Multumesc de raspunsuri.
Este adevarat ceea ce spuneti. De aceste marturii aveam nevoie si nu mi le dadea nimeni. Acum vad ca se aduna marturiile spre bucuria mea :)

Nu am inteles insa ce legatura are smerenia cu faptul de a tine ascunse aceste marturii. Este ca si cum l-am acuza pe Domnul ca facand publica cu tot dinadinsul masura credintei celor pe care ii vindeca prin minuni, si invatand sa nu tinem lumina sub oboroc, prin acestea Domnul ar fi invatat vreo lipsa de smerenie la aceia. Eu nu prea vad lipsa de smerenie aici, Domnul este cel care a lucrat si care lucreaza, si Lui i se dadea si i se da slava, nu omului. Puteti deci dezvolta putin subiectul?
Multumesc!

Cred că avem de-a face cu un sofism aici: anume că roada Duhului ar fi minunile. Dar minunile sunt doar semnele Duhului, nu sunt roada. Roada e ceea ce dă „pomul”. Smochinul uscat nu trebuia să dea smochine? Omului nu i se cere să dea roada după Chipul Căruia a fost creat? Adică: Pomul Hristos e blând și smerit, și ne-a spus să fim ca El.... Ce vreau să spun, în concluzie, este că d-na/d-ra Adrianna face o confuzie pe care nu mi-o explic între semne și roadă. Sofismul este, prin extensie, și aici: că Mântuitorul ar fi spus că, obligatoriu, doar cei care fac minuni sunt de-ai Lui, doar aceia au pe Duhul.

Doamna Adriana, citiți Fericirile. Nu cred că vă închipuiți răsplăți mai mari decât cele despre care Hristos spune în mod clar și indubitabil că le puteți avea, dacă veți avea adevăratele roade: blândețea, milostivirea, curăția, pacea, dreptatea etc. Căutați ceva mai presus decât vederea lui Dumnezeu, sau să te chemi fiu al Lui Dumnezeu, sau să moștenești Pământul? Despre celelalte nu știu nimic. Să nu schimonosim sensul versetului din primul post... Hristos nu mi-a spus că trebuie să fac minuni. Fără supărare, dar e o tehnică pur sectară să iei un verset prin care să ignori alte versete.
Și încă un lucru: "Caci credinta vine prin auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10:17).
Și iarăși: "CREDINŢA, este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1)”. Aici vine, dacă se poate spune așa, împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu: anume, să crezi fără să ceri DOVEZI. Cred că Evanghelia e clară.
Iertați-mă, că m-am băgat și eu ca musca în lapte....

Minuni se intampla zilnic si fiecare le dezvaluie celui apropiat ,prietenilor la biserica ,etc ,in general celor credinciosi caci spune Mantuitorul "Nu aruncati margaritare porcilor "
Nu toate minunile sunt vindecari ci reusita la un examen ,etc.
Am auzit de persoane care in urma citirii acatistului sf.Mina au recuperat bani imprumutati .

Multumesc de raspuns.

Sunt deacord cu dvs. in cele ce afirmati despre cuvantul din Biblie. Nu am afirmat/pretins niciodata ca "Mântuitorul ar fi spus că, obligatoriu, doar cei care fac minuni sunt de-ai Lui, doar aceia au pe Duhul." ci am afirmat doar ca pasajul de la Marcu pe care o sa il redau din nou aici, trebuie sa fie la fel de adevarat ca si toate celelalte pasaje din Biblie pe care le-ati citat:

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."


