N.Priceputu,citeam niste talcuiri din Sf. Scriptura facute de parintele Adrian Fageteanu,si cand a fost intrebat ce inseamna "uraciunea pustiirii" a raspuns: "ecumenismul!"

Cu asta am spus tot. Nu suntem noi mai presus de sfintii parinti.

Doamne-ajuta!

Din fericire vedem si cum poarta Dumnezeu de grija Bisericii Sale. Patriarhul era considerat ca avea o oarecare inclinatie spre ecumenism (fiind din mitropolia Banatului), dar tocmai in timpul pastoririi sale s-au luat masuri impotriva ecumenismului. In afara de BO a Georgiei unde Sinodul a adoptat o hotarare clara si ferma impotriva ecumenismului nu stiu in ce tara au mai luat masuri ca si la noi. Un ierarh a fost cercetat pentru impartasanie la greco-catolici (datorita conceptiilor ecumeniste). De asemenea, credinciosilor li s-a interzis sa se impartaseasca de alte Taine in afara BO, urmand excluderea de la impartasanie. S-au interzis slujbele comune cu alte culte, inclusiv catolici. Interesant, un preot cercetat din aceasta cauza a fost chiar in Mitropolia Banatului. Eterodocsii se plang ca de la un timp nu mai e o participare asa importanta la saptamana de rugaciune din partea ortodocsilor.

In schimb e adevarat ce spui, conceptiile ecumeniste au patruns cu putere si al noi. Eu am spus acum ceva timp chiar pe forum, cel mai mare pericol nu e cel al cultelor neoprotestante, ci filocatolicismul care afecteaza pe multi, inclusiv preoti si chiar ierarhi. De obicei intalnim foarte putini preoti care sa considere si cultele neoprotestante apropiate noua, multi ii numesc la predici sectari, in schimb unii au o parere buna despre catolicism, ajungand sa creada ca sunt aproape la fel ca ortodocsii.
Am citit pe net ca un sfant martir, martirizat in timpul prigoanei unioniste de dupa sinodul Lyon, sfantul Cozma Protosul, s-a aratat cuiva si a cerut sa il faca cunoscut in Romania, ca romanii sa lupte impotriva filocatolicismului si unionismului ecumenist: http://acvila30.wordpress.com/2011/1...-cu-catolicii/ Se pare ca la noi e mai multa nevoie.

Si eu am vorbit in multe mesaje despre ecumenism si abia dupa un timp (adica abia zilele astea) mi-am dat seama ca unele persoane de pe forum nu intelegeau ce inseamna aceste conceptii.
Fiecare eroare dogmatica de-a lungul veacurilor a atacat un articol din Crez. Conceptia ecumenista ataca in principal articolul "Cred intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica", am facut si un topic despre declaratia impotriva ecumenismului a egumenilor Muntelui Athos si a unor ierarhi: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14259
Se poate citi si hotararea Sinodului BO a Georgiei, unde e dezabatut pe larg subiectul.
La baza se spune ca e o teorie protestanta, a ramificarii harului, care spune ca harul nu e doar intr-o biserica, ci se ramifica in toate cultele. Astfel nu mai e doar o Biserica lasata de Mantuitor, ci fiecare cult e o biserica sau ca toate cultele alcatuiesc de fapt Biserica. De asemenea, aseaza porunca a doua, sa iubesti pe aproapele, deasupra primei porunci, sa iubesti pe Dumnezeu mai presus de tine, ajungand chiar sa o dilueze de tot. Adica dogmele nu mai sunt asa importante, mergand pana la renuntarea la invataturile de credinta. Dar dogmele tin de prima porunca si ascultarea de Dumnezeu.

In schimb invatatura ortodoxa si a Bisericii dintotdeauna spune ca exista o singura Biserica, iar harul lucrator este doar in Biserica ortodoxa. Nu exista Sfinte Taine in afara ortodoxiei, si nu exista alte biserici, alte culte sunt lipsite de har si taine, sunt doar organizatii lumesti. Drepta credinta este de baza in Biserica, orice erezie (eroare dogmatica) este un neadevar, un pacat impotriva Duhului Sfant.
Cam asta ar fi. Mai spui ca fiecare trebuie sa lasam de la noi si sa se regaseasca adevarul. Este tot ceva ce propaga aceasta noua credinta si ii atinge si pe unii ortodocsi. Cum spune si parintele Cleopa, adevarul intreg este in BO, nu avem nimic de adaugat sau de scos. In Crez spunem ca Biserica e Sfanta, deci e perfecta. Cei din afara Bisericii trebuie sa schimbe, sa lepede invataturile gresite si sa adopte in totalitate invatatura ortodoxa, care e invatatura dintotdeauna a Bisericii. Vezi acum de ce aceasta noua religie e atat de periculoasa? Vrea sa schimbe complet inavatatura Bisericii, practic nu mai e doar cate o erezie (cum era arianismul, monofizismul), propovaduieste acceptarea ca egale a tuturor ereziilor din toate cultele. Sau ca aceasta nu sunt erezii, sau ca nu au importanta, important e doar intelegerea intre oameni. Un fel de divinitatea sa fie pe locul doi.

Duh care vine noaptea!
 

Buna! ma numesc Ana. nu shtiu cum sa creez o tema noua de aia am pus replay la acest mesj pt a scrie durerea ce imi macina familia.
Am sa va povestesc o istorioara si as vrea sa ma ajutati daca veti putea.
Mama mea este plecata in Italia de vreo 7 ani. Cu 4 ani in urma si-a schimbat lucrul, ingrijind de o batrinika. Dupa citeva luni in camera unde traia ea, noaptea a inceput sa apara diferite duhuri care sa lasau peste ea, dar nu ai faceau nimik rau. Mama imi spunea ca se lasa peste ea si simte cum o atinge pe fata si "duhul" ia forma in care sta mama pe pat, blocindui miscarea, vazul, vorbirea, nici macar limba nu poate sa o miste ca sa faca semnul crucii sau sa zica rugaciuni in gand. Acest"duh" din spusele mamei venea uneori 2 sau 3 ori pe saptamina, alte ori deloc, adica cu pauze, citeva saptamini venea, citeva saptamini lipsea, toate acestea s-au intimplat pina la moartea batranei, dupa moartea ei toate astea au disparut....
Insa, acum citeva zile in urma, dupa ce mama s-a angajat de ceva luni la alta batrina, tot ce s-a intimplat in anii precedenti a inceput sa se intimple ci acum, doar ca acum mama ai simte greutatea si zice ea ca a simtit par si os lipinduse de fata ei....
Sincera sa fiu sunt dezorientata, de foarte multe ori sora sau eu mergem la biserica sau la manastiri, o scriem la pomenirea viilor, dam slujbe pt ea, dar nimik nu se schimba, nu shtim de ce se intimpla aceasta. Va rog spuneti-mi de la ce poate sa fie asta????Mama este credincioasa, citeste rugaciuni si tot ce trebuie, dar fara schimbare. Ajutati-ma!
Va multumesc mult.

