Delia, nu poti sa-ti speli "pacatele" decat ducandu-te tu insati la farmacie dupa ele - ii scutesti de-un efort. :) hai, mai lasa si tu de la tine..

Ok, ok. Oricum era off topic de mult. No further posts. Vorba multa (si pe langa), saracia omului, pardon, enervarea celorlalti.

Initial nu am mai voit sa raspund, gandind ca de fapt intrebarile tale nu sunt sincere adica venite din dorinta adevarata de cunoastere ci de fapt sunt puse dinadins in chip viclean.
Si aceasta se intelege din actiunile tale.
Ti-am spus ca daca un ateu doreste sa cunoasca pe Dumnezeu inseamna ca harul Domnului undeva candva l-a atins fara ca el sa stie sau sa constientizeze. Aceasta dorinta de cunoastere numai Dumnezeu o poate sadi in inima unui om ce se declara ateu. Mi-ai raspuns ca nu, ca "nu te-a atins nimeni". Ei bine, daca nu doresti sa cunosti, nu ai aceasta simtire, atunci de ce intrebi cele de mai sus?
Ori intrebi sincer din dorinta de cunoastere si astfel simtirea ta contrazice vorbele tale; ori nu esti sincer, nu ai aceasta dorinta de cunoastere si pui intrebarile in chip viclean. Trebuie sa lamurim aceste lucruri inainte de a-ti raspunde la intrebarile tale.
Intrebarile sunt grele dar si frumoase si merita raspuns daca cu adevarat voiesti sa sti. Iar de voiesti sa sti aceasta sincer, atunci Slavit sa fie Dumnezeu care cu puterea Lui te-a facut sa voiesti ca sa stii. iar de nu voiesti sa sti, atunci dialogul dintre noi este inutil, caci pui intrebari la care de fapt nici nu astepti un raspuns cu adevarat. La ce bun sa mai primesti raspuns. Un crestin adevarat nu vorbeste niciodata in desert.

Te-ai trezit si tu la spartul targului..

Nici daca intrebarea era sincera nu aveai ce sa-i raspunzi; omul a descoperit o contradictie logica in text, mai sunt si altele. Eu am intrebat mai demult de ce l-a pedepsit D-zeu pe sarpe, daca fusese manipulat de diavol ca sa o pacaleasca pe Eva; nu mi-a raspuns nimeni.

Sarpele era diavolul.
Te referi la blestemul animalului "sarpe" de a se tari si a "manca pamant"?

Si la intrebare s-a raspuns si e simplu: distingerea binelui de rau e mai complexa decat a asculta de o porunca.

Bre, "contradictia" a fost explicata, nu e nici o contradictie decat pentru mintea beteaga de credinta si plina de reavointa.
Pana si ateul nostru a primit explicatia, n-a zis mersi dar nici de comentat n-a mai comentat pe tema asta.

Si tu ai fost manipulat sa fii ateu, dar asta nu inseamna ca nu ai sa suporti consecintele.

Diavolul a manipulat si a fost pedepsit Sarpele; astept explicatia acestei pedepse.

Raspunsul este exact mai sus, dar daca matalutza est, ca un ateu ce se respecta, orbete la orice contrazice credinta ta..

Nu este o contradictie, iar invatatura de credinta ortodoxa, si Sfintii Parinti ne-au dat raspunsul. Am sa il postez pentru un ateu care cu adevarat doreste sa cunoasca, daca se va arata acesta. Pentru cei nesinceri nu are rost.

Legat de intrebarea cu sarpele (care nu a fost manipulat ca nu are ratiune ci care a fost doar folosit de diavol, ca o unealta) am sa iti raspund asa (si desi tu ai pus intrebarea in chip viclean si nu pentru cunoastere , am sa iti raspund doar ca sa cugeti ca la toate exista raspuns de la Dumnezeu, iar daca oamenii cu care interactionezi nu stiu sa raspunda, asta nu inseamna ca nu exista raspuns):

"De ce este pedepsit şarpele şi nu diavolul?

Poate întreba cineva: de ce, totuşi, a fost pedepsit atât de aspru şarpele, această necuvântătoare, de vreme ce diavolul a lucrat prin el ca să le dea îndemn protopărinţilor spre neascultare? Şi aceasta este lucrarea nemăsuratei iubiri de oameni a lui Dumnezeu.

Aşa cum un tată iubitor îl pedepseşte pe ucigaşul fiului său distrugând şi frângând cuţitul sau sabia cu care l-a răpus, tot aşa şi preabunul Dumnezeu i-a dat osândă veşnică şarpelui, fiindcă el s-a făcut slujitorul şi arma diavolului în ispitirea protopărinţilor. Aceasta, ca să înţelegem, din pedeapsa dată acestei vietăţi pe care o putem vedea şi simţi, ce înfricoşată pedeapsă a gătit Domnul diavolului care este nevăzut.

Dacă şarpele, care a fost doar unealta, a stârnit mânia neîmpăcată a lui Dumnezeu, cât de mare trebuie să fi fost osânda primită de diavol? Mai degrabă, tot Domnul Hristos ne-o arată, în sfintele Evanghelii, vorbind celor ce se află de-a stânga Sa: “…Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).
(Cuvântul XVII la Facere PGB 2, 470, PG 53, 142)" Sf. Ioan Gura de Aur