Sustin ca Hristocentricul, in mod necesar, trebuie perceput inclusiv apofatic (si moral).

Iar daca este perceput apofatic, granita conceptuala inter-religii este transcensa.

Intelegerea ajunge la varsta maturitatii.

Dumnezeu sa te lumineze Alin.

Bre mai lasa tampenia asta de budism, si treci degreaba la Ortodoxie, ca o sa-ti dea dracu la budism de o sa te saturi.O sa taie putin din carnea ta si apoi o sa-ti cante despre budism in timp ce tu zbieri, si tot asa. Si dupa ce te termina de jupuit , o ia de la inceput , pe vecie. Naspa.

Sa zicem ca lucrezi intr-o cladire cu 100 etaje si vine cineva la tine agitat si spune ca vrea sa ajunga pe acoperis si inca destul de repede.
Binenteles ca ai sa-i spui ca asta nu se poate decat exclusiv cu liftul, scarile fiind oricum doar pentru coborat.

Se subintelege ca omul o sa faca efortul necesar de a ajunge in lift si a apasa pe buton.

Nu e atat de greu de inteles, pana la urma, nu-i asa?

Mersi si tie la fel.

Daca "apofatic" inseamna in cazul asta un fel de stare de nulitate mentala, e clar despre ce "transcendenta" vorbim.

Multumesc, la fel, tocmai ai mai spus-o o data, e ceva obsesiv?

Inseamna ca subintelegi de ce sfintii parinti au considerat ca este necesar sa vorbeasca despre teologia apofatica.

Măi, nu. Sincer mă plictisesc teribil văzînd mormanele de platitudini care curg în valuri pe forum.
De/asta mai arunc și eu câte-o trotilă, două, poate vă mai treziți din adormeală.

Unu/i bagă la nesfârșit cu declarații oficiale și kile de citate pe care nu le comentează nimeni, altul toarnă baliverne băbești despre vaccinuri și corupți interesați, cestălalt elucubrează împreună cu tine pe niște termeni din care se pare că nu pricepe nimeni o iotă...
Apăi, categoric, nu mă simt prea bine. Mă topesc de plictiseală.

Abordarea apofatica reprezinta o necesitate fundamentala in economia spirituala.

Ea se face prin armonizare cu abordarea catafatica intr-o maniera inteligenta, iscusita, pentru atingerea obiectivelor spirituale.

Balansul catafatic/apofatic este o expresie a echilibrului universal, plus-minus, stanga-dreapta, sus-jos...reflectat in modul in care percepem realitatea. Reprezinta un principiu subtil necesar a fi constientizat si actualizat in experienta curenta.

In crestinism, desi nu este teoretizat, apofatismul patrunde in toate ungherele vietii spirituale. Voi incerca sa lamuresc acest aspect mai in detaliu in postarile ulterioare.

Cum am precizat anterior, apofatismul reprezinta, in principiu, constientizarea "absentei prezentei"- este o constientizare relationata cu un anume obiect al cunoasterii. Nu reprezinta o absenta abstracta. Este dependenta de manifestat, este experimentata in relatie cu fiecare existent.

-------

Sa vedem cum este angajata cunoasterea apofatica in economia smereniei.

Orice crestin cu instruire catehetica intelege ca samanta iadului rezida intr-o anumita forma de perceptie a propriului sine, “mandria” - supralicitarea calitatilor “eului” asociata cu un sentiment de superioritate.

Cel intelept traduce frica de “iadul-efect” in frica de “mandria-cauza”.


Mandria poate fi lovita direct doar cu smerenia.


Mandria se bazeaza pe minciuni, smerenia se bazeaza pe adevar.


Smerenia vizeaza eul – fie direct, prin evaluarea naturii sinelui, fie indirect prin evaluarea atributelor sale.

Apofatismul prin evaluarea atributelor reprezinta constientizarea absentei calitatilor, unor pozitivisme proprii sinelui. Un sine care nu poseda calitati, gol, dezbracat de "zorzoane". Un sine fara calitati nu poate gandi despre sine insusi in termeni de superioritate. De exemplu, un crestin poate cadea in capcana superioritatii prin insasi clamarea calitatii de crestin. Un atribut nu exista la modul ultim, nu este decat o asumare prin desemnare nominala, un existent fara o existenta in sine.

Aoleu, nu!... Te rog, nu ne lămuri...:)

P.S. Eşti sigur că ai parcurs cu atenţie scrierile Părinţilor referitoare la cunoaşterea apofatică a lui Dumnezeu? Şi dacă da, cum nu înţelegem că această cunoaştere este cea mai tainică împletire a Harului cu adâncurile inimii omului? De neexprimat, de neteoretizat, ea nu se supune bardei cuvintelor. Cei care au propus câteva scurte şi smerite priviri asupra tainelor acestora, au făcut-o de obicei cântînd... Doar limbajul poetic cel mai ales, cel mai subţire şi mai curat, cel mai simplu şi mai bogat totodată, poate arunca oarece delicată privire către tainele cunoaşterii apofatice.
Cum aşadar să teoretizăm, să ...explicăm!, ceea ce sfinţii abia au îndrăznit să sugereze, oleacă doar...
Poate că francezii au dreptate când spun că despre unele lucruri nu se vorbeşte. Ele se fac...

Da, pentru a lamuri niste aspecte teologice.

Practica ramane aceeasi: morala, pocainta, rugaciunea, Sfintele Taine - chestii care se pare ca nu le impartasesti sau ma rog, ai propriile "versiuni", paguboase, pentru fiecare.

E buna asta. :24:

Eh, cine stie, poate incercand sa ne "lamureasca" pe noi, pana la urma se lamureste pe el de fapt..