Eu am spus că fiecare, inclusiv noi, trebuie să admitem că am făcut greşeli şi că, dacă ne uităm în trecut, constatăm că ne-am depărtat de adevăr (sau de viaţa adevărată întru Hristos). Nu la dogme mă refer, ci la modul de a vieţui în Biserică, la alunecarea, foarte gravă, de la comuniunea în Hristos şi întreolaltă la o religiozitate individualistă.
Marii teologi ai timpurilor noastre au fost mari tocmai pentru că au făcut efortul de a se întoarce la teologia Părinţilor Bisericii, încercând să scape Ortodoxia de spiritul scolastic. Ce găsise Părintele Stăniloae la facultatea de Teologie la începutul studenţiei sale nu corespundea deloc cu ceea ce gândea sfinţia sa că trebuie să fie dreapta credinţă. Şi atunci s-a apucat şi a scris o teologie excepţională (care, din păcate, nu se studiază azi în facultăţile noastre).

Când spunem „întru una sfântă[...] Biserică”, prin asta înţeleg că e de sorginte divină, întemeiată de Duhul Sfânt; totuşi, nu uit că este divino-umană şi, chiar dacă sunt întru totul de acord cu adevărurile exprimate în dogme, cred că există şi destul de multe aspecte care pot (şi trebuie) fi discutate, cum ar fi canoanele. Însă nu de către mine, ci de către duhovnici.
În plus, nu înţeleg dogmele ca pe nişte adevăruri fixe, ci dinamice, vii, lucrătoare, care izvorăsc mereu înţelesuri noi pentru teologi (altfel teologia ar rămâne fără obiect). Deci se poate discuta pe marginea lor, nu relativizând absolutul, dar nici absolutizând relativul (cum spunea Yannaras). Aici trebuie foarte clar făcută deosebirea, între ce e relativ şi ce e absolut. Crispările, închistările, idolatrizările aici îşi au sursa.

asa ceva nu o sa vedeti in viitorul apropiat doamna. Doamne ajuta!

E corect ce spui daca te referi la partea umana a Bisericii, desigur ca aici fiecare facem greseli. In schimb de partea divina, din care fac parte si dogmele nu ne putem atinge si nici chiar Biserica nu poate schimba niciodata nimic. Iar dogmele nu pot fi relative, laxe. Exista teologi rusi din trecut care au incercat sa inglobeze Filioque in invatatura ortodoxa, ajungand de la acceptarea Filioque pana la afirmatii de genul si Fiul se naste din Duhul. Dogmele sunt adevaruri, care chiar daca noua credinciosilor obisnuiti nu ne sunt clare, pentru ca necesita cunostinte teologice mai ample, ele sunt de fapt clar definite. Cine ajunge sa studieze de exemplu despre Filioque (nu in sensul de zeci de carti, ajunge si doar ce spune Sf. Fotie, dar cu explicatii) vede ca de fapt aceasta mica eroare schimba de fapt toata teologia, acceptarea lui va rezulta ori politeism, ori ca nu exista Sfanta Treime, ci o singura Persoana (cum cred martorii sau evreii, de exemplu). La fel orice dogma schimbata, schimba toata invatatura, nu are doar un efect mic.

In schimb daca te referi la faptul ca dogma nu explica toata taina este adevarat, mai pot fi cautate si descoperite intelesuri mai profunde, dar tot neaschimband dogma. De exemplu stim ca Sfanta Treime este formata din Trei Persoane, dar cate intelesuri nu ies de aici, dar neschimband dogma Sfintei Treimi.
Era un articol pe site, cred ca al Mitropolitului Antonie Plamadeala daca nu ma insel unde descria ce sunt dogmele. Sunt adevaruri care au fost si dezbatute si fixate de Biserica, impotriva invataturii opuse s-au dat anateme. Mai sunt si invataturi prezente in Sfanta Scriptura care nu au fost dezbatute la Sinoade, dar tot in categoria adevarurilor de credinta intra. Intre timp am gasit articolul, intitulat "Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice"
IPS Antonie spune: "Elementele dogmei: neschimbabilitatea si caracterul ei de obligativitate in vederea mantuirii. Ortodoxia crede prin urmare ca, o dogma odata definita, nu mai poate fi schimbata, anulata, ignorata sau inlocuita de asemenea ca ea este conditie sine qua non pentru dobandirea mantuirii. Daca cineva nu crede intr-o dogma, el cade din ortodoxia credintei; unul ca acela se exclude din comuniunea credintei celei adevarate, si fara aceasta nu este mantuire."

In acest inteles e corect: "Dar teologia mai noua nu exclude ceea ce se numeste "progrsul dogmetic", in intelesul de dezvaluire a tot mai bogate si mai cuprinzatoare sensuri ale adevarului cuprins in for*mulele date. Dintr-o dogma se pot dezvolta altele noi, care nu le anu*leaza pe cele vechi, cum a fost spre exemplu dogma hristologica a celor doua firi care, la Calcedon, a dezvoltat ceea ce se spusese deja in Sim*bolul Niceo-Constantinopolitan."
Desi aici se poate ajunge foarte usor la relativism, iar catolicii de exemplu spun ca nu au schimbat dogma purcederii, ci au imbunatatit-o (pentru cei naivi e explicatia data de ei).
Am mai vazut ca exista o adaptare a definitiei Bisericii, care pare tot un fel de invatatura ecumenista adaptata la ortodoxie. In sensul ca limitele Bisericii sunt mai largi, dar Biserica e formata din credinciosii care impartasesc aceeasi invatatura ortodoxa, sunt in comuniune cu ierarhia si in comuniune euharistica.
P.S. Am uitat sa scriu despre canoane. Acestea desi sunt legi facute de Biserica odata adoptate intra in categoria invataturilor revelate si obligatorii. Pot fi schimbate de Biserica, dar de obicei nu se schimba niciodata, pentru ca sunt perfecte si ele, nu au cu ce sa fie inlocuite mai bun. Si exisat si pericolul schismei, iata de la o simpla hotarare, care nu cred ca era canon, calendarul, s-a produs o schisma.

