vai de noi!!!!!!!!!!
 

Tocmai astazi am primit de la Manastirea Petru Voda,o carte (pe care am solicitat-o eu ,fiind recomandata uneia din fiicele mele ,de la manastirea Frasinei)este vorba despre "Cartea omului-sau un barbat si o femeie,de la facerea si pina la innoirea acestei lumi"..autor =Florin Stuparu.Abia am apucat sa citesc citeva pagini ,dar intrand pe acest forum,am avut surpriza sa gasesc aceasta discutie(de altfel,avind legatura cu cartea primita de mine)...si mi=am zis ca ar trebui sa intervin si eu ,avand experienta celor 31 ani de casnicie. In primul rand il apreciez foarte mult pe "ioan cezar",ptr,deschiderea sufletului si ptr,sinceritatea debordanta de care a dat dovada (multi ,nu sunt in stare sa o faca....si stim de ce)...ii doresc din tot sufletul sa reuseasca impreuna cu sotia si copiii lui pe acest "drum anevoios"al mantuirii. Mi-am amintit ,ca de fapt ,acum vreo 20de ani,am inceput si eu aceasta "zbatere" sa-i spunem,pentru a gasi "calea mantuirii"....si da...este o zbatere in adevaratul sens al cuvantului. Pot spune ,ca dupa atatia ani,am reusit intr-un fel impreuna cu sotul meu,sa ne "inghesuim"...la intrarea acestei minunate "cai"...drept care ii multumim Bunului Dumnezeu, pentru Mana intinsa,pe care am simtit-o de nenumarate ori,in caderile noastre.....si suntem inca la inceput.....deci...concluzia....ptr.mantuire trebuie "lupta"...fara intrerupere.......va recomand sa incercati cartea ,pe care am pomenit-o mai sus.....Doamne Ajuta!!!!!!!!!!

Sunt de parere ca adulterul,despartirea,conflictele,sunt doar niste efecte.Este de dorit sa se vada putin dincolo de ele,in adevarata cauza,radacina a problemelor.Evitand sa se atinga aceasta cauza (pentru ca de cele mai multe ori doare si poate genera conflicte),nu se reuseste decat sa se tensioneze si mai mult ,in timp, situatia,sa se acumuleze frustrari,pana la punctul in care ajunge de nesuportat si chiar se poate ajunge la ruptura.Confruntarea cu problema este singura solutie.
Eu nu stiu ce se intampla in viata ta,insa indiferent despre ce ar fi vorba,comunicarea deschisa este cea mai importanta,insa si introspectia,observarea si auto-observarea (ganduri,emotii,comportament si descoperirea cauzei care le genereaza).
Deasemenea,multi dintre noi cand intram intr-o relatie (casnicie),traim cu iluzia ca celalalt ne este dator sa ne faca fericiti si proiectam asupra lui propriile noastre nevoi afective,mai mult sau mai putin implinite in copilarie,ceea ce inevitabil va duce,mai devreme ori mai tarziu, la nemultumire si la dorinta de a-l schimba pe celalalt si sfarsind prin a cere altcuiva,ceea ce noua insine nu ne oferim...
Iar partenerul vine cu aceiasi poveste interioara.Asa cum bine au sesizat multi,in cuplu totul functioneaza ca intr-o oglinda,o oglinda,care ne provoaca necontenit sa invatam impreuna.Poti sparge oglinda,atunci cand te infurii,sa o arunci cat colo,insa cand vei intalni alte si alte oglinzi,ele toate iti vor arata acelasi lucru...pe tine insuti! :)
De aceea,pentru a schimba ceea ce nu functioneaza in relatie,in primul rand cu noi insine este nevoie sa lucram,iar prin comunicare,sinceritate,deschidere,asertivitate,ala turi de fiinta iubita sa vindecam,sa transformam relatia.
Legaturile de iubire sunt ca vinul...in timp pentru unii se transforma in otet,in timp ce pentru altii intr-o licoare de soi ales! :)

