Forum Crestin Ortodox - Post de bucate sau post de pacate...???

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)

- - Post de bucate sau post de pacate...??? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4947)

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 584370)

Sunt atat de suparata :(....
Mi-a dat parintele dezlegare, a zis ca nutrebuie sa tin post acum, ca nu e bine pt copil. Insa asta mi-a fost spre sminteala :(...
Langa noi s-a deschis pizzerie, dupa cateva saptamani de lucrari ( santier,'mizerie, galagie, etc) si am zis cand se deschide sa iau si io o pizza pt acasa, sa ii duc si lui, ca noua ne-a adus in prima zi cand a inchiriat patronul si am vazut ca e buna...si nici preturile nu-s exagerate, 15-20 lei...si mai ales ca in timpul saptamanii ajungem amandoi tarziu acasa si nu e timp de gatit ...acu' de un' sa stiu ca taman ieri scapa el mai devreme si merge la cumparaturi...si sa vezi scandal, ca de ce am dat atatia bani, ca de ce nu l-am intrebat, ca de-aia suntem un cuplu, sa ne consultam si sa luam decizii impreuna....( nu era vb ca pizza nu era de post, ci ca a costat prea mult, si aici probabil cei mai multi o sa-i dati dreptate, ca doar is oameni care n-au ce manca, si io arunc cu banii pe fereastra.,.)...ca lasa ca o sa raman io fara bani...si asa e, are dreptate, o sa gust si amarul asta, cand oi avea 600 de lei + 200 alocatia, si copil de crescut, si cheltuielile casei mai mari la noua locuinta, vine intretinerea 2-3 sute de lei, nu 50-60 ca aici, si atunci o sa intru automat si la " post" si la regim...cu toate ca s-ar putea sa fie mai ieftin sa alaptez ( si mai sanatos) decat sa-i cumpar laptele, ca nu mi-l da nimeni gratis si nici nu e ieftin laptele pt sugari, si nici nu le dai cel mai ieftin lapte de la supermarket, cum probabil crede el si poate si unii dintre voi, si apoi de la cateva luni ii treci pe ciorba de cartofi...
Insa una peste alta viziunea lui e in spiritul postului, in sensul ca alocarea unui anume buget de criza e o idee buna...acum daca ai 5 lei si iti cumperi salam sau ridichi, tot cumpatare se cheama, pe cand daca ai 10 lei si iti cumperi bomboane si biscuiti...nu mai conteaza ca-s de post ( vegetariene), ca tot exces se cheama...nu ???
Iar mie sa-mi fie invatatura de minte, ca n-am primit dezlegare ca sa arunc banii pe pizza si pe dulciuri, in loc sa iau mancare sanatoasa, sa gatesc ( dac-as avea si timp si n-ar fi atat de epuizant...), si sa mai pun si deoparte pt vremurile grele ce va sa vina...dar cred ca am patimit si am suferit destul pt greseala asta, acum cred ( sper) ca nu e cazul sa mai sufere si copilul, dar uite a se intampla de multe ori ca Dumnezeu te iarta mai repede decat o fac oamenii, semenii tai; El iti da atat cat stie ca poti sa duci, pecand ceilalti trag pe tine pana te epuizeaza si numai esti bun de nimic, dai rateuri si tre' sa te inlocuiasca...chiar citeam mai devreme un articol care zicea ca Dumnezeu ne-a dat libertate, si daca facem un copil tre sa avem asta in vedere, ca nu e proprietatea noastra, nu l-am facut noi singuri, si sunt intru totul de acord, nsa din pacate nu intele de ce ne-a facut Dumnezeu atat de neputinciosi incat sa depindem de altii ( parinti, familie, stapani) care ne anuleaza astfel libertatea...