Draga Anna, nu stiu exact ce raspuns este, cred ca cel mai bine e sa intrebi un preot. De exemplu poate merge la dezlegari, dar nu stiu unde se fac acestea in Italia. Merge cumva si la biserica catolica?

ar fi bine sa consulte un psihiatru.

Poate fi si adevarat, nu o inventie a mintii. Exista multe astfel de intamplari, mai multe prin occident.

Poate fi un atac demonic. Dar poate ca nu sunt decat niste halucinatii, prezente in anumite boli psihice (schizofrenie). Un consult psihiatric trebuie sa fie nelipsit !

Asta-i vremea antihristului...mi-e teama ca o sa vedem mai des lucruri de genul asta.Imi pare tare rau de acest lucru.Credinta si invatatura nu se pastreaza autentic si lucrul asta e tare rau.Roamania asta scartaie in toate locurile de necredinta si de duhovnici stangaci...Privesc cu teama viitorul,gandindu-ma ca vremea lepadarii oamenilor de credinta s-a apropiat..
Este exact ce spune Fericitul Filotei Zervakos:

"Satana face ultimul asalt si in acesti ani in care ne gasim, mare necaz si stramtorare vor veni in lume...(...) Asadar, mare manie are sa vina. Multe rautati se intampla in lume, indeosebi doua: desfraul si avortul. (...) Dumnezeu este indelung-rabdator, iar o mie de ani sunt inaintea lui Dumnezeu ca o ora. Rabda indelung, dar si rabdarea Sa are margini. Nu e cu putinta ca Dumnezeu, care totdeauna pedepseste pacatul, sa ingaduie a se face atatea pacate, fara sa le pedepseasca... Numai sa fim pregatiti. S-avem credinta in Dumnezeu, in El sa ne punem nadejdea si dragostea si El nu ne va parasi. Fie ca nimic sa nu ne desparta de iubirea lui Hristos. Acum ne aflam in pragul marii manii; se apropie sfarsitul sfarsitului. Sfintii Parinti ai Bisericii noastre au socotit moartea si a doua venirea Mantuitorului necesare pentru mantuirea omului, iar cei care le-au avut intotdeauna in minte, au fost izbaviti de chinurile vesnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societatii si ai Bisericii, care si-au invartosat inimile mai rau decat evreii. (...) Vai si amar de vietuitoriii acestei lumi! Cata intristare va sa vina peste oameni, daca stapanitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului! (...) Pentru ca aceia care au fost inrolati de Stapanul Imparatiei Cerurilor sa lupte, s-au molesit. si nu numai ca au slabit, ci s-au adancit in somnul greu al trandaviei si al nepasarii. (...) E vremea sa va treziti din somn. Sculati-va, aruncati departe somnul nepasarii, ca sa nu va gaseasca vrajmasul dormind si sa va omoare. Treziti-va, caci ne indreptam spre sfarsit, spre moarte, pentru ca ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Treziti-va ca sa luptati in putinul timp care v-a mai ramas, caci "vine ceasul cand nimeni nu va mai putea lucra"...

Cred că-mi scapă legătura dintre rugăciunile făcute în comun de reprezentanţii cultelor creştine şi marile păcate ale vremurilor noastre - desfrâul şi avortul.

Ce meticulos esti...in mare parte la asta s-a referit.

Da? mie mi se pare ca se leaga.
Scriptura considera inchinarea la dumnezeu strain ca desfranare.
Acum hai sa vedem: Biserica invata ca exista Un Domn, o credinta, un botez.
daca Domnul e unul , atunci pe cine cinstesc oamenii care marturisesc ca Sfintele taine sunt simboluri, si ca nu exista de fapt. oamenii care o necinstesc pe Maica Domnului? oamenii care indraznesc sa spuna capul Biseicii nu e Domnul, ci omul, adica papa?oamenii care se unesc fara nici o randuiala, nescocotind cu desavrsire postul?Oamenii care vb despre sfinti ca despre indivizi oarecare, vorbind cu mult mai mult respect de pastorul X sau fratele Y?
Domnul acelasi este, nu se poate ca pe unul sa invete intr-un fel si pe altul in altul.Asadar, vorbim de mai multi domni.

Ce rugaciune in comun? Cum sa ma rog in comun cu cel care indrazneste sa spuna ca Maica Domnului s-a mai bucurat de placere carnala facand copii dupa aceea? pe cei care considera ca Imparateasa Cerurilor nu e mai mult decat ei insisi, pe baza interpretarii eronate a unui verset biblic?Cu cei care considera ca omul a preluat locul Domnului, devenindu-i vicar? cu cei care marturisesc erezii? Cum sa ma rog cu ereticii?
Ne intalnim, ne rugam , fiecare in graiul sau, ca incepe sa sune a boloboroseala penticostala(chair daca nus e aude) si unii pleaca acasa continuand sa creada ca Imparateasa cerurilor e o femeia care s-a bucurat de barbat, ca sfintii sunt niste indivizi, ca biserica e condusa de papa, ca nu exista taine doar simboluri, ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul....
Sa ne amintim canoanele apostolice, care reflecta invatatura Mantuitorului, cuprinsa in Sfanta Scriptura:
Canonul 10 Apostolic prevede: „Dacă cineva se va ruga împreună cu un om excomunicat de Biserică, fie şi acasă, să fie excomunicat”.

Asemenea sfătuieşte şi Canonul 45: „Episcopul, presbiterul sau diaconul care s-a rugat cu ereticii, să fie excomunicat! Dacă însă îi va îngădui să celebreze o liturghie în calitate de slujitor al Bisericii, să fie depus din treaptă !”
Sa nu ne insele vrajmasul, facandu-ne sa credem ca avem mai multa dragoste ca sfintii parinti.

