Ioane, ce patisi?
Pierdusi titularizarea?
Probleme de familie?
Dadusi iarasi peste vechile surpatoare de suflet pofte?

De ce nu ceri matalutza ajutor de specialitate, cum ai facut-o in trecut?
Calca in picioare mandria aia care-ti distruge viata si fa ce trebui sa faci ca sa fii iarasi om.

alin eu chiar am spus cu buna credinta ce am spus. Nu am nici cel mai mic gand rau impotriva nimanui.

Ioan15, 9-17
 

9.Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. 10.Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. 11.Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12.Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. 13.Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. 14.Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15.De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. 16.Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. 17.Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.

Povestire
 

O frumoasă parabolă relatează că 2 copilaşi fraţi deosebit de credincioşi se iubeau atât de mult între ei, încât nu se certaseră niciodată, în toată viaţa lor.
Ei nu ştiau, pur şi simplu, ce-nseamnă să ai, ca-ntre fraţi, o mică... harţă.
Într-o zi, unul dintre ei îi spune celuilalt:
- "Am auzit că toţi copiii de vârsta noastră se mai şi ceartă între ei. Noi nu ştim cum e să te cerţi şi... chiar aş fi curios. Ce zici, vrei să ne certăm, ca să vedem şi noi cum se face?"
Frăţiorul, mirat:
- "Dar cum să ne certăm noi?... N-avem motiv!"
Atunci, cel care avusese iniţiativa, după câteva clipe de gândire:
- "Uite, voi găsi eu un motiv de ceartă: cartea asta e doar a mea, numai şi numai a mea!!!"
Atunci, celălalt, din ce în ce mai uimit, răspunde pe un ton liniştit:
- "Păi, dacă-i a ta, atunci ia-o."
:)
Pace şi bucurie întru Hristos, Mântuitorul nostru mult drag!

Dacă ar fi acum atent colegul nostru protestant, domnul Pelerin spre Răsărit, probabil că v-ar sugera să vă alegeţi un sfânt pe care-l iubiţi mult amândoi şi, împreună, să scrieţi ceva despre el, la secţiunea de Patristică.
În lipsa colegului Pelerin, îmi iau îndrăzneala să-i fur puţin ideea... şi să vă propun exact acest lucru.
Ce ziceţi? :)
Îl iubiţi amândoi, de exemplu, pe Sf. Siluan Athonitul, nu-i aşa?
Dar pe Sf. Ignatie Teoforul, de exemplu, ca să fie chiar un Sfânt Părinte al Bisericii? :)
Şi vă rog eu mult să NU vă raportaţi unul pe celălalt la admin, fiindcă dumnealor, neştiind, poate, toate mesajele, ar bana pe unul dintre dvs şi mi-ar părea tare, tare rău!
Domnul Dumnezeul nostru să îndepărteze de la noi duhul dezbinării!
Şi să ştiţi, doamna Mihaela, că domnul profesor Cezar e un creştin autentic şi o persoană de o deosebită inteligenţă şi cultură.
A trecut prin multe încercări (aşa cum ne-a povestit pe forum, deschizându-şi inima faţă de noi toţi), pe care, cu ajutorul Domnului, le-a traversat cu bine.
Îmi pare tare rău că s-a creat o astfel de discuţie între 2 buni creştini şi colegi de forum!
Dar ce să facem?
Cine a trecut, oare, prin viaţa asta fără ispite?...
Şi, fără îndoială, cei mai ispitiţi dintre toţi sunt credincioşii adevăraţi.
Hristos în mijlocul nostru!

Discutiile interconfesionale trebuie purtate cu grija, calauziti de Duhul Sfant, nu doar de cunostintele acumulate. Parintele Cleopa isi permitea sa discute cu sectarii, el stia ce sa le spuna, avea cuvant cu putere multa si pe unii ii intorcea la dreapta credinta.

Eu zic ca pentru discutii interconfesionale, trebuie sa avem rabdare sa dobandim cuvant cu putere multa, pentru ca dragostea si toleranta sa nu ne fie spre ispitire si spre cadere.

Sa ne amintim de poruncile noastre bisericesti:

http://www.credo.ro/porunci-bisericesti.php

Antonia ai citit pe diagonala ce a scris Laura.Propunerea ei,mergand pe o idee doar aparent a mea din trecut,era ca cei doi ortodocsi in conflict sa scrie impreuna un articol,nu vreunul din ei cu mine.Nu te nelinisti inutil,sectarii sunt ultimul motiv de cadere pe acest forum in acest moment.

Da, asa e. Am citit in graba.

De cate ori cadem, trebuie sa ne ridicam. Deznadejdea este de la necuratul si este cel mai mare pacat. Strigam si Dumnezeu ne ajuta.

Eu, una, raman pentru totdeauna cazuta doar daca, din mandrie, nu recunosc ca sunt in fundul iadului. Daca-mi vad rautatea cea ascunsa si strig cu nadejde dupa ajutor, e imposibil ca Hristos, Care S-a jertfit pentru mine, sa nu ma auda si sa nu-mi vina in ajutor. Si, daca tot cer ajutor, trebuie sa iert si eu pe cel ce mi-a gresit.

Nu putem generaliza. Poate ca unii dintre forumisti chiar acum se roaga cu lacrimi si se bucura de mangaierea Duhului Sfant. Asa ca spun: capra sunt eu si nimeni altcineva. Si, daca eu spun despre mine asa, nicio jignire nu ma mai afecteaza.

Lupt sa-mi scot rautatea din suflet, cad, ma ridic si o iau de la capat. Asta doar pana traiesc!

Foarte frumoasa atitudine,asa sa si faceti ,sa va cunoasteti si sa fiti prieteni.
Rog adminul sa Nu va baneze pe nici unul,neintelegeri se mai nasc,este firesc si ne pierdem capul in manie,adeseori.
Dar bine este ca putem invata ceva din asta,smerenia bunaoara...

Dumnezeu sa-ti ajute Antonia,sa-ti calauzeasca pasii.Numai bine din partea mea cu respect.