Nu depindem de nimeni,suntem liberi.
Toata chestia cu parinti,familie,stapani-patroni este o iluzie;eu am o sefa foarte severa(putin spus) este chiar nedreapta si rea si tot nu imi este frica de ea,mereu ma intaresc cu idea ca nimeni nu are asemenea putere asupra mea dintre oameni;trebuie sa ne fie frica de alte lucruri,cum ar fi Judecata,esecul mantuirii,moartea pe timp de pacat...
De oameni ne este frica dar de incalcarea poruncilor lui Dumnezeu ne este frica?
sau ne este frica doar pt ca oamenii sunt prezenti cu noi in lumea asta dar pe Dumnezeu nu-L vedem si atunci e ok...?? posibil

Depinzi, iti pierzi libertatea, pentru ca esti legat de anumite dorinte de anumite persoane pe care le vezi singura posibilitate ca ele sa fie implinite.

ex.: te legi de amant pentru ca tu crezi ca e singura posibilitate sa ai o familie, te legi de o mancare crezand ca singura ta cale spre fericire este plinitatea stomacului (neaparat cu acel aliment), de rude pentru ca ai un complex de motivatii care te imping sa ii ajuti chiar daca nu merita, de parinti sau copii pentru ca le esti dator si nu ii poti opri sa nu faca prostii pe care pe urma trebuie sa le rapari, de sot/sotie pentru ca nu poti sa le schimbi anumite naravuri, de sefi pentru ca esti legat de job si nici nu vrei sa te gandesti ca ai putea fi pus in situatia de a cauta altul si tot asa.

Unele dependente se rezolva relativ usor, altele pur si simplu nu poti pentru ca sunt niste datorii chiar de de natura spirituala pe care ti le-ai asumat.

Dumnezeu nu ne-a facut neputinciosi !
Daca era asa nu se mai mantuia nimeni si nu mai ieseau sfinti din oameni ca tine,ca mine...
Neputintele si robia vin din patimile noastre care pun stapanire pe trup si suflet facandu-ne robi.
Si grija zilei de maine este o patima care te tine rob de locul de munca,frica de sefi,de a nu le intra in gratii -care s-ar putea solda cu pierderea locului de munca si sfarseste cu stresul pt grija financiara.

Accepti mizerii de la un partener,de la un superior din frica ca nu te vei mai intalni cu o situatie similara (frica de mai rau ),frica pierderii pasarii de pe gard.
Ceea ce in multe cazuri este o gandire paguboasa.
Nu pleci de la un serviciu daca se poarta rau cu tine dar daca dau faliment tot esti nevoit de situatie sa pleci...Ironie :)
Sunt capcane ale mintii in care multi cadem.
Dar nu,neputinciosi nu suntem daca il avem pe Dumnezeu de partea noastra pt ca orice este posibil cu El!

Am zis mai sus ca poti sa accepti nu neaparat "de frica" ci si pentru ca tii la un principiu, sau la datoria de sot/sotie (la bine si la rau) sau fata de parinti, de a ajuta pe altii (cu riscul de a fi la randul tau pagubit), etc.

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 584375)

15-20 e mult.
Cu 20 lei faci mancare pentru 3 mese x2 oameni, cel putin.

Ai luat ca sa-i duci si lui sau ai fost sa-ti cumperi tie ( ca tot nu tii post, dar asta nu inseamna dezlegare la junk food) si ca sa ai o justificare/ sa nu te simti vinovata i-ai dus si lui?

O fi buna la gust (orice junk food cam este) dar asta nu inseamna ca e ceea ce trebui sa maninci in post, sub pretext ca esti insarcinata.

Da, am luat pt acasa ca sa ii duc si lui, desi nu trebuia, fiind in post, dar el oricum nu tine, si nu atinut niciodata, degeaba i-as duce/fac mancare de post, ca....ar fi daraua si mai mare...si oricum trebuia sa cumpar si sa fac ceva de mancare, probabil tot atat sau mai mult as i cheltuit, ar fi fost poate si de carat, greutate, era si tarziu, cand sa mai si gatesc, probabil ar fi fost la ora aia tot un junk food ( niste oua cu kaizer, sau niste cartofi prajiti), desi s-ar fi putut si mai bine, un gratar cu salata, de exemplu...