Dar vreun canon care să ne condamne pentru că ne judecăm ierarhii şi preoţii nu există? Eu am, totuşi, încredere în ei, nu cred că sunt toţi vânduţi vrăjmaşului. Cred că şi ei ştiu de canoanele pe care le-ai citat şi, mai ales, cred că ştiu dacă e cazul sau nu să le urmeze (şi tu spuneai că în canoane ne putem prinde urechile).

Cât despre a ne ruga împreună cu cei care păcătuiesc faţă de sfinţi, necinstindu-i, cred că în fiecare duminică ne rugăm, în biserică, alături de oameni care poate blestemă sau chiar înjură de cele sfinte.

Cred că se recurge la rugăciunea aceasta împreună din cauză că toată lumea e de acord că Biserica trebuie să fie una şi că nu e în puterea noastră de a realiza această unitate. Probabil ortodocşii se roagă cu gândul că Domnul îi va lumina şi pe ceilalţi ca să priceapă şi de ce noi o cinstim pe Maica Domnului, şi faptul că pe sfinţi nu-i idolatrizăm, că nu ne închinăm icoanelor ş.a.m.d.

Important este sa nu cadem. Sa nu cedam in fata ecumenismului. Desi "ortodoxia aproape ca va dispare in Transilvania, ultima reduta va fi Sibiul dar va cade si acesta". Dumnezeu nu forteaza mantuirea nimanui.

Din perspectiva asta vă înţeleg mai bine. De la Bucureşti e mai uşor să te îndoieşti de ameninţările la adresa Ortodoxiei. Aici Biserica pare că e tot mai puternică şi mai activă, mai ales datorită energiei noului patriarh.
Înţeleg, însă, ce mare pierdere a reprezentat pentru Ardeal plecarea la Domnul a Î.P.S. Bartolomeu.

Nu ecumenismul este problema ci lispa dragostei din oameni -acel sentemnt de fratietate si gingasie plina de respect care trebuia sa depaseasca orice diferenta si orice dogma indiferent de religie

Dumnezeu la judecata nu o sa intebe citi am judecat si hulit dintre cei care nu li sa dat credinta in Fecioara (ea este Dumnezeu? poate ca este dar ce vina au ei ca nu stiu?) ci o sa ne intrebe citi dintre ei am iubit si i-am ierat ca nu li sa dat aceeasi credinta si aceleasi certitudini.

si dupa acest sablon al omeniei firii or sa fie judecati toti din orice religie si orice neam .fara partinire

noi nu sintem chemati sa judecam cu a noastra judecata limitata ci sa propovaduim la toate neamurile .
la ce neamuri necrestine propovaduieste acum ortodoxia? nu se stie
la care porpovadueisc alte ramuri crestine ? la mai multe din africa pina in india si mai departe , china etc

Mare atentie sa nu cadeti in plasa acestui iubitor ! Are destule victime . . . !
 

Chiar ma intreb cum de nu va crapa obrazul de rusine folosind cuvinte in care cu siguranta nu credeti ! Cat de nesimtita este nesimtirea dumneavoastra fara margini ! Cat de vicleni sunteti , doar , doar , o noua prada va fi pescuita de undita iubirii dumneavoastra ! Sa va fie rusine domnule " Mihai " , fost penticonstalulmantuibil , fost . . . , fost . . . , fost . . . , dar tot acelasi sunteti in vilenia dvs. fara margini !

Mihai, cata vreme esti crestin, fie si de alta confesiune decat cea ortodoxa, te afli sub ocrotirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. S-ar cuveni, daca nu izbutim sa O iubim si sa O slavim, cel putin sa aratam un strop de recunostinta pentru ca suntem in viata si prin urmare, ca tot crestinul, inca avem nadejde la viata.
Si chiar de nici crestin nu esti, nimerit cred ca ar fi sa vorbesti cu o anumita cuviinta despre Cea Care este Nascatoare de Dumnezeu, asa cum credem noi, crestinii ortodocsi care am citit cuvintele tale aici pe forum.
Te rog sa fii bun si sa reflectezi cateva clipe la rugamintea mea. Pesemne si alti oameni te-or ruga acelasi lucru.
Iertare, te rog, pentru atragerea atentiei.
Doamne ajuta!

Incet , incet , ne rugam de altii sa o accepte pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu , aici la noi acasa , pe un FORUM CRESTIN ORTODOX !

Unde si spre ce ne indreptam in numele "IUBIRII NECONDITIONATE "! ! !
Deci , ca sa fiu in ton cu noua moda : Va rugam sa o acceptati pe Preasfanta Fecioara . . . ! Doamne iarta-ne de nebunia noastra ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Nu am prins acel user, dar cred ca este penticostalul de acum (fost vinerea13). Mihai din cate stiu este intr-o grupare gnostica-oculta, dar probabil a ramas botezat ortodox.

Avem porunca de la Fiul lui Dumnezeu in ceea ce priveste relatia cu aproapele.
Avem si exemplul Lui Personal. Avem si pilda Apostolilor. Inca si pe a Sfintilor Parinti, oameni intre oameni, pilde de smerenie si dragoste jertfelnica.
Avem si o educatie elementara, deprinsa in familie si in scoala, potrivit careia adresam o rugaminte, respectuos, unei alte persoane atunci cand ii cerem ceva (de pilda sa reflecteze sau sa se adreseze cu cuviinta).
Avem si libertatea, data de Dumnezeu, de a incalca atat poruncile lui Dumnezeu cat si continutul educatiei. Putem, daca voim, sa lezam, sa jenam, sa batjocorim, sa injuram, sa scuipam, sa jignim, sa urlam - sau dimpotriva, sa ne pastram calmul si buna cuviinta in imprejurari grele.
Avem libertatea sa fim gentlemani sau oricum altcumva.
Suntem liberi sa ne infuriem sau sa ne pastram calmul, sa gresim sau sa nu gresim sau sa ne corectam greselile, atat cat este posibil.
Suntem liberi sa ne cerem iertare gresitilor nostri. Si sa iertam gresitilor nostri.
Suntem liberi intru totul sa alegem cum ne comportam. Suntem liberi sa fim cine voim si cum anume voim.
Aceasta mai intai deoarece Dumnezeul nostru este Liber. Asa suntem si noi, cei facuti dupa chipul Lui.
Eu, crestin ortodox prin Botez si mare pacatos prin faptele mele, ma straduiesc sa imi educ persoana, in ciuda dificultatilor firii si ale proastelor obisnuinte si sa deprind modul de a fi al crestinului ortodox. Nadajduiesc la Mila Domnului.
Rog pe aproapele meu sa fie cuviincios atunci cand vorbeste sau scrie despre Persoanele pe Care noi, crestinii, Le iubim si Le veneram. Asa aleg eu sa ma comport inaintea semenului meu si a Bunului Dumnezeu. Imi asum alegerea, raspund pentru ea.