Am avut si eu curiozitatea sa citesc acest fir .
A fost o senzatie tare stranie , asemanatoare cu acum vreo 2 ani cind la discutii participau ,,celebrele" userite Ory si Fany, Andreicozia , Geonektarios si nu numai .
A fost o senzatie de: unde dai si unde crapa!
In orice caz , eroismul credintei , sinceritatea debordanta , smerenia marasmica si induiosarea maladiva a lui Caesar ma trimite negresit cu gindul la spasitul Geonektarios. Iar aceste atribute folosite de mine sunt enumerate la modul cel mai serios si descriptiv. Da ma rog , este treaba fiecaruia cum doreste sa traiasca dumnezeirea.
Unde dai si unde crapa, deci : mai nimeni nu a vrut sa inteleaga sensul observatiei facute la un moment dat de Glykys si ca urmare au luat-o la buseli care cum a prins-o .
Aici m-au desgusta de-a dreptul surorile care i-au adresat intrebari de-a dreptul stupide : de ce vorbesti tu , ce tu esti casatorita , tu ai copii...? Exact cum sunt inteventiile penibile nenumarate si facute de multi useri in care se imbraca aceasta atitudine total aiurea .
Dar f. corect si frumos a raspuns Glykis : ,,... nu este nevoie sa fiu, dar este nevoie sa marturisesc poruncile Domnului " si a rupt gura tirgului . Cine are discernamint de om matur poate intelege ca a facut o greseala bagindu-o ,,in corzi".
Dupa parerea mea, poti fi om grozav, sa pictezi zeci de tablouri, sa fi artist nu gluma , sa ai publicate ... nu mai stiu ce , dar daca imi pui o asemenea intrebare , te rog sa ma intelegi sora ca esti stupida ! Iti tai craca de sub picioare astfel, ca sa nu zic altcumva .
O alta sora , desi pina la urma a cotit-o, a considerat ea bine ca sa ne spuna ca defapt toti suntem niste desfrinati . Prostia asta ma duce cu gindul la un jenant user banat de mult , care era extrem de slobod la gura si care afirma pe un fir de discutie despre malahie ca in fond : ,,...toti barbatii au facut asa ceva , iar cei care nu recunosc sunt niste ipocriti !"
Noroc ca au fost totusi voci care au indreptat categoric si bine situatia ... dar idea arata ca multi sunt oamenii care gindesc gaunos !
Iarasi am avut o senzatie stranie ca multi, prea multi crestini nu stiu cind biserica accepta deslegarea unei casatorii (canoanele , de, ce sa facem, daca nu le suportam ?; numai cind le vom suporta atunci le vom si cunoaste) dar ca fabuleaza fiecare dupa cum il tine imaginatia . Ba cei/cele care sunt mai pietre de moara in contra credintei amesteca venial criteriile civile, ,,sociale", de bun simt , cu cele de ordin duhovnicesc , si facindu-se oarecum ,,vocea patriotului nationale" reusesc un coctail, cica duhovnicesc .

Dar peste toate aceste intimplari ramine pt. mine concluzia trista ca multi , prea multi inca, inteleg sa raspunda despre galos cind ei sunt intrebati de soson. Adica , fie nu sunt intelese, patrunse , corect ideile celui care scrie , fie se trezeste pacatul exact in cine nu te astepti si mai ales in locul in care credeai mai putin, si incepe sa dea raspuns !

