa fie rau in sine, dar pe de alta parte, cu prea putine reverberatii pt. mantuire. Orice ortodox ar sfatui-o sa-si continue cercetarile teoretice dar neaparat sa-si exerseze prin exercitiu ascetic „retina launtrica”, singura prin care toate perechile de paradoxuri si contradictii biblice capata sensuri launtrice intr-un sublim si inefabil si metafizic coincidentia opositorum. Pt. Tricesimus – pt. ca neaga cu vehementa transfigurarea in chip tainic a painii si vinului euharistic in Insusi Trupul si Sangele lui Hristos, fiind mult prea preocupat de detalii tehnice, de chitibusuri, de izma, marar si chimen in defavoarea tainelor de negrait. Dedicatia e o interpretare in cheie ortodoxa a calatoriei initiatice a celor doi pelerini razleti, Luca si Cleopa ce se intoarceau de la Ierusalim spre Emaus. Pe topicul cu Viclenia sectantilor, s-a ajuns la ideea ca Euharistia din Prima zi a Invierii din care s-au impartasit Luca si Cleopa, s-a savarsit cu azimi fiind in toiul Sarbatorii Azimilor. Ideea dedicatiei e simpla – trecerea din registrul preocuparilor fizice in cel al preocuparilor metafizice, din registrul tehnic in cel mistic. Hristos a zis asta cu alte cuvinte pe drumul de la Ierusalim la Emaus, cuvinte al caror sens launtric il putem sesiza cu acea retina launtrica de care ziceam. urmeaza partea 2 |
@Adriana3 si Tricesimus
2.
In Duminica Invierii, pe drumul spre Emaus, Luca si Cleopa isi vorbesc cu patos despre ultimele intamplari, din viata invatatorului lor. La fel si noi, mai ales pe forumul asta, vorbim atatea despre El, despre ce a facut, cum a facut, cand a facut, ce a mancat la Cina, cum a mancat, cand a fost Cina, in ce data, la ce ora, inainte sau dupa pregatirea azimilor, ce a zis, ce n-a zis, ce a vrut sa zica, ce i s-a intamplat, cum au inteles unii, cum l-au perceput altii. Interminabile discutii! Intr-un fel, toti parcurgem acest “drum al intrebarilor” de la Ierusalim la Emaus ! Toti avem intrebari, lacune, nedumeriri. Si le dezbatem pe drum, ca Luca si Cleopa. Unii, mult prea aprins si cu prea mult patos, ravna si strategii detectivistice. Daca nici macar cei apropiati Lui nu au fost scutiti de nedumeriri, de noi ce sa mai zicem? Dar nici Luca si Cleopa nu fac exceptie si au intrebari multe fara raspunsuri. Sunt nauci, nedumeriti. Il cunoscusera destul de bine pe Domnul, nu puneau la indoiala realitatea Lui, nici ceea ce propovaduise, vazusera cu ochii lor minunile si puterea Lui, dar nu erau in stare sa priceapa. Probabil puneau si ei evenimentele cap la cap, in acelasi stil ca pe topicul celalalt cam ca si cum detectivii de la FBI fac reconstituiri ale evenimentelor. Se intorceau acasa de la Ierusalim, plini de intrebari, abatuti, nedumeriti si intristati. Atat de nedumeriti, incat nu s-au sfiit sa-I impartaseasca nelinistile si intrebarile lor si Calatorului misterios ce li se alaturase, cam pe neasteptate si cam din senin, in drumul catre Emaus. Calatorul, nu vrea altceva, se pare, decat companie pe drum si din una in alta, ajunge El, „singurul strain de tot ce se intamplase” sa le talcuiasca profetiile despre Mesia. urmeaza partea 3 |
@Adriana siTricesimus
3.