Iisus Hristos nu a desfiintat bunul simt si omenia. Dimpotriva, ne-a cerut acestea si inca pe deasupra mai mult decat atat: virtutile crestine.
Nu ne putem ascunde unele neajunsuri sau dezvoltari incomplete ale caracterului (latura de relatie si valorizare a semenilor) in spatele vocabularului ortodox.
Dimpotriva: ne descopera inca si oamenii, cu atat mai mult Cel Care cerceteaza inima si rarunchii omului.

Crestinul este un om imbunatatit, iar nu un ins tiranic care se inchipuie supraom pe motiv ca are "spatele" asigurat si astfel isi poate permite orice ofensa. De asa ceva se bucura fiii nababilor postdecembristi si baieteii cu carlionti gelatinati din cartier. Nu, insa, fiii lui Dumnezeu. Acestia din urma se bucura cand merge rugaciunea in duh de pocainta.
Jocul de-a politistul agresiv cu bulan facut din vorbele sfintilor si ale Domnului, este nu doar infantil (departe asadar de multdorita varsta a barbatiei depline a lui Hristos), ci de-a dreptul sinucigas. In duh.

Este spre binele nostru si al oamenilor intre care traim, sa pastram vii in inima si in minte aceste date elementare despre om si oameni, despre copiii Bunului Dumnezeu.
In orice imprejurare si mai ales atunci cand ne e greu. Chiar si cand suferim de nebunie, inca mai vartos tocmai atunci. Spre vindecarea sufletului, prin harul Duhului Sfant.

Domnul sa ne ocroteasca!
Sa ne rugam unii pentru altii! AMIN+

P.S. Acest mesaj te rog sa il iei drept certare, de la un frate intru Hristos, frate Cristiboss. Sa dea Dumnezeu sa iti fie de folos. Considera aceasta semnul recunostintei mele sincere fata de tot binele pe care l-am primit de la tine. Bine care nu a fost mic, ci mare, dupa cum probabil stie deja toata comunitatea acestui forum, in fata careia ma inclin dupa cuviinta. Ma inclin pana la pamant si inaintea ta, frate. Sa iti dea Dumnezeu inima si gandul cel bun.

Voi (cei crestin-ortodocsi) ati citit vreodata Paraclisul Maicii Domnului? Din ce stiu eu pacatosul - si acum citez din memorie - acolo scrie ca "muta sa fie gura paganilor,celor ce nu se inchina cinstitei si sfintei icoanei tale,celei zugravita de Sf. Apostol si Evanghelist Luca..."

Deci ce facem cu pasaju asta?

Raoul, bine ca te-ai apucat tu sa ne operezi pe creier, si de-abia ai liceul la baza... ca sa nu zic ca n-ai inclinatii spre medicina, necum chirurgie din aia cu mana fina, si sange rece.

Spun doar ce scrie acolo,nu am zis nimic de la mine. Era o simpla intrebare pe care era normal sa mi-o/v-o adresez.

Mai sa fie..Cat cinism...
Adica Dumnezeu iti cere sa iti iubeste si sa iti respecti fratele, semenul dar nu o te intrebe de ce nu ai iubit-o si ai respectat-o pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu?
Adica pe fratele tau ai datoria sa-l iubesti si cinstesti iar pe Maica Dumnezeului tau ai dreptul sa o necinstesti, sa o ponegresti ca nu-i nimii, ti se iarta.oricum nu o sa te intrebe Domnul de rautatile facute la adresa Maicii sale...EL intreaba doar ce vrei tu.Asa va place sa va amagiti, nu?
Cu ce tupeu te poti prezenta in fata scaunului de judecata, cu Imparateasa de fata, imparateasa pe care ereticul a necinstit-o?
E o chestiune de bun simt, daca nu poti vb frumos de un om sa taci. Orice om isi iubeste mama, si si-o cinsteste.Pe orice om il ranesti vorbind necuvincios de mama lui. Cred ca asta ar trebuis a fie sentimentul care sa va insoteasca: sentimentul ca L-ati ranit pe Acela, necinstind-o pe Maica Lui.

Ce usor gasesti tu scuza celor care "nu stiu" sau "nu li s-a dat". Oare chiar asa usor este? Nu vor sa stie sau nu vor primeasca? Sunt doua lucruri diferite. Nu degeaba a spus parintele Arsenie Boca ca sectarii vor merge cu Biblia sub brat in iad. Sectarii nu citesc Biblia? Nu citeaza ei din Biblie? Nu avem poruca sa ne cistim parintii?
“Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” (les. 20, 12). Cu atat mai mult ar trebui sa o cinstim pe Nascatoarea de Dumnezeu cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Pilda in privinta aceasta este insusi Mantuitorul Hristos, cand, rastignit pe Cruce, a incredintat pe sfanta Sa Maica ucenicului Sau prea iubit, Ioan, ca sa aiba grija de ea (Ioan 19, 26-27).

Da, sora Lore, da, frate Ovidiu: asa se face indreptarea aproapelui. Asa cum faceti voi: il invatati prin marturisire, cu dragoste de aproapele, cu mustrare blanda spre zidire. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

Frate Ioan, daca nu v-as cunoaste as zice ca sunteti ironic.
Din pacate, am picat examenul.Nu am folosit duhul blandetii. pentru ca orice cuvant nepotrivit la adresa Imparatesei ma raneste nespus. Si ma simt datoare sa o apar cu orice pret.Chiar daca uneori am un ton extrem de aspru.
Sunt un om slab. Ma supara rautatea, ma supara cinismul, ma supara ironia la adresa Bisericii,a slujitoriilor ei precum si la adresa Stapanei, a sfintilor.
Macar pe un forum ortodox nu trebuie sa mai inghit toate mizeriile astea.