Mi-am permis sa scriu aceste impresii in primul rind ca nu am participat la discutii , adica fara a crea vreo influenta in discutii , ci am ,,ascultat" de pe margine cum se ciorovaie.
In al doilea rind , acestea sunt impresiile mele , si sunt indrituit pt. ele, nefiind obligat sa le imprumut pe ale altuia .
Cine mi le impartaseste bine , cine nu ...la fel . Eu nici o data nu am fost macinat de ispita de a fi pe placul cuiva, de a fi in postura rabinului din banc : vai, tu ai dreptate, dar si tu ai ... aaa, si si tu ai dreptate ! Nu, eu imi marturisesc gindurile mele, si atit !
Dar daca cumva sunt si frati care s-au tulburat de parerile mele atunci le recomand frateste sa nu se mai arunce cu capul inainte la greseli , ca doar acestia sunt supusi tulburarii !
Ma bucur insa, in incheiere, ca a rinduit Dumnezeu ca sa i se intimple si unui alt user ceea ce mi se intimpla mie mai des : sa te trezesti total pe dos luat la intrebari despre subiectul de discutie , si sa fi facut praf in cuvinte , comparatii si constatari jenante (pt. cel care ti le arunca) cind defapt tu sti f. bine ca marturisesti Adevarul adevarat (si nu relativ) si ca nu voiesti sa faci nici un rabat de la El.
Pacea si linistea mea , de mult, este aceasta :
,, Daca pe Mine m-au prigonit si m-au ocarit , si pe voi va vor prigoni"
si inca
,,Fericiti veti fi cind va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvintul rau importiva voastra ... marturisind pt. Mine"

O seara cu pace fratilor forumisti !:18:

Convorbiri cu Pr.Cleopa
 

132. In ce conditii Biserica Ortodoxa aproba divortul ?

Dupa invatatura data noua de Dumnezeu, casatoria este indisolubila, adica una singura pe toata viata : " Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta " ( Matei 19, 6 ) . Numai moartea desparte in chip firesc pe cei doi soti. Totusi, sunt cateva exceptii ingaduite de Biserica, care duc la despartirea sotilor intre ei prin divort. Iar divortul este desfacerea casatoriei pe care o provoaca sotii intre ei, pentru care Biserica nu le poate da nici o binecuvantare sau hotarare juridica oficiala. De aceea, nici nu se prevede vreo slujba bisericeasca la divort. Adevarata legiuitate a nuntii consta numai in casatoria intaia. Desfacerea ei legala o face numai moartea unuia dintre soti, sau pe plan mai inalt, moartea ambilor soti, caci dupa moarte " sunt ca ingerii, necasatoriti " ( Matei 22, 30 ) .

Cu toate acestea, conducerea bisericeasca, tinand seama de scopul moral al casatoriei, inca din vremea apostolilor a dat ingaduinta vaduvei ramasa prin deces de a se recasatori. Deci ca o iconomisire dintre cele doua altemative : a vaduvei prea superioare, in deplina stapanire de sine ( Luca 2, 36-37 ) si a desfraului prea pacatos, i s-a indicat calea de mijloc a casatoriei celei de a doua ( I Corinteni 7, 8-9; I Timotei 5, 3, 6, 14 ) , cum spune asa de clar Arhimandritul Nicodim Sachelarie, in lucrarea sa monumentala Prsvila Bisericeasca.

133. Care sunt cauzele canonice ale divortului ?

Motivele canonice de divort sunt :

I.a. Adulterul ( preacurvia ) , adica violarea credintei conjugale de catre sot sau sotie. Acest motiv de divort se bazeaza pe Sfanta Evanghelie, adica pe dreptul divin ( Matei 19, 9 ) .
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul.
c. Iarasi, sotul poate divorta cand sotia se face vinovata de avort intentionat si prin aceasta impiedica scopul casatoriei.
d. Cand femeia sau barbatul participa fara voia celuilalt la ospete si petreceri necuviincioase.
e. Pentru sotie exista motiv de a cere divort cand barbatul sau o acuza public pe nedrept de adulter cand sotul ei greseste in public sau in ascuns, in casa sau in alta parte cu o alta femeie.

II. Al doilea motiv principal de divort, dupa adulter, este caderea unui sot din dreapta credinta - apostazie, necredinta, secta etc. ( I Corinteni 7, 15 ) .

