mi-a placut discutia. chiar nu-mi trecea prin minte asa ceva :)

vreau sa va pun o intrebare... aparent fara nicio legatura cu topicul: stiti kre e diferenta dintre un om si celelalte vietuitoare?

diferenta se evidentiaza in primu rand prin constiinta de sine (adica a eului interior), in al doilea rand prin iubire si in ultimu rand prin ratiune. Cred ca sunt principalele diferente...

eu stiu diferenta dintre om si camila

Vrea sa stiu si eu! Spune-ne si noua! :)

camila poate sa munceasca o saptamana fara sa bea, dar un om poate sa bea o saptamana fara sa munceasca.

inainte de a va da raspunsul, vreau sa-l intreb pe veilur ce intelege prin "constiinta de sine (adica a eului interior)" mai exact?
as spune k intr-un fel esti pe aproape, dar vreau sa ma asigur :)

de fapt era intrebarea mea, dar n-am scris-o unde trebuia... sorry.
deci eu te-am intrebat

si care ar fi axioma?

"In the modern understanding, a set of axioms is any collection of formally stated assertions from which other formally stated assertions follow by the application of certain well-defined rules. In this view, logic becomes just another formal system. A set of axioms should be consistent; it should be impossible to derive a contradiction from the axiom. A set of axioms should also be non-redundant; an assertion that can be deduced from other axioms need not be regarded as an axiom." :D

Ma provocat "ispita_ta" sa ii raspund mai concret. Bine, atunci o sa incerc:
Uneori cand ma uit in oglinda si imi vad chipul, incep sa am o senzatie foarte ciudata despre mine insumi, pur si simplu cad intr-o ipostaza in care stau si ma gandesc cum de sunt ca toti ceilalti din jurul meu, dar in acelasi timp de parca numai eu as privi lumea prin ochii mei, ceva ma face sa ma simt diferit de toti prin faptul ca parca numai eu as exista, dar nu stiu de ce! Ganditi-va, aceasta lume este vazuta in mod doferit de 6 miliarde de oameni, adica este privita subiectiv prin modul fiecaruia de a percepe realitatea. Dar initial exista de fapt o lume obiectiva, care este interpretata de fiecare individ in parte prin consimtamantul de sine insusi ca fiind el insusi in persoana sa, acestea insa raportate fata de ceilalti indivizi, pentru ca de altfel nu ne mai putem gandi la asa ceva daca am fi singuri.
D.p.d.v functional, creierul analizeaza toate informatiile captate de organele simturilor noastre. Asa, pana aici e OK. Dar stau si ma intreb de ce creierul nu-mi poate da raspuns la ce ma gandeam eu in momentul acela? Simt cum ceva se tot blocheaza in mintea mea de fiecare si nu reusesc sa definesc ceea ce simt in acele momente.
Nu ma supar daca imi veti reprosa ca am aberat, pentru ca este ceva personal, dar in caz de vi s-a intimplat sa aveti si voi aceste senzatii ciudate (feeling-uri) imi puteit spune, poate ii dam de capat.
Poate ispita_mea imi va putea fi un ajutor in acest macel mintal sau psihic. :)