Topicul ne îndeamnă SĂ RĂMÂNEM ORTODOCŞI PÂNĂ LA CAPĂT. Se adresează numai şi numai ortodocşilor. Mă întreb: oare de ce se bagă sectarii în discuţie?!? Ce vreţi dumneavoastră să ne arătaţi?!? Că deţineţi adevărul absolut dacă daţi vreo câteva citate răstălmăcite din Biblie?!? Că unii dintre dumneavoastră sunt, într-adevăr, un model de trăire morală şi vor să fie bineplăcuţi lui Dumnezeu, nu contest. Contest până la capăt rătăcirile acestea de la dogmele credinţei. Biserica Ortodoxă ne-a lăsat toate îndemnurile de trăire duhovnicească. Că mulţi dintre noi nu le respectăm, e drept; că noi cei care nu le respectăm ieşim în faţă, iarăşi e drept. Dar sunt destui creştini ortodocşi adevăraţi care nu se afişează în văzul lumii cu trăirea duhovnicească.
Legat de titlul topicului, mai ales pentru cei care vor să ducă o viaţă bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, trebuie avute în minte mereu: dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni, momentul în care ne vom prezenta cu faptele din timpul vieţii la Judecată (atenţie şi la ascultarea de Biserica Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească). Apoi trebuie să ţină legătura cu un duhovnic, să participe cât mai des la Sfintele Taine (Spovedanie, Împărtăşanie, Maslu, Mirungere) având căinţă desăvârşită pentru păcatele săvârşite (dar şi hotărâre fermă de a nu le mai repeta) şi la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. Nu în ultimul rând, trebuie să ne rugăm bunului Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi sfinţilor pentru mijlocirea către Dumnezeu. Trebuie să avem dragoste faţă de semenii noştri, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm abaterile de la dreapta credinţă ale unora. Ţinând cont de tot ce ne-a lăsat Biserica Ortodoxă (Una Sfântă sobornicească şi Apostolească Biserică) vom putea rămâne ORTODOCŞI până la capăt în duh şi în adevăr. E clar faptul că lupta nu va fi uşoară; vor năvăli însutit ispitele asupra noastră, dar având în ajutor rugăciunea şi Sfânta Cruce, apoi mila bunului Dumnezeu, mijlocirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi a sfinţilor, vom reuşi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii! Amin!

Ooo, sora draga.... cum va mai faceti griji si temeri... Macar, totusi, le faceti intru mantuirea sufletului, intru Domnul si Biserica Lui. Slava lui Dumnezeu!
Draga Lore, zic eu ca ma cunoasteti bine...:) Pai da, cu adevarat nu am fost ironic. Dar cum sunteti mereu nemultumita de sine, cum imi pare ca va tineti la pocainta, prin harul Domnului, vi s-o fi parut ca ati fost inca prea aspra. Se poate!... Nu insa deplasat, nu mi s-a parut, mie unuia, altminteri poate va spuneam (desi ma silesc sa tac de-o vreme si inca mai mult ma voi sili).
Oare pe noi crestinii ortodocsi nu ne ranesc cuvintele necuviincioase si hula? Oare pe cei care aleg sa taca, la ceas de ispita, nu ii doare? Oare nu ii doare insasi ratacirea aproapelui? Oare nu le pasa acestor crestini tacuti si rabdatori?...
Ba stiu bine ca ne pasa tuturor crestinilor. Cu totii O iubim pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu frica si cutremur O iubim, asa nevrednici cum suntem. Cu totii purtam in inimile noaste "Cuvine-se cu adevarat.." si celelalte...
Dar ce putem face? Cum este oare potrivit?
Blanda noastra Maica oare cum ne-ar sfatui? Care este exemplul Ei? Cum oare L-a crescut pe Fiul Ei? Nu oare in deplina smerenie, in lepadare de sine, in ascultarea cea mai adanca, de nespus si de neinchipuit pentru mintea noastra?...
Asadar, cata vreme voim sa nu aiba loc pe forum ceea ce scrieti in ultima propozitie, haideti sa urmam pe Maica noastra Cea din Ceruri: sa dobandim blandetea Ei, lacrima Ei, rabdarea, mangaierea Ei si toate ale Fiului Ei.
Iata, spre imbunare si spre tot folosul, un cuvant al unui suflet foarte drag mie, pacatosului si mult prea nevrednicului (cum oare incape in noroiul sufletului meu dragoste pentru acest suflet frumos, care este Parintele Saharov, cum oare... Domnul stie!). Desi fragmentul poarta un mesaj mai bogat decat intentia mea (care este sa va aduc mangaiere cu dragoste frateasca si sincera recunostinta).
Zice asa:
"Dumnezeii nascociti de oameni sunt morti. Insa cunoasterea Dumnezeului Celui Viu este un dar fara asemanare.
El se da omului prin aratarea lui Dumnezeu, iar apoi sade la temeiul intregii sale vieti.
Fiind prin firea sa o lucrare Dumnezeiasca, fiecare aratare a lui Dumnezeu se rasfrange asupra intregii lumi; iar in anumite cazuri se arata a fi o uriasa inriurire a mersului vietii istorice.
Iata drept pilda:
Descoperirea Evanghelica Fecioarei Maria, Ea a trait-o ca purcezind cu adevarat de la Dumnezeu, insa maretia celor spuse Ei de catre Inger depasea in acea clipa puterile Sale, si a avut nevoie de o intarire a adevarului tainei descoperite Ei.
Inchinarea Elisavetei s-a exprimat astfel: "Binecuvantata esti Tu intre femei... Si de unde mie aceasta, ca sa vie Maica Domnului meu la mine?" Atunci Sfanta Fecioara a strigat: "Mareste sufletul meu pe Domnul... ca au cautat spre smerenia roabei Sale" (Lc. 1:42-48). Si intreaga Sa viata a luat un alt caracter, iar impreuna cu Ea si multumita Ei - istoria intregii lumi a intrat pe o noua orbita, neasemuit mai mareata decat tot ce fusese pana la ea."
(Din volumul: Parintele Saharov - "Vom vedea pe Dumnezeu precum Este", pag. 316-317 Traducere de Ieromonah Rafail)