Razletii pelerini, intorsi de la Ierusalim, il asculta, ii dau dreptate. Cu toate astea, pur si simplu nu-L recunosc. Nu e singurul caz in care nu e recunscut. Si Maria Magdalena il confundase cu gradinarul, cei 11 nu indraznesc sa-L intrebe cine e, desi stiau ca Domnul este. Doar ca ce se intampla cu Luca si Cleopa e altceva: nu e vorba de incapacitatea lor de a percepe Invierea, ci de faptul ca Insusi Cel Inviat le tine ochii launtrici inchisi. Hristos, insusi opereaza asupra lor neputinta de a-L identifica. Cu alte cuvinte, El refuza sa li se descopere, dar nu ascunzandu-se sub o oarecare masca, in spatele unui alt chip sau al unei infatisari, ci punandu-i pe ei in situatia de a nu-L recunoaste. De ce face asta? De ce-i tine in suspans? De ce avea interesul sa nu fie recunoscut de propriii lui prieteni? Ce vrea de fapt sa arate? Nu sunt deja destul de confuzi? Nu stim inca de ce a facut Domnul asa. Putea foarte bine sa nu bata atata amar de drum pe jos, sa li se arate inca de la Ierusalim. Dar nu. El are alte planuri cu ei (si prin extensie cu noi toti). Parcurgerea unui drum. Calatoria initiatica, pregatitoare pt. ce avea sa urmeze. Din una in alta, ajung la Emaus. Calatorul misterios se face ca are treaba in alta parte si ca vrea sa-si continue drumul mai departe. Se face doar. In realitate, e in expectativa. N-are nici o alta treaba in alta parte. Ce treaba sa aiba? Nu li s-a alaturat intamplator pe drum. Ci providential; Absolut providential! Cu reverberatii pana la sfarsitul lumii ! Asta era treaba Lui - sa parcurga cu ei (si de atunci cu fiecare dintre noi) un drum. Nu le-a vorbit tot drumul degeaba. Nu le-a „tinut” degeaba ochii inchisi. Poate aflam totusi ce interes a avut sa nu se lase recunoscut. Vrea desigur sa ramana cu ei, dar asteapta ca si ei sa vrea acelasi lucru. Respecta intotdeauna libertatea si mai e si politicos (cum altfel?), nu se autoinvita singur la ei. Stia desigur ca ucenicii ar fi putut tot atat de usor sa-L lase sa-si vada de drum, sa-I multumeasca de vorba inteleapta, cu parere de bine ca s-au intalnit pe cale. In timp ce ochii le erau tinuti sa nu-L cunoasca, in timp ce pe drum, mintea le bajbaie, inima parca intelege, doar ca nu se poate exprima pe intelesul ratiunii. In timp ce peste ochii mintii le asternuse ceata, peste inima facuse sa le dogorasca soarele. De unde pana unde senzatia ca „ardea inima in ei”? De la ei putere? Nu prea cred. El li se imbiase. Da, dar nu din afara, ci discret din interior, prin acea inexplicabila dogoare duhovniceasca. Aprinsese scanteiuta in inima lor cand le talcuia scripturile si se astepta ca ajunsi la destinatie, sa nu o stinga, sa o lase sa devina foc ce lumineaza. urmeaza partea 4 |
@Adriana3 si Tricesimus
4.
Ei nu aveau decat sa rezoneze la imboldurile Lui divine. Ceea ce au si facut, apucandu-se sa-L roage si inca staruitor, ne zice Scriptura, insistand sa ramana la ei. Misteriosul calator, "se lasa in cele din urma induplecat" de rugamintile lor staruitoare. Il primesc in casa ca pe un drumet ostenit si flamand iar optiunea lor de a-L opri la ei, avea sa-i duca la o revelatie surprinzatoare. Il poftesc cu drag la masa lor. In timpul cinei, oaspetele misterios, ce face? Isi ridica privirea la cer, multumeste, binecuvinteaza si frange painea. Apoi le-o da fiecaruia sa manance.In timp ce au inca imubcatura in gura, intr-o fractiune de secunda, flacara aprinsa inca de pe cale, creste urias ca focul unei explozii si arunca dintr-odata lumina peste toata intamplarea . Intr-o fractiune de secunda, solzii de pe ochii lor launtrici se desprind si cad. Intr-o fractiune de secunda, isi recunosc invatatorul dar nu dupa chip, ci dupa gestul revelator si gustul harului. In aceeasi fractiune de secunda, El se face de indata nevazut. Aici se termina relatarea. Ca si in alte locuri, dincolo de relatarea in sine, mie mi se pare esentiala partea mistica, tainica a evenimentelor. Nu cunoasterea relatarii e importanta, ci intelegerea partii ei tainice. Pt. ca in evenimentul de la Emaus, nu doar Luca si Cleopa sunt protagonisti, ci fiecare in parte. Ce s-a intamplat la Emaus e o revelatie nu doar pentru cei doi si fartatii lor care au aflat ulterior. E o invitatie pt. toti, o invitatie la a fi deschisi revelatiei si harului, singurul care ne limpezeste confuziile launtrice. Toti oamenii lumii suntem de-a lungul vietii calatori de la Ierusalim la Emaus. Nu ma refer la Ierusalimul geografic, ci