Dar putem vorbi despre ce vom simti dupa momentul terminus.

Cred eu ca nu m-ai inteles... nu rabdarea lipseste din moment ce Hristos a spus ca nimeni nu stie cand va fi a doua venire - deci poate fi peste 10 ani sau peste alti 10000 de ani.
Daca am fi fost legati cum spui cu elastic era destul de sigura destinatia finala.
Acum sa te intreb: ce-ai face daca ai sti ca esti nemuritor? Ti-ar mai pasa de un Dumnezeu cu care nu trebuie sa te intalnesti? Te-ar mai preocupa sa evoluezi? Chiar si cu o viata destul de modesta (ca timp) omul tot spune ca are destul timp sa faca ce trebuie si nu face mai nimic.

Vad ca poti ;)

Ei, ma gindesc ca cu un omniscient in univers, o stii cineva ;)

Pai destinatia finala e sigura. Nu e sigura pentru tine sau pentru mine. Pentru cel ce minuieste mingiuta e sigura.
A fi nemuritor sau a fi muritor ridica aceleasi probleme. In general, "a fi" ridica probleme, indiferent daca esti sau nu nemuritor.
Dar am inteles ca sintem nemuritori, nu? Stii, viata de apoi&stuff ;)

Ai dreptatea la partea cu nemuritori, ideea e ca aici dai examenele. Dupa moartea trupului nu mai exista reexaminare pentru ca deja vei sti raspunsurile si ar fi nedrept pentru cei care inca nu le stiu.

Cum e sa fii nemuritor? Cred ca destul de plictisitor.
Iti dai seama cum e sa fii si omniscient?
Glumesc, desigur :)

Mi-am amintit de o functie speciala pe care am invatat-o prin facultate, functia lui Dirac. Daca am aplica transformata de care zici, ar trebui ca in eonul urmator existenta sa fie asemenea lui δ(t, t=0) , adica o functie infinita in origine si nula in rest. Pe axa verticala avem dragostea catre asemanarea cu iubirea divina si pe cea orizontala timpul inghetat...

:13:

Eu m-am referit la ceva mai simplu, o transformare din coordonatele timpului extern (obiectiv) in timpul dat de ceasul intern, subiectiv. La moarte, ceasul intern ticaie tot mai rar, pina se opreste. Pentru un organism care se bazeaza pe un astfel de ceas durata unei secunde devina infinita.
O prostie, bineinteles ;)

Dedicatie pentru atei si cei ce neaga viata de dupa moarte
 

DISCUTIE INTRE DOI EMBRIONI IN PANTEC
Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

delia31, "e nevoie de o minte cel putin la fel de inteligenta pentru a intelege ca nu iti poti baza existenta pe lucruri, situatii si fiinte pe care nu le poti intelege cu mintea"