Viitor demografic sumbru pentru Rusia
Sursa: http://ro.novopress.info/?p=2902
Rubrica: Patriarhia Rusă
Data: 24.08.07
Demografii au dat publicitatii statistici extrem de nefavorabile care arata scaderea dramatica a populatiei Rusiei in urmatoarele decenii. St.Petersburgul, al doilea oras ca marime din Rusia, va avea cel mai mult de suferit. Orasul pierde in medie 70 de locuitori pe zi si are cea mai scazuta rata a natalitatii din tara. Potrivit Comitetului pentru Registrul Civil, in fiecare zi se nasc aproximativ 130 de copii, dar mor 200 de persoane.


Institutul International pentru Studii Strategice sustine ca datele privind St.Petersburgul sunt exagerate si ca situatia este mai dificila in zonele invecinate, Lenoblast, Novgorod si Pskov, unde populatia scade in fiecare an cu 1,2-1,5%, in timp ce in St.Petersburg aceasta rata este sub 1%.

Dmitry Dubrovsky, lider in etnologie moderna si relatii interetnice la Muzeul Rus de Etnografie din St.Petersburg, a declarat ca aceasta catastrofa demografica nu are de-a face cu marile metropole, „pentru ca aceste orase sunt de regula puncte de atractie pentru imigranti, atat cei din interiorul tarii cat si straini, care sunt gata sa umple orice gol demografic”. Cercetataorul mai spune ca „in cercurile oficiale din Rusia, ingrijorarea se manifesta fata de o eventuala disparitie a rusilor ca rasa, decat fata de scaderea populatiei in sensul ei traditional.” Aceasta problema, spune el, l-a facut pe presedintele Vladimir Putin sa adopte anul trecut o politica speciala care urmareste „intoarcerea acasa a rusilor de peste granite, dar restrangerea migratiei pentru alte nationalitati”.

Dubrovsky crede ca, pentru a se inversa tendinta demografica actuala, este nevoie ca Rusia sa-si revizuiasca politicile socio-economice si de dezvoltare astfel incat sa se asigure un echilibru in distributia serviciilor si a dezvoltarii intre mediul rural si urban, intre centru si periferii. „Daca exista temeri in privinta tendintei de migratie”, a adaugat Dubrovsky, „Rusia ar trebui sa inceapa prin a regulariza migratia interna haotica in loc sa se concentreze asupra migratiei din afara, mult mai usor de controlat”.

Totusi, Biroul de Statistica din St.Petersburg (Petrostat) a obtinut date care arata situatia demografica alarmanta a orasului, rata mortalitatii fiind dubla fata de rata natalitatii in primele trei luni ale anului, comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut, cand au fost 18.700 de decese. In acea perioada, in St.Petersburg s-au nascut aproximativ 9.986 de copii, populatia ajungand la 4,567 milioane in luna aprilie, potrivit statisticilor Petrostat.

Comitetul pentru Registrul Civil afirma ca rata natalitatii a scazut cu 46%, iar rata mortalitatii a crescut cu 27% in ultimii 10 ani, inclusiv in primii 5 ani in care jumatate din barbatii angajati in munca si 1/8 din femeile din aceasta categorie au murit inainte de varsta de pensionare. In timp ce numarul copiilor a continuat sa scada, locul lor a fost luat de persoanele in varsta, ajungandu-se la 613 pensionari pentru 1000 de angajati.

Rusia pierde 800.000 de locuitori in fiecare an, spune Anatoly Antonov, seful Departmentului pentru Demografie si Sociologie a Familiei din cadrul Facultatii de Sociologie a Universitatii de Stat din Moscova. RIA Novosti a preluat declaratiile lui la inceputul acestei luni: „Rusia va ajunge sa aiba doar 40 de milioane de locuitori in urmatorii 40 de ani, daca nu adopta o politica de pastrare a populatiei in regiunile de origine”.

Dar Natiunile Unite sustin ca populatia Rusiei va scadea cu o treime pana la mijocul secolului, cand pamantul va avea aproape 9 miliarde de locuitori, luand in considerare rata cresterii economice in Rusia si nivelul de trai.

Institutul International pentru Studii Strategice a emis avertismente, aratand ca daca aceasta tendinta demografica nu este limitata, populatia Rusiei va fi „doar cu putin mai numeroasa decat cea a Vietnamului si Etiopiei, 1/3 din populatia SUA si 1/12 din cea a Chinei”, pana in anul 2025. In acest moment, SUA au circa 300 de milioane de locuitori. Rata actuala de scadere a populatiei din Rusia este de 0,5%, dar va creste la 1,2% pana in 2020 si la 2,2% dupa inca 10 ani, sustin rapoartele Institutului.

Moastele Sf. Ioan Gura de Aur vor fi aduse la Catedrala Mitropolitana Iasi
15 Septembrie 2007

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane Daniel a anuntat, joi seara, ca moastele Sfantului Ioan Gura de Aur vor fi aduse la Iasi, transmite corespondentul ROMPRES. Patriarhul Daniel a fost intampinat cu felicitari si urale de credinciosii veniti sa se inchine la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, de la vechea Catedrala Mitropolitana din Iasi. Aici, Patriarhul a tinut sa atraga atentia inca o data ca se afla la Iasi pentru a pregati hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei si, totodata, primirea moastelor Sf.Ioan Gura de Aur de la o manastire din Grecia. "Sa nu uitam ca pe 14 octombrie este hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Ma aflu la Iasi pentru a incepe impreuna pregatirile pentru aceasta mare sarbatoare crestina. Vom avea din nou bucuria sa ne intalnim cu sfinti, respectiv cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. Sa ne ajute Dumnezeu sa pregatim cu bine hramul", a spus noul Patriarh. Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, care se celebreaza in fiecare an pe 14 octombrie, transforma Iasiul in cel mai mare centru de pelerinaj din tara. Anual aproximativ un milion de credinciosi vin la Mitropolia Moldovei si Bucovinei sa se inchine la racla in care se afla moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. La iesirea din catedrala, Patriarhul Daniel a fost flancat de jandarmi care i-au asigurat protectia pana cand s-a retras, impreuna cu oficialitatile locale, in Palatul Mitropolitan, la o intalnire privata.

