Acel articol nu se refera la relativizarea invataturii sau la modernism, ci la perceptii subiective diferite. De altfel in afara de comentariul tau mai sunt doua comentarii la articol, unul din ele foarte detaliat, ambele precizand ca nu sustin deloc de acord cu dezacordul in privinta unei invataturi.
Chiar vroiam sa mentionez datile trecute ca toate articolele si toti cei care scriu pe acel site, ortodoxia tinerilor, sunt exact ce spun si eu, nu sunt deloc in spirit ecumenist. Daca iti este drag acel site, de ce nu inveti ceva de acolo, pari a fi singura care sustine altceva.
Am observa ca pe aproape toate site-urile se propaga invatatura ortodoxa, nu cea modernista, unele scriu constant impotriva ecumensimului, doar pe forumul acesta sunt mai multi credinciosi care sustin aceste invataturi moderniste. Si par astfel ca cei ce nu le sustin ar fi in minoritate, cand de fapt daca cineva cauta pe net nu prea o sa gaseasca aceste idei pe site-urile ortodoxe.

O sa precizez ceva legat de adevarul absolut si relativ, astfel de discutii aveam cu cativa atei acum cativa ani. Interesant e ca pana la urma ei au inteles despre ce e vorba, desi erau atei.
Adevarul relativ de care se tot vorbeste, adica fiecare vede cum crede realitatea e de fapt o conceptie din religiile pagane, hindusii si budistii au asa ceva. New-age-ul are la baza aceasta conceptie.
O perceptie relativa, personala, putem avea in cazul senzatiilor, sentimentelor, trairilor, etc. Adica ii place cuiva culoarea rosie, altuia verde, unuia ii place un film altuia alt film sau mancare. La asta se refera si articolul.
Relativismul modern a extins aceasta perceptie subiectiva si asupra realitatii obiective. Nu putem sa spunem de exemplu despre un tigru ca are patru picioare sau zece, fiecare cum crede si are dreptate. Acesta e un adevar absolut, nu tine de perceptia cuiva. Sau ca Romania este in Europa, acestea nu sunt adevaruri relative, ci obiective.
La fel si in cazul invataturii, nu e ceva ce tine de perceptia noastra, ca nu noi reinventam Revelatia. E un adevar absolut, nu relativ cum il vad unii gresit. Trairea noastra, sentimentele, da, acestea tin de perceptia subiectiva.

Pedalăm, pedalăm fără pic de atenţie
(ca şi cum ne-a luat cineva toată atenţia în pumn, ca într-o menghină şi nu mai reuşim să vedem decât un mic punctuleţ care, prin fixarea atenţiei devine gigantic, monstruos de mare)
pe o temă, zic eu, falsă: că unul e ortodox, susţinînd învăţătura sfinţilor, precum altul e heterodox sau, oricum, influenţat de duhuri străine, dinafara Bisericii.

Ca să mai stingem puţin această împărţire penibilă în căprării, îngăduie să-ţi pun o întrebare, cu tot gândul bun; poate mai clarificăm puţin imaginea unora despre alţii.
Iată întrebarea: cum înţelegi tu, personal (că ai totuşi o personalitate unică şi individuală) şi totodată în duhul Bisericii, atât cât ai acces la scrierile sfinţilor Părinţilor noştri de care faci atâta caz, următoarele versete (implicit pericopele din care fac parte):

"Multe am a vă scrie, dar n-am voit să le scriu pe hârtie, cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să grăiesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină." (2 In 12)

"Drept aceea, privegheaţi, aducîndu-vă aminte că timp de trei ani n-am contenit, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi..." (FA 20, 31)

Pentru cei cărora li se adresa nu era perimat, iudeii continuând să practice circumcizia, iar Apostolul nu i-a oprit, după cum nici Mântuitorul nu venise să strice Legea, ci s-o plinească (desăvârșească). Sf. Pavel îi trece de la trup la duh, de la circumcizia cărnii la cea a inimii, după cum și Botezul este din apă și din Duh, apa fiind doar partea văzută și neesențială (din moment ce în lipsa ei se poate face chiar și cu țărână, iar în caz de martiriu nu mai este necesară nicio materie).