la cel launtric. In inteles tainic, Ierusalimul poate insemna mintea omului. Zona rationala, partea de sus -care filtreaza tot: evenimente, date, informatii, studii, documente, discutii, dezbateri interminabile dar totusi ii lipseste ceva. Totusi, lucrurile nu se leaga, nu se inlantuie logic, sunt prea multe piese care nu se imbina. Sinopticii nu se potrivesc cu evanghelistul Ioan etc. De acolo, din Ierusalimul mintii, trebuie sa ne coboram la Emaus-ul inimii, care nu e altceva decat locul intalnirii de taina cu Hristos. Drumul asta de la minte la inima e neaparat descendent, neaparat o coborare, neaparat smerire a mintii care oricum are tendinta trufasa de a se inalta singura. Inaltarea mintii l-a prabusit pe Lucifer, inaltarea mintii l-a prabusit pe Adam , inaltarea mintii i-a impins pe farisei si carturari sa comploteze impotriva lui Hristos. Cine mai mult decat carturarii Ierusalimului stiau mai bine cu mintea cuvintele scripturii si toate randuielile iudaice? si cine a inteles cel mai putin cu inima? Daca mintea omului nu coboara discret spre inima, nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, omul ramane scindat, fragmentat, lipsindu-i mereu ceva. Inainte de cadere, mintea si inima si vointa erau unite. Ratiunea si simtirea si vointa sunt facute dupa chipul Treimii. Noi le avem scindate, dar misiunea noastra e sa-L lasam pe Hristos sa le faca din nou strans unite. Sa nu i ne opunem cand vrea sa le uneasca din nou ca la inceput. urmeaza partea 5 |
@Adriana si Tricesimus
5. Luca si Cleopa erau foarte preocupati de Hristos. Nu discutau despre altceva. Tot orasul si imprejurimile vuiau. Asa cum vuieste si forumul asta.
Si noi, aici pe forumul asta suntem preocupati. Suntem ca Luca si Cleopa, discutand aprins despre marele Personaj lipsa. Dar se pare ca nu e suficient doar sa fim preocupati, sa dezbatem pe drumul de la Ierusalim, sa stim toate evenimentele, sa le analizam pe toate partile, sa stim exact cu precizie geometrica tot desfasuratorul, sa reconstituim de la a la z, cu ora exacta tot ce s-a intamplat, sa n-avem lacune in informatii. De-a lungul acestui drum initiatic al intrebarilor, tuturor ni se alatura Hristos pe cale, la un moment dat fara sa ne dam bine seama, fara sa-L recunoastem. Vorbim despre ce i s-a intamplat, vorbim despre El la persoana a 3-a, avem un oarecare sentiment ca „arde in noi inima pe cale”, dar nu reusim sa ne desprindem de ipostaza lui istorica, nu reusim sa punem cap la cap ce s-a intamplat. Evenimentul de la Emaus e providential si revelator. Nu s-a intamplat degeaba. Si nu s-a intamplat doar pt. Luca si Cleopa. E o invitatie la a schimba ordinea prioritatilor in cautarea noastra. Nu pe Hristosul istoric din carti si documente trebuie sa-L cautam de acum cu ardoare (desi nu e de neglijat nici aspectul asta), ci pe Hristosul metaistoric. Nu doar cu ratiunea , ci si cu inima. E o invitatie la a accepta ca dupa Inviere, Hristos cel rastignit si inviat nu se retrage in Cerul Lui inaccesibil, ci e cu noi pana la sfarsitul veacurilor, ca strabate metaistoric timpul doar ca in alt fel: in chip de paine, franta si oferita spre mancare. Ca de acum ni se infatiseaza prin Duhul Sfant altfel. Frangerea painii la Emaus si disparitia Lui imediata sunt modul prin care El ne arata cum ne poate deveni accesibil. S-a terminat era Hristosului istoric. Incepe era liturgica, in care El e cu noi pana la sfarsitul veacurilor. Nu doar la sfarsit avem sa ne intalnim cu El ! Hristos ni se alatura pe drum, merge pe-aproape, totul e sa-i simtim caldura. Ucenicii i-o simtisera in inima, fara sa priceapa cu mintea. La fel face si cu fiecare din noi. Merge alaturi de noi pana in apropierea Emaus-ului inimii. Se va face ca are treaba mai departe, rastimp in care, daca chiar suntem preocupati de El, il vom ruga staruitor sa nu plece de la noi, sa ramana la noi. De ne multumim doar sa stim cu lux de amanunte si detalii totul DESPRE EL, dar nu Il vrem pe El-Cuvantul cu noi la masa, vom ramane in continuare cu ochii tinuti sa nu-l recunoastem, iar EL va pleca mai departe. De vom vorbi in continuare despre El la persoana a 3-a ca si cum El nu e prin preajma, de nu staruim in rugaciune sa ramana la noi, isi va vedea intristat de drum iar noi nu vom sti ce am ratat. De staruim sa-L tinem la noi, "se va lasa induplecat" si va ramane la noi si va cina cu noi si doar in frangerea painii ne va lua solzii de pe ochii. urmeaza partea 6 |
6.