Cu 15 -20 de lei poti gati mai multe portii cu conditia sa te duci la piata la o ora rezonabila, nu la 7-8 seara, la spartul targului cand nu mai gasesti nimic ca lumea, si sa gatesti o ciorba si felul doi, nu stiu daca te-ai referit la mancare de post sau de dulce. Asta presupunand ca mai ai ceva ingrediente prin camara, si nu trebuie sa cumperi de toate ( ulei, zahar, faina, bulion, sare, orez, malai, etc..), ci doar legumele din care vrei sa gatesti ( si eventual carnea, daca nu e in post, dar chiar nu stiu cu ce carne te-ai incadra in banii astia...). De exemplu in weekend a vrut sarmale, varza aveam a trebuit sa cumpar carne pt vreo 50 buc ( nu stiu de ce asa multe, ca nu facem pomana, dar a zis cadaca tot fac,,,), vreo 2 kg, pui ( piept, asa a vrut) si porc, dar mai putin (1/3, 1/4, si tot fara grasime) si a costat numai carnea vreo 38 lei...in conditiile in care restul ingredientelor le aveam...acuma, na, se putea si carne mai ieftina, de calitate inferioara, la 15-16 lei/kg nu 20, dar...( asta mai lipsea, atata munca si sa fac niste scarbosenii :))...acum corect ar fi sa calculam si gazul din butelie, si apa cu care am spalat...dar, in orice caz, avem mancare o saptamana, chiar daca nu vom manca numai asta dimineata la pranz si seara...( eu una chiar nu tineam acum la sarmale, ca nu pot sa-mi iau nici la serviciu, nici seara cand ajung acasa nu e indicat...dar acum ce sa fac)

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 584377)

Se poate si fara, nu e nici o slujba speciala de sfintit arpacasul fara de care nu iti pica bine..

Cand e coliva de pomana e altceva, se tine o slujba dar atunci cand vii cu coliva, nu cu o saptamana inainte pe grau.

Oricum coliva are un sens mai degraba traditional/simbolic din vremuri de saracie cand painea si derivatele de grau erau felul principal si cu ceva zahar/bombonele un adevarat desert, festin ce sa mai.

Acum, daca vrei cu adevarat sa-ti faci pomana cu niste amarati, le dai mancare serioasa, eventual ceva mancare calda, nu glume din astea.

Dar se pare ca este un obicei pe la crestinii nostri, chiar cei mai imbisericiti, ca pomana cu saracii sa o fac cu glume din astea, iar la mesele adevarate sa cheme doar prieteni/cunoscuti + preotul - oameni care nici pe departe nu sufera de foame la ei acasa.

De obicei in zilele de praznic amaratii care stau la poarta bisericii primesc mancare de pomana mai multa decat pot manca, pana nu se strica, ba chiar o mai si arunca...ca peurma numai au...asta e partea a doua. ( pana si la case mai mari se intampla sa ne inbuibam de sarbatori, sa aruncam mancare ca am facut prea multa si se strica, si apoi sa tragem matza de coada, pana la urmatorul salariu..)..de obicei prefera sa primeasca bani in loc de mancare, dar nu neaparat ca sa-i pastreze pt zile negre...
Iar cu pomana raman la parerea mea, ca tot mai bine este sa se implice si sa fie implicati cei care au cunoscut persoanele decedate si eventual chiar le pasa de ele...asa putem da de pomana unor necunoscuti, care poate nici nu zic bogdaproste ( am dat eu la vreo 2 babe la mine-n bloc si...), in timp ce rudele i-au dat de tot uitarii....la fel cum putem plati oricat la biserica sau manastire,unde nu i-a cunoscut nimeni, putem plati si ca sa li se faca coliva chiar, si apoi sa nu mai dam pe acolo, ca tot aia e...