Faptul că cel care mărturisește strâmb ar fi lipsit de har mi-a dat de gândit. Pentru că cine nu este în Adevăr este despărțit de Dumnezeu, deci fără har. Adevărul, însă, Se face cunoscut în Duhul Sfânt. Este și conlucrarea omului, prin eforturile lui de cunoaștere, dar și de curățire și luminare. De fapt, unul dintre darurile Duhului Sfânt este duhul înțelegerii. Cei care au formulat dogmele credinței creștine au avut acest duh. Au fost în Adevăr.
Exprimarea lui de către cei credincioși este menită să-i pună pe Cale, să nu-i lase în afară, să nu iasă din staul. Și este foarte bine.
De cei care nu-l cunosc sau nu-l mărturisesc drept, însă, nu știu ce să zic. Nu putem avea niciun fel de certitudine cu privire la ei, pentru că Duhul Sfânt nu este supus niciunei necesități și suflă unde vrea.

P.S. Îmi face bine claritatea și siguranța opiniilor tale. S-ar putea să-mi fie de folos, pentru că uneori mă tem că mă atrag pantele alunecoase.

Iubirismul pomenit anterior.

Pentru că Revelaţia are caracter de relaţie inter-personală. Persoana autentică nu striveşte persoana, nu o obligă, nu o constrânge ci o iubeşte, se smereşte luînd aminte la semen (în sensul în care Domnul ne-a numit fraţi), la particularităţile lui ontologice, unice şi originale. Aşadar, pentru că Dumnezeu e smerit înaintea scriitorilor pe care i-a inspirat.

Pentru că Dumnezeu e bogat, neîncăpînd sub pălăria unui singur om/scriitor şi pentru că, desigur, Dumnezeu nu e obiect - ca să încapă precum caisa într-un borcan.

Pentru că unul şi acelaşi mesaj se poate comunica în multe moduri, funcţie şi de cel ce receptează.

Pentru că informaţia e un produs de relaţie, nu unul absolut, în sine. Ţine de întâlnirea dintre două persoane, e rod al relaţiei, aşadar diferă nu numai din pricina bogăţiei Sursei ci şi din pricina specificului receptorului. Şi e duh, lucru pe care îl uită mereu obiectualiştii raţionalişti şi mecanicişti, sărmanii.

Pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi.

Pentru că eu, ca tată, unul sunt şi îi iubesc cu aceeaşi intensitate pe toţi copiii mei: şi pe Petru şi pe Tudor şi pe Maria. Cu toate acestea, într-un fel comunic cu Petru, altfel cu Maria. Deşi tot eu sunt, unul şi acelaşi tată şi tot aceleaşi conţinuturi le comunic, neavînd o învăţătură diferenţiată sau alt sentiment decât iubirea părintească, una, izotropă (ca să forţez o analogie cu fizica).
Mai greu e când se ceartă între ei şi îmi revendică, fiecare, iubirea doar pentru el / doar pentru ea, iubirea întreagă şi "dreptatea". Atunci le spun: "să ne liniştim, mai întâi!". Şi bag seamă că Dumnezeu ne zice şi nouă acelaşi lucru...

Ca si in trecut, improsti fara sa intelegi despre ce este vorba. Spre exemplu, nu ai inteles ca „antiecumenismul pravoslavnic” face trimitere la o realitate, iar cel ideologic la alta.

Desigur ca iti raspund, sunt citate care se dau de obicei in discutiile cu neoprotestantii, ca argument pentru Sfanta Traditie, pe care ei n-o inteleg. Sunt si alte citate mai concludente in acest sens.
Nu eu am scris despre membrii taberelor, dar totusi e evident ca noi nu sustinem acelasi lucru. Nici nu inteleg, eu scriu ca acea intelegere e gresita si apoi se spune ca am sustine acelasi lucru, sau ca e ceva compementar. Cum sa sustin si eu acelasi lucru daca eu critic acele lucruri, asta ma nedumereste pe mine. Adica vreau nu vreau si eu as sustine tot conceptii luate din ecumensim. Cautati pe google cuvantul ecumensim si cititi orice articol, sunt o multime si toate critica ecumensimul. Acum comparati unele conceptii pe care le credeti cu ce scrie acolo despre ecumensim. O sa vedeti ca in marea majoritate coincid. Atunci unde as spune eu ceva gresit sau exagerat? Nu avem conceptii diferite? Discutam de parca netul e setat doar pe forumul acesta, si nimeni nu citeste si alte site-uri ortodoxe. Apropae toate site-uriel ortodoxe sustin exact ce spun si eu, nu am gasit pana acum un site care sa fie ecumenist. E adevarat, mai sunt cateva articole favorabile conceptiilor ecumeniste, in marea de articole care nu sunt asa.
Nici nu ar mai trebui sa scriu eu nimic, articolele de pe net vorbesc de la sine.