V-ati intrebat vreodata unde a disparut Hristos imediat dupa ce le-a dat luiLuca si Cleopa painea sa manance? Versetul asta „si indata Hristos S-a facut nevazut de la ei" mi se pare absolut revelator. Unde putea sa dispara Hristos? El oricum depaseste spatiul si timpul, metaspatiul si metatimpul. De inaltat la cer cu trupul, S-a inaltat abia peste 40 de zile. Unde disparuse totusi? Nu ni se spune in text, dar se intelege din metatext. Raspunsul ortodox: prezenta Lui exterioara li s-a interiorizat, Cel ce fusese in afara lor, le era acum inlauntru, li s-a facut nevazut pt. ca de acum il asimilasera euharistic. Hristos li se restituise in intregime prin har in taina painii euharistice. Hristos a „disparut” nici mai mult, nici mai putin, decat in launtrul sufletelor lor. De acum, Luca si Cleopa nu mai au nedumeriri si indoieli, decat certitudini. Certitudinea ca „cel ce mananca Trupul Meu ramane intru Mine si Eu intru El”. Au inteles ca ce se petrecuse cu ei nu era o joaca divina de v-ati ascunselea, ci modul prin care Dumnezeu ne implica pe fiecare in propria Lui descoperire. Hristos sa fie cu noi toti, pe drumul intrebarilor de la "Ierusalimul mintii" la "Emausul inimi". |
Multumesc Delia pentru aceste cuvinte :)
Dar am remarci de facut, te asteptai, asa-i? :) Domnul le-a vorbit celor doi tot drumul despre El, mai precis despre ceea ce spuneau Scripturile despre El, timp in care inima lor ardea, dupa care le-a dat Euharistia si li s-a deschis ochii. Daca Euharistia singura ar fi ajuns, ce sens sa le desluseasca lor Scripturile (adica VT) care vorbeau despre El? Deci toate isi au rostul lor. Cum ne desluseste noua astazi aceste Scripturi daca nu prin "cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide, cere si vei primi"? Iar a doua remarca: Iisus s-a facut nevazut dar asta nu inseamna ca cei doi stiau acum totul. Ci cu siguranta au tot invatat in viata lor iar Iisus a reaparut din nou si din nou acolo unde doi sau mai multi s-au adunat in rugaciune in numele Lui. Si cred ca o face si cu noi daca suntem sinceri in cautarile noastre. Si pentru a da un exemplu: Sf. Petru a fost primul (dupa Sf. Ioan Botezatorul) care a recunoscut divinitatea lui Iisus prin putere de la Dumnezeu Tatal, a ascultat zi de zi invatatura Domnului, a fost umplut de Duh Sfant la Cincizecime, si cu toate acestea continua sa vada neamurile necurate si sa evite orice contact cu ele. Iar Domnul, cu rabdare, a continuat sa il invete voia Sa. Deci ochii nu se deschid dintr-o data mari ca cepele din intuneric in plina lumina caci am orbi si nu am mai vedea nimic, ci se deschid progresiv, putin cate putin. Asa a fost si cu cei doi calatori mentionati, ochii li s-au deschis, dar nu larg, ci putin, Domnul a disparut sa nu-i orbeasca cu lumina Sa, si cu siguranta a mai aparut din nou si din nou pana ochii s-au deschis tot mai mult. Toate pentru a-ti spune ca toate merg impreuna, cautarea si trairea. Pe site insa tu vezi numai prima dintre ele, cautarea, pentru ca nu putem lua Euharistia pe site. Din pacate, aceasta a doua parte, este foarte mult restrictionata la ortodocsi in loc sa fie exact pe dos, sa se dea cu generozitatea pe care a avut-o mereu si Domnul. |
Citat:
