Viata Cuvioasei Maria Egipteanca
 

Chiar daca potrivit sudiilor recente facute, viata Sfantei Maria Egipteanca ar fi mai degrab o amplificare legendara in scopuri didactice a vietii unei Sfinte Maria Egipteanca din Palestina- care nu ar fi fost o femeie desfranata, totusi relatarea patriarhului Sofronie, care ne-o prezinta ca pe o femeie desfranata, prin caracterul ei exemplar sugestiv a facut din Maria Egipteanca una din sfintele cele mai populare ale Bisericii Ortodoxe, astfel incat indrepatrea prin pocainta corespunde caderii.
M-a impresionat foarte mult viata acestei sfinte relatata de patriarhul Sofronie.

Viata Sfintei Cuvioase Maria Egipteaca redata de patriarhul Sofronie este o dovada ca mantuirea ramane posibila si in cazul celor mai decazute persoane din punct de vedere moral.

Si in predica de astazi de la Catedrala Patriarhala , s-a subliniat acest lucru . Prin pomenirea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca se face indemnul la pocainta la pregatire pentru inviere spirituala la curatirea de pacate prin Taina Pocaintei sau a Spovedaniei si a primirii iertarii pacatelor .

Oare un pacatos ajuns in pustie,lupta sa nu mai simta acele ispite de care a fugit?
De exemplu cuv Maria Egipt. spunea ca de cate ori incerca sa manance,ii veneau in minte carnurile care le manca la ospete .Si la fel spunea ca o chinuia dorinta,si se arunca atunci la pamant.
Chiar 17 ani poate dura aceasta dorinta,mai ales ca petreci fara hrana in nevoi si in rugaciune?
Sau scapi mai devreme de ea,si restul vietii e pocainta,pentru faptele ce le-ai facut in lume?

Pentru fiecare in parte DUMNEZEU are un plan al Sau , si deci intrebarea ta nu are cum sa aiba un raspuns aici , precum nici un retetar in POCAINTA nu exista , ci , doar cai si invataturi indrumatoare !

Ok,sa intreb mai simplu.Atatia ani in pustie te lupti sa nu mai pacatuiesti,sau doar regreti pacatele facut deja?

Aceasta este lupta cea mare. Cand pcatul numai este savarsit- nu se mai da satisfaciti patimii- atunci incepe razboiul la nivelul mintii. Pacatul trebuie biruit din radacina, gandul pacatos este radacina faptei.

Deci de fapt cuvioasa se lupta nu cu pofta de a savarsi pacatul,ci cu tentatia aparitiei acestei pofte in minte ?
Nu se lupta sa nu pacatuiasca,ci sa biruiasca ispita care tinde sa puna stapanire pe minte.

Eu asa am inteles din Viata ei. Pcataul ca fapta il biruise.

E primul an cred,in care nu m-a mai speriat inaltimea luptei acestor sfinti cu pacatul. Pina acum ma speria cat de departe au ajuns acesti oameni in lupta lor. Acum am inteles ca si noi trebuie sa pornim aceasta lupta,chiar macar si cu primul pas,mic si amarat ,al recunoasterii pacatelor noastre.
Sa multumim deci acestor sfinti care au dispretuit ata de mult cele pamantesti,pentru ca ei sunt ca un far in lupta noastra pentru trezire sufelteasca si pentru purtarea crucii.