Aceasta stire a fost vizualizata de 15 ori.
Sursa: Rompres

Moastele Sf Ioan Gura de Aur, aduse de la Meteora
21 Septembrie 2007

Fragmente din moastele Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur de la Manastirea Varlaam din Complexul monahal Meteora vor fi aduse la Iasi, pe 11 octombrie, cu prilejul sarbatoririi hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, transmite corespondentul ROMPRES. Purtatorul de cuvant al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, preotul Constantin Sturzu, a declarat, joi, pentru ROMPRES, ca o delegatie de preoti va sosi pe 11 octombrie, la ora 22.40, pe Aeroportul International Iasi pentru a aduce mana Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur. "Delegatia va fi condusa de IPS Serafim de Stagona si Meteora. Dupa sosirea la aeroport, coloana oficiala se va deplasa la resedinta mitropolitana, iar moastele Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur vor fi asezate in paraclis pana a doua zi, cand vor fi scoase in procesiune", a explicat preotul Constantin Sturzu. A doua zi dimineata, intre orele 09,00 si 10,00, va avea loc pelerinajul "Calea Sfintilor", prilej cu care vor fi scoase in procesiune moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si cele ale Sfantului Ioan Gura de Aur. Cele doua coloane se vor intalni pe platoul din fata Bisericii "Sf. Nicolae Domnesc", din apropierea Palatului Culturii. De aici moastele celor doi sfinti vor fi purtate in procesiune pana pe esplanada Catedralei mitropolitane, unde vor fi depuse spre inchinare intr-un baldachin special amenajat, pana pe 15 octombrie. Purtatorul de cuvant al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei a declarat ca racla cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur se va intoarce in Grecia pe 16 octombrie. In fiecare an, pe 14 octombrie, credinciosi din tara si din strainatate vin la Iasi pentru a se inchina la Sfanta Cuvioasa Parascheva, ale carei moaste se afla la Catedrala mitropolitana. Datorita initiativei Mitropoliei Moldovei si Bucovinei de a oferi acestui eveniment o mai mare incarcatura spirituala, a devenit traditie ca de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iasi sa fie aduse fragmente din moastele altor sfinti. Astfel, in 1996 o racla cu capul Sfantului Apostol Andrei a fost adusa la Iasi de o delegatie din partea Bisericii Greciei, condusa de Inalt Prea Sfintitul Nicodim, Mitropolitul de Patras. De asemenea, au mai fost aduse la Catedrala Mitropolitana moastele sfintilor Gheorghe, Ioan Casian, Dimitrie Izvoratorul de Mir, un fragment din Sfanta Cruce si Braul Maicii Domnului, moaste ale Sfantului Apostol Pavel, iar anul trecut ale Sfantului Nectarie Taumaturgul.

In tezaurul Catedralei mitropolitane se pastreaza particele din moastele a peste 30 sfinti, apostoli, martiri si cuviosi, care au fost donate. Unele dintre acestea au apartinut unor manastiri din eparhie si au fost aduse la Iasi in timpul Mitropolitilor Veniamin Costachi si Iosif Naniescu. La indemnul IPS Daniel, moastele au fost asezate intr-o racla de argint, lucrata la Atena, fiind expuse spre inchinare credinciosilor, la Catedrala Mitropolitana din Iasi, incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor, din anul 2003.

Printre acestea se afla fragmente din moastele Sfantului Apostol Filip, unul din cei 12 apostoli, Sfantul Evanghelist Marcu, Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie, fiind cel mai varstnic Sfant Mucenic, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfantul Mucenic Mina, Sfintii 40 de Mucenici, Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul si increstinatorul Romaniei, precum si o parte din lemnul Crucii pe care a fost martirizat Sfantul Apostol Andrei.

Aceasta stire a fost vizualizata de 26 ori.
Sursa: Rompres

Din faptele credinţei
Data: 22.09.2007 Autor: George VÂLCU
[Articolul in format RSS]

Clcik pentru a mari imaginea

Nici în acest an, suferinţa celor afectaţi de inundaţii nu i-au lăsat indiferenţi pe dreptmăritorii creştini de la Dunărea de Jos. Aşa se face că biroul de asistenţă socială al Episcopiei a reacţionat foarte prompt, organizând, cu nepreţuitul sprijin al credincioşilor, o campanie de ajutorare demnă de toată lauda. Bunăvoinţa şi solicitudinea vrednicilor preoţi nu au rămas fără ecou în sufletele celor aflaţi în suferinţă. O dovadă limpede în acest sens o reprezintă scrisoarea deschisă adresată de către un tecucean, victimă a inundaţiilor de acum două săptămâni, Episcopului Dunării de Jos, PS Casian Crăciun:

Părinte Episcop,

Mă numesc Rarinca Gheorghe, economist, pensionar, locuiesc în Tecuci, str. Muncii nr. 8, făcând parte din parohia Sf. Petru.
N-am scris niciodată unui Episcop şi nici acum nu aş fi scris, dacă n-aş fi fost mişcat şi profund impresionat de altruismul şi grija preoţilor pentru cei aflaţi în necazuri şi suferinţe. În urma viiturilor apelor din 5/6 septembrie 2007, mă număr şi eu printre cei 1552 de sinistraţi din Tecuci.
Toată zona în care locuiesc s-a mâlit, a fost între 0,50 şi 1,00 m sub apă. Multe case s-au dărâmat, 9 pe strada mea şi fiecare dintre noi am pierdut mai mult sau mai puţin din agoniseala de-o viaţă; eu am pierdut 3 paturi, 3 covoare, parchetul, duşumeaua, haine şi altele. Unii au rămas fără locuinţe, vor locui într-o baracă adusă de Primărie. Spre exemplu, familia Boroncea care nu are nicio posibilitate de supravieţuire.
Tocmai în această situaţie foarte grea, Dumnezeu ne-a trimis în ajutor pe slujitorii săi - preoţii, care să ne ajute, să ne întindă o mână de ajutor. Toţi ne-au adus apă şi alimente reci la pachet, dar cel mai mult ne-a bucurat gestul omenesc al preotului de la Valea Mărului (am aflat că-l cheamă Rădescu Iulius), care a venit cu oale şi crătiţi mari de borş de pasăre şi tocăniţă de carne de vită calde şi a distribuit personal, din casă în casă.
Deşi părea obosit, pe faţa lui se citea bucuria mare a preotului iubitor cu fapta, promiţându-ne că ne va mai vizita tot cu mâncare caldă.
Cel mai mult ne-a mişcat atunci când cineva i-a spus că e obosit; el a răspuns: “Sunt obosit de durerea dvs., dar Dumnezeu mă întăreşte!”.
Ce preoţi minunaţi, au dăruire sufletească! Ce caractere deosebite au!
Noi nu mai dorim să se repete asemenea daune, dar dorim să ştim că dvs., ca Episcop, şi Biserica neamului vor avea mereu asemenea preoţi.
Tecuci, 14 septembrie 2007!
Cu stimă!

Biserica Ortodoxă Rusă îl ispiteşte pe patriarhul Daniel
de Dan Boicea (2954 afisari, 2007-09-22)
ImprimaTrimite MailComenteaza

La funeraliile patriarhului Teoctist, reprezentanţii Bisericii Ruse s-au indignat văzându-l pe mitropolitul Basarabiei
La funeraliile patriarhului Teoctist, reprezentanţii Bisericii ...
Doi înalţi ierarhi ruşi - mitropolitul Iuvenal şi mitropolitul Kirill - au vizitat Bucureştiul, pentru a se lămuri ce fel de politică în plan canonic va adopta noul patriarh al României

Biserica Ortodoxă Rusă consideră că de noul patriarh al României va depinde în mare măsură cum vor evolua pe viitor relaţiile dintre biserica română şi cea rusă, a relatat, ieri, în pagina sa electronică publicaţia moscovită „Nezavisimaia Gazeta".

În ultimele două săptămâni, doi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse - mitropolitul Iuvenal şi mitropolitul Kirill - au vizitat Bucureştiul, pentru a se lămuri la faţa locului ce fel de politică în plan canonic va adopta noul patriarh al României.

Patriarhia Moscovei este în special extrem de îngrijorată în privinţa activităţii Mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Române, care, prin apariţia sa, a declanşat aşa-numita „sciziune a basarabenilor". Acest lucru s-ar fi întâmplat întrucât nu toţi creştinii moldoveni au trecut la Mitropolia Basarabiei, o parte din ei rămânând fideli Mitropoliei Moldovei, ce se subordonează Patriarhiei Moscovei. Ziarul rus menţionează că Biserica Ortodoxă Rusă consideră Republica Moldova drept „teritoriul său canonic".

Scandal evitat la funeraliile P.F. Teoctist

„Nezavisimaia Gazeta" scrie că s-a evitat cu mare greutate un scandal la funeraliile patriarhului Teoctist, întrucât reprezentanţii Bisericii Ruse s-au indignat văzându-l pe liderul Mitropoliei Basarabiei, episcopul Petru.

Totuşi, delegaţia Bisericii Ruse nu a părăsit ceremonia funerară în semn de protest, deşi în alte condiţii ar fi făcut-o, relatează sursa citată, indicând că reprezentanţii Bisericii Ruse se vor ciocni de o situaţie similară şi la ceremonia de întronizare a patriarhului Daniel. Relaţia dintre cele două biserici va depinde în mare măsură de modul în care noul patriarh al României va gestiona problema Mitropoliei Basarabiei, consideră cotidianul citat.

Mitropolitul Ardealului confirmă întâlnirea

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, un apropiat al patriarhului Daniel, a confirmat că mitropolitul Kirill a fost recent la Sibiu, fiind invitat la Adunarea Ecumenică, unde a participat la liturghie împreună cu episcopii români. ÎPS Streza a declarat pentru „Adevărul" că, într-adevăr, au existat tensiuni în ceea ce priveşte Mitropolia Basarabiei din Republica Moldova şi că patriarhul Daniel va încerca să repare disensiunile prin dialog. „Noi n-am avut probleme cu Biserica Ortodoxă Rusă decât în privinţa Mitropoliei Basarabiei. Patriarhia Română este în relaţii bune cu Biserica Ortodoxă Rusă".