III. Cand unul din soti sau amandoi intra in monahism, " ca o moarte superioara, fata de lumea pusa in slujba pacatului " ( Sinodul VI Ecumcnic, canonul 12 si 48 ) . Insa " cel ce-si lasa ( prin divort neingaduit ) sotia sa legitima si ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului ( Matei 19, 9 ) , adica sa fie oprit pana la 15 ani de la Sfanta Impartasanie " , dupa Sfantul Vasile cel Mare.

134. Cand se considera incheiat divortul canonic ? Adica in ce moment cei doi soti sunt liberi sa se casatoreasca, din punct de vedere canonic ?

Divortul canonic se considera incheiat cand intre soti au urmat motivele de divort aratate mai sus ( adica : adulterul, lepadarea de credinta, intrarea in monahism etc ) . Trebuie, insa, pe langa motivele canonice aratate mai sus, sa se tina seama si de motivele de divort hotarate de legislatia civila.

135. Care sunt efectele divortului canonic ?

Efectele de drept ale divortului canonic se refera pe de o parte la sotii divortati, iar pe de alta parte la copiii nascuti din casatorie. Divortul canonic desface in orice privinta legatura conjugala si pune pe soti in acel raport in care se gaseau inainte de casatorie ( dupa Dreptul bisericesc oriental de episcopul Nicodim Milas, cap. 202 ) .

128. Cate casatorii ingaduie Biserica ?

Biserica Ortodoxa ingaduie cu pogoramant trei casatorii, insa in anumite conditii. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 87, spune despre a doua nunta : " Casatoria a doua este ingaduita de Biserica, numai celor ce au ramas vaduvi de tineri prin deces si n-au copii " . Iar Sfantul Apostol Pavel, sfatuieste la vaduvie in castitate, dar cine nu poate " mai poate sa se casatoreasca, decat sa arda " ( I Corinteni 7, 39 ) . " Casatoria a doua nu se binecuvanteaza cu cununie, ci se canoniseste doi ani sa a nu se impartasi, iar a treia casatorie trei ani " , zice Sfantul Nichifor in canonul 2. Daca cei ce se casatoresc a doua oara sunt batrani, " unii ca aceia manie pe Dumnezeu, sa aiba pocanie trei ani si metanii cate 24 pe zi " ', zice Pravila Bisericeasca de la Govara, cap. 109. " Cel casatorit a doua oara nu mai poate fi hirotonit " ( Apostolic 17; VI Ecumenic, 3; Sfantul Vasile, 12 ) . Slujba cununiei a doua se face simpla si fara fast, iar preotul nu are voie sa ia parte la masa lor ( Neocezareea, 7 ) . Preotul, daca ramane vaduv, nu are voie sa se casatoreasca a doua oara. Daca totusi indrazneste la a doua casatorie, pierde preotia si nu mai are voie sa savarseasca nimic din cele ale preotiei ( Sfantul Vasile, 6 ) .

Casatoria a treia se ingaduie de Biserica " numai de mare nevoie, acelora care nu au copii, pana ls varsta de 40 de ani " . Sfantul Vasile zice ca " la trigami sa se aplice afiurisire ( oprim de la Sfanta Impartasanie ) cinci ani, fara a-i opri cu totul de la Biserica. " ( Canon 4 ) . " Nunta cea dintai este lege, a doua iertare, iar cea de-a treia este calcare de lege " , zice Indreptarea Legii de la Targoviste, cap. 205. Casatoria a patra este oprita cu desavarsire de Biserica. Cel vinovat este " afurisit si lipsit de toata slujba Bisericii " pana se desparte de acea persoana si se pocaieste opt ani.