Inca si mai urat si mai nepotrivita atitudine, necrestineasca, mi se pare sa criticam neputintele si chiar pacatele celorlalti....si nu stiu de ce multi crestini au tocmai acum in post asa o tendinta de a face dreptate, de a " taxa" pe toti cei care, dupa parerea lor, nu fac cetrebuie si cum trebuie...pana la un punct e de inteles - daca eu imi dau silinta si pot sa fac anumite lucruri - de ce ceilalti, egali ai mei, nu si-o dau ??? Adicatele, de ce eu fac mai multa treaba la serviciu sau acasa si altii mai putina ? Mai putin ma intereseaza ce mananca si cat, si daca postesc sau se roaga sau nu, asta deja e problema lor si intrec o limita....la fel cum nu artrebui sa judec nici cati bani castiga sau cheltuie ceilalti ( poate unii au noroc si castiga ai lor mai bine, pecand altii au casa mai grea cu cheltuieli mai mari); la fel, zic eu, e abuziv sa judec de ce unul a obosit sau a flamanzit mai repede ca mine, cand a muncit la fel sau mai putin...( poate unu-i mai batran, mai bolnav, etc). Dar iarasi nu mi se pare crestineste sa vin asa cu un spirit critic si cand il vad pe celalalt ca nu mai pridideste cu treaba ( sau poate te oftici ca ala are de facut mai mult acte si socoteli, si ti se pare ca asta nu-i munca) si il trimiti samai mature si pe afara...sau vii acasa, vezi ( sau poate nu vezi) ca femeia aafacut mancare, a spalat un morman de vase, dar a uitat o tigaie la inmuiat pe aragaz, cu apa si cu detergent, si te iei de ea ca ce inseamna asta, ca nu te intereseaza ce a facut bine pana atunci, ci ce a facut rau sau n-a facut deloc....sau gusti din mancare si zici ca e prea sarata, sau prea nesarata, si-n concluzie, a muncit degeaba ca nu dai doi bani pe munca ei....dar, poate cine stie pe toti ne ajunge la un moment dat extenuarea si exasperarea vazand ca truda noastra nu-i indeajuns, iar cei care ar trebui sa ne sprijine sau sa traga cot la cot cu noi, mai rau ne impiedica si ne trag inapoi...si apoi toata lumea ramane cu impresia ca si-a facut partea ei d treaba cu prisosinta, dar ailalti nu si-ar fi facut-o...
Asta poate si pt ca nu-si recunoaste fiecare bine indatoririle si atributiile; ala care matura n-ar trebui sa-l judece pe ala careface acte, ca de ce nu matura si el; ala care vine de la munca si are impresia ca el e cel mai important din casa aia, n-ar trebui sa-l judece pe ala care a stat acasa si a facut mancare, dar asa cum probabil el e criticat si taxat la serviciu daca nu-si face treaba cum trebuie, la fel se simte indreptatit cand vine acasa sa critice si el si sa taxeze ( sa certe, sa ocarasca, sa refuze daca i se cere ceva, vreo favoare) pe cel care trebuia sa faca mancare si curatenie si i se pare ca nu a facut-o cum trebuie... . Pai nu? Daca teduci sa mananci la carciuma si nu iti place mancarea, ai dreptul sa nu o platesti ??? Eventual ceri sa-ti faca si alta si sa nu o platesti nici pe aia, ca a venit cu intarziere...asa am auzit, desi mie nu mis-a intamplat; odata am aratat o frunza de salata murdara de pamant si nici macar nu si-au cerut scuze...sau poate depinde unde mananci, in unele locuri poate te trezesti si cu farfuria in cap, daca comentezi prea mult...( sau poate ti-o pune chiar nevasta, daca vii acasa pus pe hartza si te iei de ea, dupa ce a trudit toata ziua... :))

Care is bunii crestini aia de ti-au sarit in cap?
Soacra? Sefa? Ca "sotul" cred ca iti dai seama ca nu poti sa-l incadrezi aici, oricat te-ai stradui, nici macar cat te-ai straduit sa-l faci "sotul".

Acum nu o sa ma apuc sa nominalizez pe nimeni, unu la mana ca intr-adevar nu stiu care cat de bun crestin este, iar dintre cei care sunt, nu vreau sa acuz pe cineva pe nedrept, poate omul chiar a avut bune intentii, uneori mustrarile sunt facute in scop de indreptare.