Relaţii bune cu Kremlinul

Conlucrarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Kremlin este foarte fructuoasă, mai ales de când preşedinte este Vladimir Putin. În luna mai, liderul rus a fost oaspetele de onoare la ceremonia de reunificare a Bisericii Ortodoxe Ruse cu Biserica Ortodoxa Rusă din Străinătate.

Patriarhul Alexei al II-lea i-a mulţumit în primul rând lui Putin şi abia apoi lui Dumnezeu pentru reunificare. Dar una dintre cele mai obediente acţiuni poate fi considerată slujba religioasă ţinută luna trecută în Catedrala Isus Mântuitorul din Moscova cu ocazia împlinirii a 60 de ani de când s-au pus bazele sectorului nuclear militar rus. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei moscovite, George Roskin, a spus că Biserica vede armele nucleare ca un rău necesar.

Miza - Mitropolia Basarabiei

„Cheia întregii poveşti este Mitropolia Basarabiei, reactivată de BOR în 1992, gest care a blocat, practic, relaţia cu Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) de atunci. Iar aici, noul patriarh va juca un rol crucial. PF Daniel este cel care a participat la hirotonisirea actualului mitropolit al Basarabiei, Petru, la rangul de episcop de Bălţi, în toamna anului 1990. După nici doi ani, Petru ajunge mitropolitul Basarabiei. În plus, PF Daniel cunoaşte bine BORu şi aceasta îl cunoaşte bine pe patriarhul român. Mai trebuie semnalată atitudinea promptă a ÎPS Petru Păduraru, mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, care, la scurtă vreme după alegerea noului patriarh, la 10 septembrie 2007, într-un interviu acordat Agenţiei FLUX de la Chişinău a spus-o răspicat: „PF Daniel nu va ceda niciodată în faţa presiunilor ruseşti".

Dan Dungaciu
teolog şi sociolog

Principiul naţional, nu teritorial!

„Este în joc un principiu de organizare eclesiologică: o organizare teritorială a bisericilor sau o organizare pe principiul naţiunilor? În măsura în care acceptăm existenţa bisericilor pe principiul naţional, cei care se consideră români în Basarabia, în mod natural, pot face parte dintr-o biserică naţională românească. Dacă acceptăm principiul teritorial, atunci ne putem întreba în ce măsură Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii are dreptul să se extindă şi pe teritoriul Basarabiei.

Petre Guran
specialist în istoria religiilor

Adrian Iorgulescu: „Statul român nu este implicat"

Secretul întâlnirii de taină dintre înalţii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse şi patriarhul României a fost atât de bine păstrat încât nici ministrul de resort nu a ştiut de ea. Adrian Iorgulescu (foto), ministru al culturii şi cultelor, consideră legitimă această întâlnire secretă: "Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi statul nu se implică între BOR şi Biserica Ortodoxă Rusă. Nu am ştiut despre această întâlnire şi pot să vă spun că nu este programată nicio întrevedere cu oficialităţi ale statului roman", ne-a declarat ministrul Adrian Iorgulescu.

http://www.adevarul.ro/articole/patriarhul-daniel-ispitit-de-biserica-rusa/326690

Bisericile sapate in creta de la Basarabi


Cel mai vechi lacas de cult de pe teritoriul Romaniei se afla la Basarabi, in judetul Constanta. Inscriptiile gasite in interiorul bisericutelor realizate intr-un mod unic pentru aceasta zona, sapate intr-o cariera de creta, dateaza nasterea acestui complex monahal la sfarsitul secolului al X-lea, in anul 992.

In 11 iunie 1957, muncitorii care sapau la o cariera de creta de pe Dealul Tibiscului, din apropierea localitatii Basarabi-Murfatlar din judetul Constanta, dadeau peste niste constructii ciudate, sapate chiar in materialul moale al carierei: bisericute, capele, galerii labirintice, morminte, cavouri si locuinte.

Timp de 5 ani, sapaturile au scos la iveala, una dupa alta, sase biserici cu aspect unic, pereti acoperiti cu ornamente geometrice, reprezentari de corabii, pasari sau animale, inscriptii facute in scrieri vechi, cu fragmente din Biblie sau atestand credinta crestina a oamenilor ce traisera in ceea ce ulterior avea sa fie denumit Complexul Rupestru de la Basarabi. Intr-una din inscriptii aparea clara data de 6490 de la Facerea Lumii, echivalentul anu-lui 992 din calendarul actual.

Specialistii au tras concluzia ca ansamblul constituie cel mai vechi lacas de cult cunoscut de pe teritoriul Romaniei. Modalitatea realizarii asezarii, sapata in cariera de creta, este similara cu bisericile si asezarile crestinilor din primele secole dupa Hristos facute in regiunea Cappadocia din Asia Mica.

Inscriptiile ce apar pe pereti sunt realizate cu litere chirilice din slava veche si in alfabet grecesc. Alaturi de acestea apar insa si alte inscriptii, dintre care unele nedescifrate inca, gravate in misterioasele rune, caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice.

In plus, reprezentarile corabiilor de vikingi atesta faptul ca in aceasta asezare au convietuit intr-o perioada ce se intinde din secolul al X-lea pana in secolul al XII-lea sangerosii cuceritori nordici ai marilor si oceanelor cu populatia autohtona daco-romana.

