Sigur, este folositor postul conjugal in perioadele de post, la fel ca si postul alimentar. Dar noivorbeam despre abstienta pa care unii preoti o condidera necesara in timpul sarvinii si a alaptatului. Asta inseamna vreo 18 luni cel putin si depaseste durata oricarui post.

Inteleg Fani,dar a incercat cineva?
Sau spunem din start ca nu se poate,asta ma intrebam eu...

Dar ma opresc aici,caci este un subiect pur teoretic pe care nu-l pot sustine cu exemple personale.

Aici fiecare poate proba pe propia piele cât de robit este de propiile plăceri. Este întradevăr un exerciţiu, nu foarte uşor de depăşit, însă foarte important este în cine ne punem nădejdea. Poate cuvintele astea îţi sună cunoscute "Fără Mine nu puteţi face nimic" sau "Doamne, armă împotriva diavolului. Crucea Ta o ai dat nouă".

Fani, am să încerc să dezvolt ideea de mai sus, cu ajutorul Pr Arsenie, cu riscul, bineînţeles, de a primi, replici, de tot felul, de obicei, de la persoane de specialitate. E îmi asum acest risc şi am să postez, poate cineva, totuşi, se va folosi de această idee:

Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct.
Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge.
Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce "Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere - "armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica.

Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, în felul acesta "gândurile" şi "imaginile" şi "reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.

Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup.
Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească, iată prilej de câştigat la nivel înalt.

continuare...
 

Şi totuşi talazurile mării înfuriate de patimi iarăşi vin şi izbesc în pereţii corăbiei şi în digurile portului...
Trupul e indiferent, ateu; forţele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit - asimilat, neutralizat - decât după o ciocnire -criză -; la obârşie, în glande, adică hormonii, se produc iarăşi şi iarăşi. Satana nu e definitiv biruit pe pământ; abia în împărăţia ce va să vie oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită. Lupta "de gând" iarăşi începe. Omul, ca om, osteneşte; luarea prin surprindere poate fi aprigă, nevoitorul se sperie. Se vede învăluit, deznădăjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul minţii au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. Răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune.

Sa vorbim si despre placerile spirituale, nu numai despre placerile voluptuoase.
http://ro.scribd.com/doc/77145961/CO...-PL%C4%82CERII

Coleg Ovidiu, iti respect evlavia la parintle citat, dar este depasit stiintific. Ce am subliniat este deopotriva hula si erezie; e un fel nefericit/nepotrivit de a spune, ca si originalul meu frate de credinta, d-l Demetrius si altii, frati ai tai sau ai mei de credinta de-a lungul decadelor si secolelor, ca Taina Cununiei ar fi un soi de pogoramant facut de Dumnezeu pacatului, sau, mai rau, un soi de cal troian in Biserica, al fortelor de Jos. Gandeste-te simplu: noi toti, de pe forum si nu numai, de la adventisti la catolici si de la atei la ortodocsi, cum am aparut pe lume? O tema simpla, pentru un raspuns important. Iti multumesc cu respect. Astept un raspuns nepatimas din pdv polemic :) , cum ne-ai obisnuit de altfel.

M-ai innebunit cu placerile astea :33: ;-)
Nu e vorba de placere, placerea e un efect secundar. E vorba de dragoste si unire.
Tu zici de mine ca nu tin seama de ce spun unii parinti moderni, dar tu, adica e nu tin seama de ce spune sf Pavel cu abstinenta pt putina vreme, pt rugaciune.

Îmi pare sincer rău. :71: Păi ce altceva poate fi când e vorba de a fi îsărinată. Nici pomeneală de iubire.

Dragostea se poate manifesta şi într-un alt mod. Bărbatul în această perioadă este tandru cu soţia sa, o protejează etc... :1:

Dacă vrei să te opreşti doar la acest verset eu îţi respect alegerea, vezi că sunt şi alte versete care nu confirmă.

Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. (Corinteni 7, 29)

Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. (Evrei 13, 4)