Nici eu nu sunt bun crestin, si eu as sari in capul unora care nu-si fac treaba...dar am observat ca n-are absolut niciun rost...nu se rezolva nimic. Nici cu frumosul, nici cu " uratul". La rugaminti ti se raspunde cu promisiuni ( care nu se concretizeaza ever) , la eventualele amenintari...probabil cu alte mitocanii...cei care sunt nesimtitori au aceeasi reactie si la una si la alta. Si n general se bate calu' care trage; daca de la aia nesimtiti nupoti sa obti nimic, atunci te iei de cei care sunt sensibili la critici si amenintari...bine, mie mi-e urat de amenintari ca de dracu, mai ales ca de cele mai multe ori nu sunt intemeiate, sunt facute doar asa la intimidare...chiar daca uneori mi s-ar parea amuzant sa fac si eu asta, ma gandesc ca e urat fata de cei care sunt sensibili si chiar sufera, si riscant in fata celor care sunt rai...dar sincer intre unul care te roaga frumos sa nu il uiti si sa faci ceva pt el, sa-ti achiti o datorie, si unul care face urat si te ameninta ( ? ), mai multe sanse sunt sa-l uiti sau sa-l ignori pe cel binevoitor decat pe cel amenintator...cu toate ca, nu stii intotdeauna ce rau anume ti-ar putea face, dar ti-e urat de scandal si de ocari...insa mai grav e ca pana la urma trebuie sa ne achitam datoriile si fata de aia buni care ne pasuiesc, si fata de aia rai si neingaduitori...

( aveam un patron vecin, l-au dat afar proprietarii pan la urma, era foarte mitocan, venea seara facea scandal ca n-au avut vanzare, unele dintre vanzatoare ripostau, comentau, pe cateva le-a dat afara, altele au plecat singure, doar una tacea si nu zicea nimic, dar reactiile lui erau egale, tot injura, scuipa, dadea cu piciorul in navete, etc..iar cand s-a desfintat pravalia, a pus-o pe liber, nu a luat-o la fabrica sau la alt punct...deci se pare ca nu a apreciat pozitiv tacerea ei si lipsa dereactie ; dar acum nu stiu daca turcul cu pricina era bun crestin sau macar bun musulman :)...nici macar ca ateu nu cred ca putea fi considerat bun :) )

In fine, mai sunt cate unii nu stiu cat de buni/ de crestini, care insa ajung sa fie exasperati de ineficienta si aparenta indolenta a celor de langa sau din subordinea lor, chiar a propriilor consoarte, si gasesc ca sunt motivati, indreptatiti, sa-i mai ameninte, sa mai bage frica in ei, sau sa-i ocarasca, poate " se simt"...de ex un vecin al meu s-a plans de fata cu mine si cu nevasta-sa, ca de cand a nascut adica de cateva zile nu mai face nimic de mancare si prin casa...acum io inteleg ca omu era coplesit si depasit de situatie, si ca avrut cu faza asta sa o faca sa se simta intr-in fel, dar...a facut-o doar sa planga si sa se rusineze, si probabil sa-l injure in gand...iar treburile a continuat sa si le faca la fel ca inainte, adica...mai anevoie, ca daca era chiar sa nu vrea, sa creada ca i se cuvine sa refuze anumite indatoriri, reactia ei ar fi fost alta...adica multe dintre noi, asa bune crestine cum am vrea sa fim, tot n-am fi tolerat asemenea mitocanie, poate chiar am fi reactionat violent...dar nici reactia sotiei in cauza nu stiu daca a fost suta la suta crestineasca, chiar daca a tacut, pt ca simtindu-se nedreptatita, a nutrit resentimente, iar acolo unde apar acestea, se imputineaza dragostea....si e foarte greu chiar si pentru un crestin cu ravna, e o provocare, sa mai slujeasca cu iubire pe acela care-l ocaraste sau il ameninta...chiar si atunci cand are partea lui de vina, ca nu isi poate face datoria asa cum trebuie incat sa fie sotul multumit...mai ales ca copiii, cel putin la inceput, te iubesc neconditionat si nu te critica si ocarasc nici cand nu e curat in casa, nici cand nu sunt hainele calcate...mai rau ii deranjeaza ca esti suparata si nu ai chef sa te joci cu ei, ba poate ii mai si repezi...abia mai tarziu incep sa comenteze ca nu le place mancarea, sau ca nu-i lasi sa faca ce vor ei...sau incepi tu sa-i certi ca fac mizerie...si ei sa-ti reproduca ce-au mai auzit despre tine la tata/socrii....

Fallen draga , ai avut poate cam multe "ghinioane", dar oamenii nu sunt chiar atat de rai si barfitori , sunt ca noi , si buni si rai , depinde cum ne si ii privim !:)