Intr-una dintre biserici s-au conservat in-cizii cu scene religioase, unele reprezentand Nasterea Domnului, ele fiind considerate cele mai vechi de pe terito-riul Romaniei, dar si din sud-estul Europei. Ansamblul monastic, prin importanta lui, a fost inclus pe lista monumentelor culturale protejate de UNESCO.

Cappadocia, locul de origine al asezarilor crestine facute in roca

Situata in centrul Turciei de astazi, regiunea Cappadocia se prezinta ochiului vizitatorului cu un peisaj straniu, asemanator solului lunar.

Ivita in intregime din lava si cenusa vulcanica, zona, dominata de muntele Argaeus, a reprezentat, prin izolarea si conditiile neospitaliere, teritoriul in care s-au refugiat din calea prigoanei romane multi dintre crestinii din primele secole dupa Hristos.

Cunoscand o intensa traditie crestina, ce s-a dezvoltat incontinuu intre secolele V-XIV, in Cappadocia s-au constituit comunitati monastice si adevarate orase subterane, al caror numar este estimat la 36. Locuitorii si-au construit lacasurile de cult si chiliile in roca moale a regiunii, peste 3.000 de biserici fiind sapate aici - ceea ce da Cappadociei un aspect si mai neobisnuit - cele mai renumite zone fiind la Goreme, Zelve si Ihlara. Tot in Cappadocia au trait si unii dintre cei mai importanti parinti si teologi ai Bisericii: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa si Sfantul Grigorie de Nazians.

http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=187739

Înscenarea de la Mănăstirea Bodeşti
- comunicat de presă -

Ieri, 18 septembrie 2007, postul de televiziune "Realitatea", preluând un material din "Academia Caţavencu", a difuzat o informaţie conform căreia o "călugăriţă" (Elena Iovu) ar fi fost bătută de stareţul Mănăstirii Bodeşti din judeţul Neamţ.
Remarcăm, în primul rând, faptul că acest material de "presă" a fost întocmit de "Academia Caţavencu" fără a oferi publicului şi punctul de vedere al Arhiepiscopiei Iaşilor, de care aparţine canonic Mănăstirea Bodeşti. Faptul că ştirea a fost întocmită cu neprofesionalism sau cu rea credinţă rezultă şi din faptul că autorul ei nu s-a documentat sau n-a vrut să se documenteze deloc asupra subiectului respectiv, care nu este o noutate pentru presă. Cel mai recent articol pe această temă, intitulat "Decimarea Bisericii KGB", a fost publicat pe 13 septembrie 2007 de cotidianul "Ziua".

Schitul "Sf. Vasile cel Mare" din Bodeşti (ridicat ulterior la rangul de mănăstire) a fost înfiinţat pe un teren donat de Elena Iovu în 1996. Întrucât era unic proprietar al terenului, Elena Iovu a făcut această donaţie, autentificată la notariat, fără a mai avea nevoie şi de o semnătură a soţului. Precizăm că, încă de la înfiinţare, aşezământul monahal a fost destinat călugărilor, iar Elena Iovu a fost împuternicită să strângă de la credincioşi donaţii pentru construcţiile care se ridicau. Toate clădirile din incinta mănăstirii s-au ridicat prin efortul financiar al unor credincioşi aparţinând de Biserica Ortodoxă Română şi nu din veniturile, modeste de altfel, ale Elenei Iovu. Mănăstirea face parte din patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române şi nu poate fi înstrăinată unui alt cult sau unei persoane fizice.
Întrucât, ulterior, Elena Iovu a aderat la Asociaţia Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali Liberi (înfiinţată de Ion Preoteasa, fost preot ortodox, caterisit de Arhiepiscopia Bucureştilor în 2005, pentru abateri de ordin moral), ţinând cont şi de faptul că producea tulburare în incinta mănăstirii pe care o consideră, în mod nejustificat, ca pe o proprietate personală, printr-o hotărâre judecătorească din anul 2005, acesteia i s-a interzis să mai intre în acest aşezământ monahal. Trebuie să mai precizăm că nici Elena Iovu, nici celelalte femei prezentate în fotografia din "Academia Caţavencu" nu sunt călugăriţe (de altfel nici nu poartă însemnele monahale). În plus, Elena Iovu, aşa cum pot confirma şi localnicii, locuieşte împreună cu soţul ei, Vasile Iovu.
Scena filmată de un reporter al "Academiei Caţavencu" prezintă momentul în care stareţul Mănăstirii Bodeşti o scoate afară din mănăstire pe aşa-zisa "călugăriţă", aflată în incinta aşezământului monahal în pofida interdicţiei judecătoreşti. Reporterul nu s-a aflat "întâmplător" acolo, el fiind cazat în zilele anterioare chiar în locuinţa Elenei Iovu. În faţa acestei provocări, stareţul mănăstirii a fost nevoit să evacueze forţat pe cei care tulburau activitatea unui cult legal constituit (faptă care constituie o infracţiune), mai ales că, deşi fusese anunţată, Poliţia întârzia să-şi facă apariţia.
Regretăm astfel de incidente şi ne exprimăm speranţa că, pe viitor, astfel de înscenări nu vor mai fi prezentate ca "ştiri".

