Nu. Ia mai citeşte o dată: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=36

Fals,o spune Adam,nu Dumnezeu...e o oarecare diferenta intre o profetie facuta de Adam referitoare la urmasii sai dupa cadere si ce insinuezi ca ar fi :intentia cu care a facut Dumnezeu pe om.
Apoi... Adam a dat nume femeii abia dupa cadere.A numit-o Eva=Viata ,izvorul tuturor celor vii, dupa ce a primit blestemul de a naste(in dureri).

Eu zic sa terminati cu aiurelile. Am inteles ca ortodocsii siluiesc Biblia ca adventistii, pana iese ce cred ei mai dinainte, dar chiar sa ajungeti a atribui lui Adam cuvintele lui Dumnezeu si sa numiti poruncile Lui profetii facute de oameni, e cam mult!

Asadar, cand popa din cartier citeste la nunta "va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa", ce citeste, de fapt ? Cuvantul Domnului sau "profetiile lui Adam" ? Acuma, presupunand ca editia dubioasa a Bibliei pe care o folositi a mutat ghilimelele mai incolo, ca sa se potriveasca, oare chiar nu va dati seama din stil ca sunt cuvintele lui Dumnezeu ?

Erau deja căzuţi din starea paradisiacă de har.
Problema nu îmi pare că ar fi atât locul în sine (în Eden sau în afara lui), ci starea lor duhovnicească - radical schimbată prin păcat. O stare care asculta acum de o voire străină şi care a făcut nepotrivită şederea lor mai departe în Eden - ei aleseseră o ordine sufletească incompatibilă (una dizarmonică, de lipsuri şi conflict) cu Ordinea Dumnezeiască a Edenului (una a desăvârşitei armonii întru împlinirea unei meniri minunate).

Înainte de cădere, însă, nu avem nici un indiciu că ar fi urmat să dezvolte sexualitatea pe care o cunoaştem noi cei căzuţi.
În schimb după cădere, da: chiar de ar fi fost posibil să rămână cumva în Eden, găsesc plauzibil că ar fi fost necesar să aibă raporturi sexuale, măcar pentru a se înmulţi.
Ori, poate, s-ar fi călugărit?...:) Caz nefericit pentru noi, întrucât nu am mai fi discutat azi despre ei.
Să-i întrebăm, mai bine: ce intenţii aveaţi voi, de fapt, părinţilor? Că noi mult ne-am certat din pricina tainei voastre...

Păi de ce să căutăm argumentul forte în exemplele naturii? Această natură, pe care o cunoaştem noi, este şi ea una căzută. Urmarea păcatului protopărinţilor s-a extins asupra întregii Zidiri.
Şi invers, nu întâmplător ci strâns legat de acest fapt, noi cunoaştem că Sfânta Liturghie sfinţeşte şi chiar ţine tot Cosmosul.

*
Nu cred că e vorba despre oroare faţă de acuplare, ci pur şi simplu de înţelegerea duhovnicească a omului de dinainte, respectiv de după cădere.
Între legea trupului şi legea duhului nu găsesc că am putea întrezări un raport de respingere cu oroare (nu găsesc distanţă),
ci o luptă maximal intimă (găsesc apropiere) pentru a pune stăpânire pe cârma minţii (şi inimii) omului.

Pai, frate, Cosmosul a existat oricum, si inainte de Intrupare. In consecinta, si inainte de prima liturghie oficiata pe Pamant. Ce afirmi nu este demonstrabil.
Stiu ca asa place unora sa creada si sa credem, dar...sfanta liturgie e un ritual, iar Pamantul, planetele, Soarele, Luna, stelele, au o existenta independenta de ce facem noi, desi evident noi putem, uneori din fericire, alteori din pacate, influenta considerabil. Faptul ca se oficiaza o liturgie undeva sau nu, nu influenteaza mersul obisnuit al lucrurilor in Universul Vazut.
Dumnezeu Proniatorul, Preasfanta Treime, e Cel Care ne tine pe toti.

Lumea văzută şi nevăzută a fost creată, conform învăţăturii creştine, pentru om - cununa întregii Zidiri. Acest om era în părtăşie nemijlocită cu Dumnezeu, la început.
Putem spune că primii liturghisitori, adică primii oameni care se împărtăşeau nemijlocit de Hristos, au fost Adam şi Eva.
Dar după cădere a fost nevoie de lucrarea încununată de Jertfa lui Hristos pentru ca omul să nu piară cu totul, schimonosit şi rupt de Dumnezeu. Caz în care lumea nu ar mai fi avut nici un rost, cosmosul ar fi devenit cu totul inutil.
Sfânta Liturghie nu e doar un ritual, ci e bătaia inimii în iubirea dintre Dumnezeu şi om. Şi acolo unde bate inima este şi viaţa.

Ultimele doua rinduri ale tale alcatuiesc o frumoasa metafora. De fapt, e superba. Dar tot metafora este.

....:) Metafora e un truc iscusit pentru a transmite un mesaj care, altfel, s-ar lovi de picioarele prea ţepene ale celui driblat...:)
Metafora e o cale de a ajunge cu adevărul la inima noastră. Un şiretlic binecuvântat....:) Al inimii către inimă. De la iubirea liberă la iubirea încă prizonieră în temniţa gândurilor, spre bucuria unei reînnoite eliberări.
Domnul este Poet desăvârşit. De la El vin toate metaforele bune ale lumii, de la El, Cuvântul-Iubire.

Prin ce se deosebeste "omul ante-cadere" de "omul post-cadere"?

"Omul ante-cadere" iL percepe pe Dumnezeu.
"Omul post-cadere" nu-L mai percepe pe Dumnezeu.

Exprimand in termenii psihologici actuali, integrarea multimodala a omului in rai este infinit superioara integrarii multimodale a omului izgonit.

Pentru ca omul in rai are in inima lui sensul profund al tuturor fenomenelor care este Dumnezeu-Adevarul. Toate experientele omului edenic sunt superior integrate, pentru ca toate sunt raportate la perceptia Lui Dumnezeu ca sursa si inteles ultim pentru orice tip de experienta.