Dacă citești textul, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Adică: Domnul le ținea un discurs formidabil despre El Însuși, iar ei , absorbiți de teorie nici măcar nu și-au dat seama că persoana care le vorbește e chiar Cel despre care doreau ei să agonisească hrană pentru minte și nu hrană pentru Viață. Abia când Hristos a relaționat euharistic cu ei, adică ecleziastic avant la lettre, L-au cunoscut cu adevărat, arătând că Evanghelia nu se înțelege prin efort intelectual individual și convingere mentală, ci prin relaționare cu subiectul veștii celei bune și împreună ceilalți receptori ai binevestirii. Au aflat Adevărul doar în evenimentul eclezial, în centrul căruia se află Euharistia ca expresie concretă a unui adevăr mai presus de orice adevăr: Dumnezeu este dragoste, dragoste împărtășită, singura dragoste posibilă. Morala: nu putem să-L cunoaștem pe Domnul în teoriile despre El, ci doar experimentând în mod practic, laolaltă cu ceilalți, comuniunea reală ce se petrece în Biserică prin aducerea la faptă a poruncilor: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău; să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți".(Matei 22;37,39). Aceasta este adevărata căutare Împărăției, iar altele, ne asigură Domnul, "ni se vor da pe deasupra" (Matei 6;33). |
Draga Adriana, sa-ti zic un cuvant de-al mitropolitului Bartolomeu: ,,Cu omul adamic Creatorul vorbea într`un singur limbaj; omul căzut n`a mai înțeles graiul îngerilor, și`ntru târziu s`a pomenit Moise că tocmai pe el, bâlbâitul, îl trimite Dumnezeu să le grăiască oamenilor cuvintele Sale.
– Cum o voi face, Doamne, de vreme ce sunt gângav? – Tu, într`adevăr, ești, dar Aaron, fratele tău, nu e. Eu îți voi spune ție, tu îi vei spune lui, el le va spune oamenilor, și astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine. Cuvântul devenise cuvinte." Odata cu Invierea, noi avem de parcurs drumul invers. De la cuvinte la Cuvant. Cuvintele Scripturii trebuie sa devina din nou ceea a fost la inceput. ,,La inceput a fost Cuvantul,, si Cuvantul s-a facut Trup si ni s-a dat noua spre mancare. Ca sa intelegem meta-logica si cuvintele Scripturii, nu doar franturi si piese disparate, care uneori se bat cap in cap, tre’ sa fim conectati launtric la Cel ce este Logosul, Cuvantul. Mantuirea nu-i conditionata de cunoasterea detaliilor exterioare, a adevarurilor istorice, cronologice, ci imparatia cerurilor aceasta este: sa Il cunoastem pe viu pe Cel Viu care ni se da in Sf. Euharistie. Or, vorba lui Tutea, o babuta analfabeta, murdara pe picioare care se roaga si se impartaseste in Liturghie, sincer si fara indoieli de teoretician, e mai aproape de Hristos decat un rationalist, PhD in Teologie la Sorbona sau Heidelberg si care-L cauta pe Dumnezeu mai mult in biblioteci si printre cuvinte prafuite despre El. Odata cu Invierea, s-a terminat era Hristosului istoric si a inceput era liturgica a Hristosului euharistic.(mho) La nimic nu ne-ar folosi de am sti toata Scriptura PE DINAFARA daca nu ni se dezvaluie sensul ei tainic PE DINLAUNTRU. Nu sustin sa nu mai cautam, cercetam, citim etc. , ci sa nu uitam prioritatile. Hristos cu tine. |
Citat:
foarte frumos ai pus punctul pe j, Mihai. in a nutshell - nu cunoasterea teoretica limpezeste Taina, ci Taina limpezeste cunoasterea. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:02:27. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.