Secretariatul Centrului Eparhial Iaşi

Trezirea statului la realitate?
Autor: Pr. Constantin Necula
Data publicarii: 21/09/2007
http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/trezirea_statului_la_realitate_23447.html

Recunosc ca titlul poate parea obraznic. Dar ma intreb citi ani a avut nevoie Statul roman, care plateste mii de experti in toate domeniile, pentru a intelege realitatea din teren, adica din strada si din casele multora dintre cetatenii sai. Zilele acestea, oamenii de pe virful de putere, care reprezinta puterea politica, au descoperit gropile de gunoi in care ne-am transformat scolile prin inconsecventa finantarilor si prin falsa autonomizare a conducerilor, care, nesustinute financiar, au aberat politic de-am ajuns sa avem de-a face cu retele politice si cu politicianisme idioate, de la numiri de profesori si acordari de gradatii, la finantari minime, care-ntr-un stat de drept s-ar fi acordat pentru minimum de reparatii si reconstruiri de medii educationale. Cind Biserica facea apel la sporirea atentiei asupra educarii copiilor, era retrograda. Anti-europeana, cind atragea atentia plimbaretilor analisti socio-politici, care dintr-o bursa Humboldt ar tine pe-un an salariile unei scoli medii romanesti, ca avortul este distrugator de neam. Astazi, cind nu stiu care institut de gestionare a ineptiilor noastre antinationale a publicat realitatea ca demografico-matematic pierim, vai, statul cauta solutii. Dupa ce, prin injosirea scolii si, mai nou, a Bisericii, si-a distrus singurele placi turnante ale efortului coerent de formare a unei constiinte familiste a tineretului roman.

Cind Biserica atragea atentia asupra flagelului divortialitatii, se ridea in fata ei cu propuneri legislative care sa legalizeze ca normalitate concubinajul. Acum cind familia romaneasca se destrama, inclusiv prin teribilul divort „prin munca si emigrare", statul urla de durere. Dupa ce a transformat mesajul Bisericii intr-unul minimalizat, prin inaccesibilitatea acesteia la spatiul public al televiziunii sau radioului, dupa ce, pina mai acum doi-trei ani, n-a socotit vrednica de parteneriat social biserica neamului, lasind sa se nasca tot felul de asezaminte dubioase si de secte prozelite pe seama saraciei, ca mai apoi sa lase senzatia ca biserica s-a lenevit. Dupa ce a aplicat restitutio in integrum pentru orice grupuscul confesional, dupa trecerea a 17 ani si-a adus aminte ca are si o Biserica Ortodoxa in spatiul pe care-l gestioneaza cu o constiinta europenizata la maximum. Acum chiar a creat un sistem institutionalizat prin care toti romanii au facut politie politica, mai putin cei care chiar au facut-o. Aceia sint oligarhi si patroni peste marele bordel de interese care a devenit subsolul Romaniei si meandrele concretului politic corupt si corupator deopotriva.

Noroc noua, romanilor, ca din cind in cind se mai dau publicitatii cite un sondaj sau datele cite unei cercetari, care, nefiind platite de cite o oficina neaosa chiar spun adevarul. Iar adevarul din nefericire este acela pe care Biserica, marcata de memoria sa istorica si de limpezimea Duhului Sfint, l-a enuntat de la inceputurile democratizarii: ne piere neamul nu pentru ca n-avem proiecte si finantari, ci pentru ca ne bazam numai pe ele, lipsindu-ne de luciditatea solutiei pe care ti-o insufla Dumnezeu. Lista cu cetateni romani scade nu pentru ca murim, ci pentru ca nu ne mai nastem. Scoala decade nu pentru ca nu avem copii, ci pentru ca nu am avut maturitatea de a nu ne scalimbaia cugetul dupa toate sistemele de cretinizare prin care ne-am trecut an dupa an generatiile de copii! Pentru a fi in Europa, din nefericire, am ales modelul cartierelor snoabe si a suburbiilor sordide, nu ambianta spatiilor normalitatii.

Cred ca Bisericii ii revine misiunea de a-si reveni prima si de a o lua, a cita oara, de la capat. Adica de sus, de data aceasta impunind ea statului si oamenilor ei mai mult bun simt si un gram mai mult de jertfelnicie. De dragul convertirii neamului la Hristos. Singurul care iubeste si neintegratii!

Actualitatea evangheliei l Duminica a 19-a dupa Rusalii

Lectia iertarii
Autor: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

La vremea dusmaniei de acum, a tradarilor si a lipsei de caracter ce ne-a cuprins intr-o dureroasa si ermetica grozavie, Hristos ne insenineaza iara si iar cu binecuvintata Lui luciditate.

Duminica aceasta, a XIX-a dupa Rusalii, aduce in urechile noastre - cu nadejdea Sfintilor Parinti ca ne va intra si in inima - inca o nepretuita invatatura a Domnului Hristos. Cuprinsa in Evanghelia de la Luca (6, 31-36), lectura biblica a Liturghiei de duminica este parte integranta a Predicii de pe Munte, a cuvintelor rostite de Hristos Ucenicilor Sai despre Fericirile care sint trepte ale Imparatiei (Lc 6, 20-27), a cuvintelor care temeluiesc vietii de pe pamint promisiunea Cerului.

Sintem in impas

Cine mai sta astazi sa le asculte? Cuvintele acestea, care au schimbat vieti pe vesnicie, care au umplut Raiul de suflete, azi ne apar sterse de prea multa lor utilizare fara rost, ca niste vesminte de nunta purtate in piata. „Si precum voiti voi sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel" (Lc 6, 31). Oare de cite ori n-am auzit cuvintele acestea si oare de cite ori n-am inteles ca sint greu de aplicat, mai ales cind ai in gitlej gustul deznadejdii si al durerii, al tradarii! Cum, de unde sa mai poti face binele, cind te inconjura rinjetul absurd al minciunii si al mediocritatii, al snobismului ridicat la rangul de stiinta si al prostiei ridicate la rang de moneda de schimb in monetariile imposturii si coruptiei! De unde sa mai poti rabda saracia in care te zbati, dupa ce-ai muncit, cinstit, o viata intreaga si constati cum smecherii vremii tineretii tale au devenit profetii ruperii de sensuri de acum! De unde sa iei forta de a merge mai departe, cind vezi cum totul merge prea departe?