Eu tot nu am inteles la ce te referi, e mai usor sa explici intr-o fraza. O sa caut si pe net, poate gasesc explicarea termenilor.

De exemplu un articol pe care l-am citit azi: http://www.apologeticum.ro/2013/01/d...in-interiorul/
Citez: "Nici un Crestin Ortodox nu poate participa la aceasta rugaciune in comun cu eterodocsii. Cerem in Ectenie “Unitatea Credintei”, dar nu unitate in diversitate, ci Unitate in Adevar, adica toti “sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Adica toti eterodocsii trebuie sa revina la Credinta in Duh si in Adevar, la Biserica cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica si anume Biserica Ortodoxa.

A participa la o astfel de “rugaciune ecumenica” este o blasfemie si un pacat, indiferent ca o face un patriarh, un episcop, un teolog, un sinod, etc. Cine are constiinta ortodoxa nu poate participa la acest eveniment, pentru ca acest eveniment este impotriva constiintei Bisericii. Daca acest eveniment ar insemna dialog fara rugaciuni in comun, cu toata dragostea, eu as fi primul care as participa, dar avand in vedere ca sunt implicate rugaciuni in comun cu eterodocsii, constiinta imi spune sa nu particip ca sa nu blasfemiez pe Hristos, care a lasat un Singur Adevar. “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) “Cine nu va crede si nu se va boteza se va osandi”(Marcu, 16, 15-16). Iata ca Hristos a fost primul “taliban” sau “extremist” si toti sfintii L-au urmat. Nu exista in ortodoxie sfant ecumenist, toti sfintii de la inceputul crestininsumul pana astazi au fost antiecumenisti, dupa cum demonstreaza sinaxarele lor. Iubirea se manifesta fata de persoane, dar nu si fata de credintele strambe ale persoanelor. Aceasta a fost gandirea Sfintilor Parinti si continua sa fie pana la sfarsitul veacurilor.

Sau Parintele Iustin Parvu, ca tot a trecut la Domnul de curand (e vorba despre stilisti in articol): http://www.apologeticum.ro/2010/06/p...s%C2%ADericii/
"Dragii mei, mar*tur*isirea tre*buie facuta fara echivoc, fara ascun*zisuri. Ade*varul tre*buie scos la lumina, dar numai ade*varul, pen*tru ca lumea nu mai stie de unde vine si incotro merge. Din pacate man*ualele teo*log*ice prez*inta real*i*tatea Bis*ericii trunchiat si copiii nos*tri nu vor avea acces la o invatatura aut*en*tica a isto*riei bis*ericesti. Sis*temul politic a urcat si pana la var*ful ier*arhiei bis*ericesti, ca peste tot, de alt*fel. Dar asta nu e nicio nou*tate...
Insa nu iesim din staul si nu tre*cem la nicio alta bis*er*ica schis*mat*ica, chipurile orto*doxa. Ramanem in Bis*er*ica in care ne-am nascut si sa avem cura*jul sa mar*tur*isim orice abatere de la dreapta cred*inta. Deo*cam*data nu se pune prob*lema unei erezii vadite in Bis*er*ica noas*tra. Avem dato*ria de a vadi rat*acir*ile con*d*u*ca*to*rilor bis*ericesti, de a vadi peri*colul ecu*menist, pen*tru a evita fatala unire cu papis*tasii sau alte comu*ni*tati bis*ericesti care sunt cazute din Har, nu mai au suc*ce*siune apos*tolica si nu mai pas*treaza ade*varul intreg al Bis*ericii Sobor*nicesti, sta*bilit prin cele 7 sinoade ecu*menice. Sa ne pazeasca Dum*nezeu de o ast*fel de unire necanon*ica! Atunci nu va mai fi har intr-o ast*fel de bis*er*ica. Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis*ericii fara inte*meiere canon*ica, asa cum e cazul bis*ericii stiliste de la noi.