Asculatrea nu înseamnă exloatare. Astăzi s-a ajns uneori la exploatare. Asculţi de duhovnic până unde nu se abate de la linia Bisericii şi a Tradiţiei. Dar asta presupune o cunoaştere din partea mireanului de noţinuni minime de cateheză. Asculţi de duhovnic în măsura în care el ascultă de una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Cred că exagerarea vine din partea mireanului care e indiferent şi nu se documentează.

Duhul scolastic este tot mai evident în şcolile de teologie.

Pai da, suntem de acord ca mirenii ar trebui mai bine catehizati - si sa se autocatehizeze mai bine...

In contextul asta, este interesant de recitit povestea 'Marele Inchizitor' din Fratii Karamazov de Dostoievski.

Dar cu ascultarea de duhovnic cum rămâne? Punem înainte de duhovnicie pregătirea teologică? Ascultăm cum ne taie capul sau în măsura în care acesta (duhovnicul) merge pe linia învățăturii Bisericii?

Sunt de parere ca ascultarea de duhovnic nu trebuie facuta fara discernamant si libertate.

Duhovnic, de altfel, nu inseamna neaparat preotul la care te spovedesti. In traditia rusa se face (sau se facea) mai bine deosebirea: se pate ca cineva sa nu aiba duhovnic, pentru ca nu isi gaseste. Dar tot se va spovedi, adica isi va spune pacatele unui preot si va primi prin el iertare de la Dumnezeu.

Traditia de a spune preotuli tot felul de lucruri legate de lupta noastra duhovniceasca si de a primi sfaturi nu a existat de la inceput in Biserica, ea a aparut prin influenta vietii monastice. Monahii aveau un 'duhovnic' caruia ii ascultau, care ii sfatuia in viata spirituala si care nu era neaparat preot (deci nu ierta pacatele). IN primele secole, crestinii nu se spovedeau (si atunci, in general, public) decat pentru pacatele foarte grave (adulter, ucidere, lepadare de credinta..).

Nu zic ca este rea aceasta practia (de unire a practicii calugaresti de a avea un sfatuior cu spovedania propriuzisa), este buna daca nu este absolutizata, deci propusa ca model unic si obligatoriu pentru mireni.

Alegem sa scultam de un preot, dar ascultarea nu este de tip calugaresc, de taiere complecta a voii, si nu ar trebui sa se considere pacat sa faci altfel decat te sfatuieste el. Sigur, iti asumi responsabilitatea. Important este sa ii asculti sfatul si sa tii seama de el, dar poti hotari sa faci altfel.

............

Și pentru a se evita sminteala s-a trecut la spovedania particulară...ca o necesitate...

Tocmai am spus că ascultarea nu înseamnă exploatare.

Era vorba de ascultarea de un duhovnic mai puțin pregătit teologic și unul chiar profesor de teologie. Deviezi de la subiect...

Pai da, si dintr-o sminteala evitata acum s-a ajuns la alta sminteala: tratarea mirenilor ca niste copii fara minte si educarea lor spirituala asisderea.

Suntem de acord ca nu inseamna exploatare. Dar poate deveni - pe acest forum, cum pune cineva o probema, cel mai adesea este trimis la duhovnic, de exemplu.

Pai, eu nu deviez de la subiect, mi se pare ca problema cu pregatirea teologica este secundara si subordonata celei de ascultare in general.

Noi ne alegem duhovnicul, si nu ne vom alege pe cineva ca re nu corespunde anumitor asteptari, nu? Daca pentru noi e foarte important ca el sa aiba pregatire teologica academica, ne vom alege un astfel de preot.

Legat de aceasta parintele Arsenie Boca spunea ca e necesar sa ne spovedim inainte de sf.Impartasanie pentru ca nu avem noi mucenicia si viata crestinilor din primele secole ale crestinismului.
Deci un pic de smerenie se cuvine sa avem si noi , sa vedem unde ne situam cu viata noastra si cu pacatele si sa mergem la duhovnic. O viata traita mai departe de Dumnezeu ,cu putina rugaciune ne poate crea impresia ca suntem bine ,ca nu avem cine stie ce pacate.

Nici un preot nu cere taierea completa a voii ,dar daca vrem sa ne rezolvam anumite necazuri ,sa iesim din ele mai taiem si din voie.
Par.Arsenie Boca sfatuia ca in caz de pericol mare ,cum ar fi un razboi sa postim 3 zile-post negru - si sa citim acatistul Mantuitorului.
Daca nu asculti de preot de ce il mai intrebi ?
Tot par.Arsenie spunea :"Unde nu e ascultare ,nu e intrebare ,nu e nimic.Scuturam incaltarile de praf si plecam."

Dacă copiii sunt fără de minte, e de vină numai preotul? Sau are vină și copilul fără de minte?
Cel ce tratează astfel copiii e problema lui și nu a noastră. Iar un copil ”netratat” mai devreme sau mai târziu va pleca în altă parte. Și vina nu o au preoții, ci noi, căci ei (preoții) sunt ceea ce noi dăm (copiii noștri), povăţuitori pe care îi merităm.
Și apropo orice duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli.

Păi da, e mai de folos să ne dăm noi cu părerea. Nu? Care mai e folosul duhovnicului în rezolvarea problemelor (personale, a tulburărilor etc)? Și iarăși nu înțeleg cum unii își dezvălui așa public toate tainele vieții personale.