Cit de bine iubim?

Ochii ridicati la Cer ramin singura manifestare de omenie in nebunia de acum. Acolo, dincolo de azurul pocit de o lume ce-si arde noxele cu frivolitate pagina, ticalosia nu mai incape. Acela este spatiul dinspre care mereu ne vine incurajarea de a ramine crestini, cu pretul umilirii sufletului tau de lectiile date de toti parvenitii care, doar pentru ca invirt bine frazele, cred ca au si cheia cuvintelor convertite-n Cuvint. Taria inimii crestine nu poate veni din mode, ci din taina care tine inima: taina iertarii. Pentru ca indemnul Mintuitorului este acela de a cauta sa daruiesti iubire acolo unde ea nu-si afla raspuns catre tine, acolo unde exercitiul dragostei s-a transformat in minciuna circumstantei, a invidiei ascunse dupa admiratia falsa, a minciunii care striga mereu a avea dreptate, a colportarii de zvonuri calpe ca adevaruri vesnice. Poate ca este, a cita oara, vremea sa reinvatam iubirea fara sfirsit. Poate ca toate nenorocirile acestea care vin peste noi, desi ne par atit de luminoase toate, poarta in ele tilcul adanc al Cerului care ne vrea ca el, departe de micimile neiubirii. Poate este vremea sa reinvatam ca atit valoram ca Neam, cit am inteles din Evanghelie. Ca atit valoram, cit iubim fara ifose, fara masti, fara intervale si lipsiti de fidelitate.

Sa sfirsim cu „iubirea" lumeasca

Dintre toate textele evanghelice, acesta cu iertarea vrajmasului si iubirea celui care nu te iubeste, astazi, cind aproape toate cuvintele au fost distruse de falsa lor utilizare, s-au transformat in cuvintele care judeca lumea, pare cel mai frumos. Iubirea in rabdare, fara a astepta ceva la schimb, neamenintind cu nadejdea ca vei obtine dragoste cu sila, pecetluita cu peceti de pace infatuata, iubirea cinstita de taina dumnezeirii din ea, eliberata de dimensiunile minciunii sociale, de masca de a merge mai departe cu orice pret. Hristos ne cere astazi, ca oarecind, sa ne cistigam mintuirea nu prin sfortari fara sens, cit prin exercitiul acesta al normalitatii iubitoare, al iubirii iertatoare.

Atit contam in circuitul de valori al raiului, cit reusim sa ne facem viata rai in iubire. Porunca vremii de-acum este: uriti-va, zimbind unii la altii, faceti cariera cu orice pret, de cele mai multe ori cu pretul sufletului vostru, jigniti si calcati in picioare orice morala in afara de cea a bunului vostru plac. Dezbracata de haina crestina, lumea cauta hlamidele opulentei, neintelegind cita lumina se ascunde intr-un petec de Cer ce ne descopera identitatea reala la care sintem chemati. Patimasi si suficienti, aruncam de pe noi zdrente din tesatura de lumina a Cerului, ca sa ne pavoazam in cirpa de steag a cine stie caror interese care ne-au transformat in pioni. Hristos nu ne vrea asa, demisionari din darurile prin care a innobilat lumea!

Dumnezeu ne este Iubire

De-aici greutatea trairii propunerii evanghelice din duminica aceasta, ca din toate duminicile vietii. Ne este mai usor sa simulam rautatea si ura, decit sa traim cu adevarat vesnicia iubirii. Ne este mai la indemina traiul in cocseria pacatului, decit in limpezimea virtutilor. Mai lesne sa fim oare fosti crestini, decit pururea ai lui Hristos? Desigur ca si gindul nostru din aceste rinduri poate parea desuet. Oare chiar mai conteaza Hristos? Mai inseamna ceva pentru mine si cei ce-mi locuiesc dragostea, caci, vai, daca noua a ajuns sa ne fie greu sa iubim pe cei care ne iubesc, cum am putea sa mai facem si efortul de-ai iubi pe cei care ne urasc? Oricit as parea de neintreg la minte, prefer sa-mi duc pina la capat fericirea de-a incerca sa iubesc, oricarei nefericite impliniri in ura. De aceea rog mereu si mereu pe Cel Ce ne este Iubire: iubesc Doamne, ajuta neiubirii mele!

Pescuirea minunata si lectia de pret a bogatiei
Autor: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Data publicarii: 21/09/2007

Despre Evanghelia zilei acesteia de Duminica, Luca 5.1-11, cel mai strasnic ar trebui sa ne vorbeasca pescarii. Simpla si concisa, Evanghelia ne arata ca nu talentul de pescari a facut din Apostoli modelele convertirii la Hristos. Ca nu pentru ca stiau arta pescuitului acestia au fost alesi. Ci pentru calitatile care decurgeau din exercitarea acestei minunate, dar grele indeletniciri, educate prin pescuit daca vreti. Pentru marea lor calitate umana, pescarii galileeni s-au aflat logoditi de Domnul Hristos cu una dintre cele mai ample intreprinderi divin-umane: nasterea Bisericii.