" Daca o femeie sau barbat moare si sotul ramas se casatoreste, nu pacatuieste ... dar daca ramane vaduv ( pana la moarte ) isi agoniseste mai multa slava la Dumnezeu " ( Pastorul lui Herma ) . Iar Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, in cartea sa Apologia, spune despre a doua casatorie : " Dupa Dascalul nostru, cei ce s-au casatorit a doua oara dupa legea omeneasca sunt pacatosi, precum si cei ce cauta la femeie spre a o pofti. Ca nu numai cel ce preacurveste cu fapta este preacurvar, ci si cel ce voieste a preacurvi, fiindca nu numai faptele ci si gandurile sunt vazute la Dumnezeu... " . Iar pe cei ce fac mai multe casatorii, Sfintii Parinti ii numesc poligami. Deci, dupa a doua nunta nu mai este nunta, ci poligamie. De aceea a zis Domnul samarinencei care pacatuise cu cinci barbati : " Pe care il ai, nu-ti este tie barbat " ( Ioan 4, 18 ) . " Cei ce au trecut peste a doua nunta, nu merita sa fie numiti barbati si soti " , zice Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 4. Tot el spune pentru a treia nunta : " Sfinti Parinti au trecut sub tacere nunta a treia ( poligamia ) si au socotit-o ca pe o pofta dobitoceasca si straina de vrednicia omului crestin. Noua ni se pare ca acest pacat este mai mare decat curvia... " ( Canonul 80 ) .

129. Care este scopul evanghelic al nuntii crestine ?

Scopul principal al nuntii crestine, dupa porunca lui Dumnezeu ( Facere 1, 28; 2, 18-24 ) si dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, este unirea prin iubire a celor doi soti in numele Domnului pentru nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc. Apoi, ajutorarea sotilor intre ei, pentru usurarea vietii; infranarea trupeasca si evitarea desfraului si a imoralitatii in lume. Toate aceste scopuri sa fie spre preamarirea lui Dumnezeu ( Ivatatura de Credinta Crestina Ortodoxa, pag. 487; Dictionarul Teologic, Pr. I. Bria, 1981, pag. 95-96 ) .

130. Ce pacat savarsesc cei ce traiesc fara cununie religioasa si au copii ? Ce trebuie sa faca ei spre a se mantui ?

In afara de cerintele fizice, omul are in plus necesitati si datorii superioare, sufletesti, si deci are nevoie in casnicie si de binecuvantarea lui Dumnezeu, adica de cununia religioasa. Cei ce traiesc fara aceasta cununie nu li se pot primi darurile si pomelnicele la Sfantul Altar si nu pot fi nasi, nici la cununie, nici la botez. Ei nu se pot mantui decat daca se cununa la biserica facand si un canon de cativa ani oprire de la Sfintele Taine ( Dupa pravila bisericeasca de Arhim. Nicodim Sachelarie ) .

(sursa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm )

Şi pe mine nă neliniştesc( nu-mi permit să spun "dezgustă" că este urât) persoanele care se erijează în atotştiitori dar ori nu au trăit anumite situaţii ori din varii motive au ales să-şi ducă singuri războiul pentru măntuire. Sfinţii părinţi ne spun clar: ori căsătorie ori călugărie! Ne dăm cu părerea, lovim în toată lumea dar habar nu avem ce război duce cel din spatele monitorului. Eu nu postez şi nu-mi dau cu părerea decât despre situaţii pe care le-am cunoscut, le trăiesc şi sunt implicată în ele. În rest stau în banca mea şi dor citesc.
Am 36 de ani de căsnicie, cu acelaşi soţ. Nu a fost uşor şi nu este nici acum. Este o luptă continuă iar victoriile sunt mici şi uneori o furtună spulberă şi cele pe care le-am câştigat cu multă trudă şi lacrimi. Dar nu abandonz, nu divorţez şi nu urăsc.
Oare o fi vreo deosebire frate dragă???:39:

Tocmai am citit un articol pe site şi am găsit acestă constatare ce se potiveşte de minune tuturor ( dar mai ales mie):
"Deşi sunt gunoi şi plin de mizeii, îmi place să repet, mulţumesc că nu sunt ca cilalţi"(Sf. Teofan Zăvorâtul)

subscriu.
Cand eram fata imi faceam proiectii: asa o sa fie regulile in casnicia mea, cu un astfel de om o sa ma casatoresc, asa o sa-mi cresc copii.
Viata m-a cam facut sa-mi schimb atitudinea: deoarece am intalnit omul care are atat calitati cat si neputinte, copiii care ne mostenesc o parte din neputinele noastre, fiecare cu temperamentul sau.
Nu am putut respecta regulile propuse inainte, deoarece datorita unicitatii persoanei, teoria nu se muleaza perfect cu practica.
Spre exemplicare, e usor sa spui ca femeia se mantuie prin nastere de prunci, deci datoria femeii e sa faca copii. Dar abia dupa ce trec 4-5 ani de nopti nedormite(sau dormind iepureste, partial, trezind-te de 4-5 ori pe noapte) poti vb de jerfa unei mame.
Invatam sa ne acceptam si sa ne mantuim impreuna. Chiar daca uneori ma dor neputintele celui de langa mine, sunt convinsa ca si pe el il ranesc neputintele mele. In ciuda acestui fapt ma iubeste si ma respecta. Copiii nu se incadreaza in modelul standard pe care mi-l imaginam dar imi dau seama ca sunt mai frumosi asa, sunt ei insisi, cu o personalitate puternica si in care vad cu emotie oglindindu-se chipul tatalui lor.
Nu suntem o familie perfecta,nu ne potrivim tiparelor, ne lovim zilnic de neputinte, dar invatam sa ne acceptam asa si sa mergem mai departe de dragul lui Hristos si datorita bucuriei de a fi impreuna.

Rezumat: Sunteti dezgustat de noi, punem intrebari stupide, avem interventii penibile, o atitudine aiurea, surorile sunt stupide, gandim gaunos, nu stim cand biserica accepta dezlegarea unei casatorii, nu suportam canoanele, fabulam, amestecam criteriile, suntem pietre de moara.

Nu va intereseaza sa placeti nimanui, d-voastra doar va spuneti gandurile.

Va considerati prigonit, ocarat pentru parerile d-voastra.

Va bucurati pentru raul altuia (Ma bucur insa, in incheiere, ca a rinduit Dumnezeu ca sa i se intimple si unui alt user ceea ce mi se intimpla mie mai des).

Concluziile mele dupa ce am analizat ce ati scris sunt:

1. Ne adresati multe injurii, si nu unei singure persoane ci multor persoane, in special femei pe care ne bagati intr-o categorie aparte, eu trag concluzia ca sunteti plin de ura si misogin in esenta.

2. Va spuneti doar gandurile deci nu doriti sa intrati intr-un dialog pentru ca va considerati superior noua, deci sunteti extrem de mandru.

3. Va considerati prigonit desi nimeni nu va are treaba, din nou mandrie nemasurata, v-ati pus pe un piedestal sus din care priviti cu superioritate la ceilalti si cu dispret pentru a-i improsca cu noroi din moment ce nimeni nu se ridica la asteptarile d-voastra.

Din nou, se pune intrebarea pe care v-am mai adesat-o mai demult in calitate de ce va adresati noua? Sunteti preot? Calugar? Un om sfant? Sau care tinde spre sfintenie? Chiar una din categoriile acestea daca ati fi nu ati avea dreptul sa ocarati lumea in felul asta.

Culmea este ca va mai adresati si cu pace dupa ce semanati ura in ceea ce scrieti.

Din moment ce nu va place lumea care intra pe forum inafara de foarte putine persoane, de ce mai intrati, de ce nu vorbiti doar cu acele persoane care va plac in mod privat sau in afara forumului?

Nu este normal sa porcaiti atata lume nu va puneti problema ca nu este normala atitudinea d-voastra?