Da, subscriu frate Cezar, Ortodoxia este precum Maica noastra Cea din Ceruri!
Din pacate, ortodoxismul ne mai bantuie pe unii dintre noi. Bine e sa putem face diferenta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

E o cale buna, dar daca am inteles bine cateodata se recomanda si fermitatea. Nu stiu exact, ca nu sunt edificat in privinta asta. Eu cand am devenit credincios citeam din vietile sfintilor si eram putin surprins cum vorbeau sfintii martiri cu romanii ce ii anchetau si prigoneau. Sau calugarul care doar atunci cand i s-a spus ca e eretic a dezmintit. La fel, in Sfanta Scriptura se spune ca prima data sa il mustri cu blandete, apoi sa chemi si pe altcineva si apoi daca nu asculta sa fie ca un strain. De asemenea, in fata ingerulul cazul nu se cere sa fim smeriti, trebuie sa luptam cu ispitele.
E posibil ca in cazul credintei sa fie ceva putin diferit, nu stiu exact, si eu as vrea sa aflu asta mai concret.
P.S. In legatura cu Mihai36, nu ma deranjeaza prea mut pentru ca nu incearca sa imi impuna si mie conceptiile sale cum fac unii eterodocsi. De multe ori nu ii citesc mesajele pentru ca sunt prea lungi, iar atata timp cat nu ma ataca cineva ca nu vreau sa cred ca el nu sunt deranjat atat de tare.

Asa este , iar fermitatea nu este nici pe departe rautate precum unii au trambitat pe aici , dar ma rog fiecare este liber sa creada ce vrea si in cine vrea ! Important sa nu ne indepartam de la adevarata credinta , sa ne formam propria noastra biserica , si sa ne mintim pe noi si pe cei din jur doar cu cuvinte mieroase , frumos rasunatoare , si cam atat ! Multa nebunie iti trebuie sa crezi ca orice zboara se mananca , si orice ciuperca este buna de mancat , cu toate ca unii spun ca toate sunt de la Dumnezeu , de la un Dumnezeu al tuturor , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii fara margini , unde nu conteaza ce credinta esti , ci doar sa vorbesti frumos , mieros , teatral , gen gulu-gulu , caci asa-i pur crestineste ! Nu conteaza ca-i nesocotita Maica Domnului , Sfintii la care doar noi ( nebunii ) ne inchinam , etc , ci doar iubirea de aproape conteaza pentru a da bine la public ! Domnul MariS_ , parca asa il cheama , in urma cu un an ( parca ) a declarat pe fata ca renunta la titulatura de ORTODOX , drept protest , si s-a declarat crestin ! Tot in urma cu un an , o colega a noastra Ortodoxa vine cu mare tam-tam si anunta ca a descoperit adevarata credinta in catolicism . Propaganda in foc continuu impotiva acestei credinte Ortodoxe ! Cum trebuie sa reactionam ? Ferm Catalin , dar fara ura , dar foarte ferm !
Iata un interviu al Parintelui Iustin , luat la intamplare , dar care sper sa-ti fie de folos , frate draga :

