Aveam doar intrebarea, nu si raspunsul.
Cred ca raspunsul sta in natura intentiei si mai ales initiatorul ei.
Daca te-a trimis Dumnezeu e una, daca te-a trimis egoul sau un omenesc impuls/entuziasm, e altceva.

Cameleonic. :)
Nu stiam ca e baptista.

Atunci e traditionalist, nu credicios.

Vezi tu, cateodata mai scriem si din stiute nu neaparat din traite.
Daca ar fi sa intram aici si sa discutam dupa ce devenim mari traitori, ar fi un forum gol.

Eu zic asa: exista doua soiuri de antiecumenism.
Unul ca reactie exagerata si absurda la adresa unui inamic care exista dar se manifesta mai putin concret sau oricum este tolerabil, tinand sa zicem de politica care Biserica e nevoita sa o duca la nivel inalt pentru convietuires si supravietuire si este altul care mi se pare mult mai periculos, ca cel care se dezbate pe acest forum, cel al omului de jos care desi nu-si da seama, este ortodox mai mult din traditionalism (cum scriai si tu mai sus) decat dintr-o convingere personala profunda.

Nu pot discuta decat la concret.
Nu vad cum aceste persoane ar putea sustine pozitia adusa in discutie de Laura.

Da, nu putem avea cu toții dreptate. Iar diferențele înseamnă uneori divergențe, nu doar nuanțe.
Atâta timp, însă, cât fiecare acceptăm că putem greși, dialogul încă este posibil.

Dacă suntem toți căutători sinceri ai Adevărului am putea să ne întâlnim undeva, cândva. Important este să nu credem că îl deținem, să știm că suntem cu toții pe cale.

Aici este un paradox: Adevărul îl poți cunoaște, dar niciodată deplin, pentru că te depășește întotdeauna; iar când ai ajuns să-l cunoști va trebui să-l cauți în continuare, pentru că este inepuizabil.
De aceea îi va fi spus și Dumnezeu lui Blaise Pascal: „Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit deja”.
Adevărul nu poate fi cunoscut „integral” pentru că nu are limite. Dar o bună așezare a inimii și a minții ne poate situa în Adevăr.

Probabil esti de acord: harul nu e compatibil cu erezia si schisma.
Interesant e ca, asa cum spunea dl. Mihnea, romano-catolicii recunosc tainele noastre ca fiind valide desi ilicite.
Care e logica si cum pot fi ele valide in contextul in care ne considera (cel putin) schismatici nu mai stiu.

Atentie, la fapte intra inclusiv opozitia fatisa fata de adevarul de credinta pentru cei care prefera sa impartaseasca "adevaruri alternative".
De ce, e alta problema. Unele motive probabil vor fi considerate scuzabile la Judecata. Altele nu.

Cam greu cu discernamantul.
Pentru ca atunci cand vorbea de tairea imprejur - acesta era un aspect perimat.
Botezul nu este si nici nu va fi pana la Parusie.

Din pacate se pare ca la ora actuala nu e nici o sansa de a se clarifica aceste aspecte.
Ar fi nevoie probabil de un nou Sinod Ecumenic in acest sens, dar

Personal cred insa ca problema se va clarifica de la sine, roadele catolicismului se vor vedea in curand, mai ales cu noul Papa.

Da, dar nu a luat omului libertatea de a fi in mai multe feluri.
Cum a fost Cain si Abel de ex.

Iarasi, obsesiv, aceeasi tema.
O pozitie anti-ecumenica rezonabila nu restrictioneaza mantuirea nimanui.
E vorba de adevarul de credinta sau convingeri si apartenenta la Biserica.

Romano-catolici de ex. ne considera in afara ei.
Noi ar trebui sa acceptam acest punct de vedere pur si simplu de dragul "unitatii in diversitate" sau "minunata diversitate" cum se tot "argumenteaza"?

De acord. De fapt, trebuie amândouă. Sunt multe situații în care trebuie să faci nu ceea ce simți că este bine, ci ce știi că e bine. Asta te ferește de păcat, pentru că tu nu ești un reper al binelui și răului.
Apoi, însă, după ce te pocăiești și-ți liniștești/curățești inima, ceea ce știi că e bine începi să și simți că este așa.

Aderăm liber la o credință, o opinie, o viziune pentru că simțim și înțelegem că este Adevărul, că ne împlinește, că ne dă sens vieții, chiar și morții. Cumva sufletul nostru o recunoaște atunci când ea este mărturisită de către cineva. Este lucrarea Duhului Sfânt aici, atât în mărturisitor cât și în primitor.
Dar aderând la această credință următorul pas este transpunerea ei în viața ta, pentru că simți (din nou) că ai nevoie ca totul în tine să se transfigureze, să se înnoiască, să învieze.
Dacă ceea ce ți se oferă ca adevăr nu este receptat în modul ăsta, dacă nu-l poți trăi, fiind ceva străin de nevoia cea mai profundă a sufletului tău, îl vei respinge, nu te vei identifica cu el, nu-l vei putea primi în inima ta.
Este o relație strânsă între minte și inimă; nu se poate una fără cealaltă.

Ar fi fost de aşteptat să faci diferenţa dintre poezie şi SF, ca gen literar măcar.