Simplitatea

Putem banui calitatile care i-au adus in inima lui Dumnezeu Celui Intrupat. Dintii simplitatea, pe care o banuim si din reactiile la provocarile pe care Hristos le aduce sufletului lor. O simplitate neprefacuta, cum o va schita Iuda Iscarioteanul care nu era pescar de vocatie, o simplitate data de incordarile noptilor lor lungi, de asteptare la marginea de rafie a navodului, acolo unde vibratia valului de bogatie din adincuri poate sa te faca sa-ti pierzi limpezimea gindului, dar care, in acelasi timp te invata cit de mult depinzi de Dumnezeu, Cel Care tine toate, inclusiv labirinticele locasuri ce alcatuiesc regatul adinc al marii.

Barbatia

Poate ca de-al doilea conta barbatia pe care o crestea infruntarea furtunilor sau a noptii in aceia care, dincolo de linia orizontului, cautau in adinc de apa hrana si iesirea din saracie a familiei lor. Ei, cei de pe mare, erau gingas ocrotiti de pe tarmuri de rugaciunea celor ai casei. Din rugaciunea lor crestea linistita si plina de har barbatie a lor, a celor plecati. Este barbatia pe care o pretuieste Domnul cel mai mult. Aceea care infrunta moartea. Caci nu-i greu de imaginat de cite ori furtuna sau prea marea fierbinteala a soarelui divulgase omului simplu raceala mortii. Marea, pentru cei care-o strabat, este ca o plutire peste imparatia luminii si a intunericului deopotriva. Ori acest amanut ii facea pe pescarii aceia oameni sensibili. Caci nu-i vorba de o barbatie aroganta, de o masculinitate debordanta, ci de acea barbatie care tine la valorile pentru care lupti sa te intorci la tarm: familia, copii, dragostea, saracia curata.

Cheia

Aceasta saracie curata cred eu e cheia Evangheliei acesteia. Ascultati mirarea Evanghelistului cind se numara pestii, care, atitia fiind, multi tare pentru o pescuire de-acum, dara pentru cea de-atunci, „...mreaja nu s-a rupt!". Minunea acestei bogatii protejata de Hristos e gindul ce-mi aduce aminte ca nu exista lectura evanghelica adusa dinaintea noastra care sa nu ne intereseze direct. Aici, aceasta protejare a lui Hristos adusa muncii cinstite, mi se pare fundamentala. Un Hristos atent la aceste amanunte? Astazi, cind se pare ca toti aceia care au bani isi pot permite orice, inclusiv sa minta sfruntat de dragul de a-si dovedi puterea, cind a fi bogat este echivalent cu a eluda orice doze de bun simt, cind a dispune de puterea corupatoare a banului inseamna a putea corupe cit mai multi cu bani, Evanghelia aceasta, Dumnezeul Care ne vorbeste din ea, ne arata ca adevarata bogatie vine din minunea pe care El o pune miez bogatiei tale. Bogatie care-L cheama pe Hristos pentru barbatia rabdatoare si simplitatea curata prin care ti-o cladesti, prin saracia limpezita in privegheri din care se naste bogatia intilnirii cu minunea Mintuitorului Hristos.

Bogatii in mrejele credintei tale

Pare usor lucru sa intelegi de unde vin darurile, daca intelegi ca ele nu vin de la tine, ci ca se nasc pentru tine din adincul de clestar al dragostei lui Dumnezeu, mereu pus pe umplerea, pina la rupere, a mrejei credintei tale. Pentru ca a astepta zorile pentru a vedea minunea darului lui Dumnezeu inseamna a te desprinde din obisnuinta de a nu mai astepta nimic, ca si din nemernicia gindului ca totul ti se cuvine. A intelege ca protectia de har pe care o naste Hristos este ea insasi o bogatie fara de margine. De cite ori n-ati vazut oameni care nu-si mai incap in piele de cite o realizare minora, de cite o cumparatura perisabila, de cite o avere facuta din speculare si inundarea cu interese a vietii lor. Bogatia ce o da Hristos e altfel. Te ajuta sa gasesti bucurie intr-un colt de pita mai mult decit intr-un apartament luxos, dar lipsit de zimbetul vietii, sa afli multumirea de a da un pahar de apa mai presus decit aceea de a avea mii de hectare de pamint umflat de pretentii, de a concentra intr-un cuvint de dragoste mai mult decit in miile de discursuri de dragoste care aduc moartea peste mii de suflete, sa afli minunea in lucrurile pe care Dumnezeu le filigraneaza cu roua diminetii mai presus decit modele lumii, care dezbraca de gust estetic privirea atitor si atitor oameni.

Rabdare

Cred ca aceasta este lectia de efort pescaresc care tine lumea: a vina minunea luminii lui Hristos din toate adincurile neprimitoare ale lumii, a intelege ca in Zorii de lumina ai Invierii cel care rabda pina in sfirsit noaptea asteptarii este umplut de bogatia mrejei pline de har ce insoteste cuminte, peste apele de smarald ale bucuriei, corabia bogatiei, care este Biserica.

Da-ne Doamne ca, in sfirsit, sa fim peste de mingiiere asteptarii Apostolilor tai, pescari de oameni, apoi salta-ne pe puntea mintuitoare a Corabiei celei din lemn de Cruce, Ortodoxia bucuroasa! E mult, e putin? Da-ne sa intelegem cu cita bogatie ne-ai pretuit sufletul!