- Parinte, Biserica este astazi clatinata de multe devieri. Ce atitudine sa avem fata de ele?
- Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit ...
- Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?
- Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ti vinde sufletul, este o datorie. A nu marturisi este exagerat, a tacea este mai grav.
- Si cand trebuie sa taci?
- Cand o fi timpul. Trebuie sa stii cand sa taci si cand sa marturisesti. Dar de cele mai multe ori tacerea este ascundere a acestor realitati, o tradare a adevarului. Stim ca un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe cand trecea prin lume, a tacut in fata unui evreu care i-a ocarat credinta lui cum ca nu e dreapta. Si urmarea a fost ca Sf. Paisie, cand a ajuns el la manastire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, vazand ca darul de la Botez s-a departat de la el. A fost de acord [cu evreul] si a cazut din darul lui Dumnezeu (...).
Nu e justificat sa stai de-o parte. Aceasta se intampla cand esti intr-o pozitie defavorizata, cand nu ai pe ce sa te sprijini. Daca ai un sprijin puternic, ai mai multa indrazneala sa marturisesti, te avanti fara frica precum copilul care are langa el pe tatal. Pai, noi nu-l avem pe Hristos si pe sfintii sai si tot adevarul la care ne-am angajat? Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem neclintit, pe care ceilalti nu-l au. Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, e din vesnicie, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu. Trebuie sa pastram linia Sfintilor; ei nu treceau usor cu vederea, povatuiau, mustrau si sareau cand era vorba de erezie.
- Dar aceia erau Sfinti. Noi, pacatosi fiind, putem marturisi la fel ca ei?
- Bineinteles. Oricand o putem face. Harul lui Dumnezeu este cel care lucreaza, iar harul este cel care lucreaza, iar harul acelasi este, ieri si azi si in veci. Noi suntem fiinte nevrednice si ne facem si mai nevrednici daca ramanem caldicei; nu suntem nici reci, nici fierbinti.
- Cine-i indreptatit sa marturiseasca?
- Cine are unele convingeri si le marturiseste. Oricine. Nu ne bagam in probleme pe care nu le cunoastem si nu suntem in stare sa le sustinem, dar de cele pe care le cunoastem ne tinem de ele. Iar daca vrei sa faci o apologie mai serioasa trebuie sa ai o cunostinta duhovniceasca, un har special de la Dumnezeu sa faci aceasta, cum faceau Sfintii. De nu - trebuie sa ai o ratiune bogata care sa sintetizeze corect ce au spus dascalii Bisericii.
- Ce amestec este justificat cu celelalte credinte, cu celelalte biserici?
- Biserica Ortodoxa este vesnica prin Hristos Dumnezeu, e netrecatoare, nu are nevoie sa se amestece cu nimic altceva ca sa nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amesteca. Nici macar nu poti avea o relatie. Vin foarte multi oameni si ma intreaba ce sa faca: sa mai intre sau nu in bisericile in care s-au facut slujbe ecumenice? Eu le-am spus ca, atunci cand vor vedea ca se vor impartasi unii de la altii, sa nu mai stea. Dar nici asa. Ne temem de cuvintele Sfintilor Parinti care interzic sa stam sub acelasi acoperis cu ereticii. Ba canoanele spun ca nici cu crestinii necununati sa nu stai la masa, darmite cu ereticii. In cazul acesta ea nu mai e Biserica. De altfel e si prorocit ca toate organizatiile ecleziastice vor cadea groaznic si deodata, chiar si institutia Bisericii. Sf. Ignatie Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este inchinare la idoli, iar dogma infailibilitatii papale este o latura a umanismului, dupa cum spune si Sf. Iustin Popovici, reinviind idolatria. Toti se inchinau si venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tacut si s-au supus ideologiei comuniste chiar siliti, socotesc ca sunt asemenea inchinatorilor la idoli.
- Oamenii nu mai sesizeaza aceste pericole, fiind manipulati usor prin mass-media. Cum mai pot fi treziti?
- Din ignoranta turma nu are habar pe cine preamareste. E foarte greu sa convingi o masa de oameni cand toti preamaresc acelasi lucru. Ce sa-i mai spui bietului om? Face si el precum aceia din antichitate, cand se hotara moartea unui filosof. Se dadusera niste scoici pe care sa scrie oamenii votul lor. O batrana a scris sa fie omorat. Cineva o intreaba: cunosti mata pe acesta? Nu-l cunosc, raspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?... Daca asa au facut toti, am facut si eu ca ei.
- Dar daca nu ai o traire ortodoxa, ce putere mai are marturisirea ta?
- Daca nu ai traire ortodoxa nici sa nu indraznesti sa spui ceva. Dar chiar asa, cand ai cat de putin si te temi sa nu pierzi dreapta credinta, Iti da Dumnezeu si putere, si intelepciune sa marturisesti, si curaj, si spirit de jertfa. Cel mai important e sa fii acolo, pe calea cea stramta. Ce credeti, ca traitorul este musai cel ca face paraclise si acatiste si crede ca face mare ascultare, ignorand adevarurile de baza ale Bisericii? Ascultarea se face pana la mantuire. Adica, cand ti-a periclitat starea de mantuire, nu mai asculti.
- Si cum iti dai seama?
- Foarte simplu. Cand traiesti putin, Dumnezeu iti descopera mult. Tu sa-ti faci datoria ta de crestin, ca-ti da El intelepciunea careia nu-i vor putea sta impotriva toti potrivnicii.
- Dar daca apara adevarul cu rautate?
- Depinde. De unde stim noi ca un aparator al Ortodoxiei o face cu rautate? Pai, nu este decat sa ma manii pe pacat si pe eretici. Am tot dreptul acesta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca-i sfintita palma celui care-l loveste pe eretic. Nu pot sa spun eu ca cel ce face o constatare, o analiza, o face numaidecat patimas. O fi si asta, dar nu intru totul. Mai este si putina jertfa. Ca n-o fac pentru a castiga drepturi personale, mosii, ci pentru ca-mi ia credinta. Atunci nu mai e de stat pe ganduri. Atunci cand imi confisca casuta mea, sa zic: Fie numele Domnului binecuvantat! Insa ce a facut Iov cand voia vrajmasul sa se atinga de sufletul lui? Nu l-a predat, mai. De trup sa nu ne pese, dar sufletul trebuie pazit. Daca ne pierdem dreapta credinta, asta inseamna ca ne pierdem sufletul. Cum sa ni-l vindem? Ramanem ortodocsi.
- Cum sa te supui stapanirii de azi?
- Ne supunem in cele ce nu impiedica porunca lui Dumnezeu. Ma supun pastorului care intra si iese pe usa. Dar cel care intra ca furul pe aiurea, chiar si prin altar, si prin scoala, prin carciumi, prin droguri, prin homosexualitate si toate faradelegile, pe acela n-am voie sa-l ascult. Noi, care avem raspundere, ce facem?
- Si daca te caterisesc?
- Caterisirea este omeneasca. Dar Sfintii cate prigoniri si nedreptatiri n-au rabdat, de care mai degraba nu suntem noi vrednici? Nu asa s-a intamplat si cu Sf. Ioan Gura de Aur? Dar nu s-a dat inapoi. Asta nu l-a impiedicat cu nimic sa marturiseasca in continuare adevarul.
- Este o vrednicie a fi prigonit?
- Pai, este o vrednicie, caci asta inseamna ca traiesti oleaca. Daca n-ar fi fost sangele martirilor, care au marturisit dreapta credinta in fata prigonitorilor Bisericii, n-am mai fi avut mostenirea aceasta de care ne bucuram acum.
- Care este cea mai mare problema a Bisericii astazi?
- Primejdia cea mai mare este ca noi, de 2000 de ani, sapam la temelia Sfantului Altar slujind cu nevrednicie. Raul este in noi.

Parintele Iustin Parvu -

Titlul este dat dupa spusele Parintelui Cleopa , Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti ! Observatile dvs. sunt perinente si la obiect !
Doamne ajuta !

Nu trebuie sa te inclini nimanui de aici , ci doar lui Hristossa te inclini si sa te inchini!
Ai dreptate , Ioane , si-ti multumesc opentru observatile tale . Restul le vom discuta intr o intalnire viitoare , fata catre fata !
Multa sanatate frate !:25:

Felicitari, Cristiboss! Ai ramas ortodox pana la capat, ca in titlul topicului, si nici nu ai picat nici in duhul dezbinarii fratesti, in ciuda ispitelor si suferintelor!

Sa ne ajute Domnul si Maica Sa sa ramanem si noi ortodocsi pana la capat, sa marturisim credinta ortodoxa si sa nu cadem in duhul dezbinarii!:63:

Grija mare cu felicitarile in astfel de lucruri. Sufletul omului e sensibil si usor se poate rani de mandrie.De ispita asta strasnica nu au fost scutiti nici sfintii!Si uneori se poate pierde plata chiar la sfarsit!
a ramane ortodox pana la capat inseama a-ti pastra verticalitatea pana va suna trambita. Or pana acolo mai este...Inca mai sunt ceasuri in zi, inca mai trebuie lucrat:)