Uite, poeţi sunt: Marin Preda (asta printre rânduri, dincolo de formă), Shakespeare, Eminescu, Goethe, Poe, Tagore, Homer şi mulţi alţii. Mii şi mii.
Poeţi au mai fost: David, Solomon, Moise, Aaron, Isaac, Isaia, Ioan Botezătorul, cu scuze de omisiune a tuturor celorlalţi. Desigur, Poetul Care i-a inspirat pe toţi este Domnul, Iisus Hristos.

Tu numeşti toate acestea ... SF?
Păi, nici unul dintre ei nu e Jules Verne şi nici Asimov. Surprinzător totuşi, aceştia sunt şi ei poeţi, dacă trecem de coaja unor forme şi-a altor aparenţe.

http://www.youtube.com/watch?v=hSgH1NLCNkw

Ecumenismul aduce in general un mod de gandire, relativist. Chiar daca un parinte a spus ceva gresit nu avea si acest mod de gandire. Am mai scris ca daca cineva crede ceva din nestiinta nu e acelasi lucru cu cineva care a aflat adevarul. Am mai dat ce a scris Sfantul Nicolae Velimirovici in tinerete (daca e cartea sa), cred ca nici cel mai radical ecumenist nu crede asa ceva. Ii numea sfinti pe zeii pagani si altele. Ca dupa cativa zeci de ani sa scrie un catehism clar, in care sa spuna ca nu exista mantuire in afara Bisericii.
Sau Parintele Staniloae, in ultimele interviuri spune ca la batranete si-a dat seama ca ecumensimul e ceva gresit si ca avea dreptate Sfantul Iustin Popovici. Majoritatea credinciosilor nu cunosc toata dogma in amanunt, nici nu prea au cum, dar nu o contrazic, e suficient ca ei cred in ce spune Biserica, au incredere in invatatura ei.
Si ce e cel mai important, acei sfinti si duhovnici au viata imbunatatita, pot compensa o greseala.
Sa luam exemplul Parintelui Teofil. A spus si cateva lucruri gresite. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...fil#post346321
De exemplu ca otodocsii se pot impartasi si la catolici daca sunt departe de o biserica ortoodxa. In 2009 Sfantul Sinod a spus ca niciun credincios nu se poate impartasi la alt cult, daca face asta e scos din comuniune pana renunta. Sau a spus ca bioenergia e de la Dumnezeu si credincisul poate apela la bioenergeticieni.
Am auzit ca si parintele Galeriu ar fi spus ca yoga e buna pentru credinciosi (nu stiu daca e adevarat sau era doar un zvon).
Sau Fericitul Augustin, a spus ceva ce si catolcii au respins, predestinarea.
Noi ne luam dupa invatatura Bisericii, nu dupa ce spune cineva gresit. Invatatura Bisericii e sintetizata in catehismul ortodox. Nu ne intereseaza ce spune un pastor din America, nu acela stie invatatura ortodoxa.
Nu e nicio lupta impotriva ecumensimului sau catolicismului, care sunt exterioare ortodoxiei, la fel cum nu e o lupta impotriva islamismului sau hinduismului. Problema e filocatolicismul si ecumensimul adoptat de unii credinciosi ortodocsi, inclusiv ierarhi. Daca nu patrundeau in ortodoxie ideile protestante ale ecumensimului sau cele filocatolice nu se scria aproape nimic despre asta, doar la ce au mai facut altii.
Am vazut ca unii scriitori modernisti afirma ca ortodoxia s-a degradat si s-ar fi contaminat cu nu stiu ce invataturi din apus. Acei scriitori s-au contaminat de conceptiile moderniste, de aceea vad asa lucrurile si incearca sa arate ca trebuie adaptata invatatura ortodoxa la conceptiile pastorilor din America. Am dat exemplul cu Sfantul Petru Movila, a scris ceva gresit din nestiinta influentat de invataturi catolice. Pana nu s-a corectat tot nu a fost aprobata marturisirea sa.
Harul ramificat e o inventie pur protestanta, nu ortodoxia a luat altceva din apus in privinta asta. Avem marturiile sfintilor inca din primele secole, nu pareri.

Daca nu s-a inteles prima data, am scris ca citatul e preluat de fapt de la IPS. Kallistos Ware. Chiar si duhovnicii nu afla invatatura ortodoxa prin revelatie directa, ci o citesc inainte. Tu sau eu daca nu ar fi internetul si nu am citi o carte care sa rezume toata invatatura in privinta asta ar trebui sa citim zeci de carti pana sa gasim ce spune Sinodul Cartagina, plus canonul Sfantului Vasile cel Mare sau altele. Daca cineva sustine apocatastaza pentru ca asa ar fi sustinut-o Sfantul Grigorie nu inseamna ca ar spune ceva adevarat sau ar avea o opinie complementara.
Nu stiu ce inseamna antiecumenism ideologic si pravoslavnic. Daca vrei sa explici.

Nici eu nu sunt in vreo tabara in afara de cea ortodoxa. Asadar in tabara ortodoxa sunt toti credinciosii ortodocsi si sfintii ortodocsi. Macar in privinta invataturii, ca in cea a trairii nu putem fi la fel ca sfintii. Totusi, nu pare ceva in neregula ca in una din taberele descrise sunt ortodocsi dar si eterodocsi, care par a avea conceptii comune? Tocmai despre asta vorbeam. Daca eu spun ceva diferit de invatatura Bisericii sau a sfintilor imi poate fi aratat.