Deci daca roada Duhului Sfant este ceea ce spuneti dvs. de exemplu blandetea si smerenia pe care le avea Domnul Iisus (si aveti dreptate in acestea) tot roada a Duhului Sfant sunt si minunile citate de Marcu mai sus, minuni pe care Domnul Iisus le facea si despre care a spus ca cei ce vor crede in El vor face minuni inca si mai mari. Iar Faptele Apostolilor o confirma, Ap. Petru de exemplu vindeca chiar si atunci cand umbra lui trecea peste bolnavi. Deci acestea ar trebui sa fie valabile pana in ziua de astazi, la fel ca si celelalte amintite: blandete, smerenie, pace etc. Toate sunt roade ale Duhului Sfant, nu numai unele, iar dupa Cuvantului Domnului toate trebuie sa se manifeste la credincios, nu numai unele. Faptul ca nu se manifesta toate cum se explica? Credinta prea putina sau alt motiv? Aceasta era intrebarea, iar raspunsul primit si confirmat mie aici de catre minunea Sf. Nectarie a fost ca intr-adevar credinta insuficienta este motivul, dar nu neaparat credinta insuficienta la cel care incearca sa vindece ci la bolnavul insusi. Iar faptul ca omul/bolnavul are credinta mai slaba nu inseamna neaparat ca nu ar fi de-al lui Hristos ci doar ca nu are o credinta atat de mare pe cat ar fi vrut Hristos pentru noi, macar cat un bob de mustar, asa cum aveau cei pe care Hristos ii lauda si ni-i dadea ca exemplu. Mie imi este foarte clar acum, si aceasta concluzie am scris-o deja, de aceea imi pare nedreapta acuzatia dvs. adusa mie cum ca "Mântuitorul ar fi spus că, obligatoriu, doar cei care fac minuni sunt de-ai Lui, doar aceia au pe Duhul."

Multumesc de interventie.

Multumesc de marturie.

Din cate spuneti, cei care tin ascunse minunile si le dezvaluie doar celor apropiati, o fac si din teama de a nu fi luati in ras (margaritarele aruncate porcilor). Poate ca au dreptate, insa in cazul acesta lumina este tinuta sub oboroc, sau poate aceast cuvant inseamna altceva?

Minunile la examene sau in plan material (bani etc) am trait si eu o multime, insa nu le incadram la capitolul roade ale Duhului Sfant unde le incadrez doar pe cele din Biblie. In plan material sau al examenelor etc se intampla minuni la multi oameni si din alte religii si necredinciosi, tocmai pentru ca Dumnezeu are grija de toti oamenii si la toti le da un loc in lume, chiar si prin minuni de este nevoie.

Acum o intoarceti, dar nu e nimic neobisnuit. Cum se vede din mesaje v-ati referit in general, nu la ce scrisesem despre penticostali. Ati uitat, dar v-ati legat de "invocare inconstienta" care e o contradicite.
Dar e bine ca am ajuns aici, ca sa intelegeti si aceste lucruri. Inchinarea ati citit in Sfanta Scriptura ca se face in duh si in adevar. Daca niste pagani ar pune numele zeului lor Duhul Sfant sau altceva nu inseamna ca acum se roaga la Dumnezeu, ci tot la zeul lor cu alt nume.
La fel si in cazul eterodocsilor, sunt rupti de divinitate, si-au construit o invatatura gresita si se inchina la ceva. De aceea se spune ca erezia este un fel de idolatrie. Domnul este Adevarul, sfintii spun ca erezia duce la pierderea harului si ruperea de Dumnezeu. Asadar se inchina la altceva, la un fel de idolatrie construita de ei care are si unele asemanari cu dreapta credinta. Hindusii se roaga la Shiva si cred ca e divinitatea, la fel si eterodocsii se roaga la ceva si cred ca este Dumnezeu.
Dar avem si dovada, efectele care apar in urma rugaciunii lor, minuni date de vrajmasul. La fel si la catolici. Intelegeti acum de ce apostazie e numita si lepadarea de crestinism si trecerea la alt cult: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-81876.html

Și totuși, aș vrea să insist pe faptul că semn = minune, iar roada= mai degrabă împlinirea menirii creștinului, care durează o viață întreagă. E o diferență foarte importantă. Ce spunea Mântuitorul aici:
„3.Iar dimineaţa ziceţi: Cerul e roşu-posomorât, aşa că azi va fi furtună. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s'o tălmăciţi, dar semnele vremilor a nu puteţi. 4. Neam viclean şi desfrânat cere semn, şi semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona“. Şi, lăsându-i, a plecat.”
În citatul de mai sus Hristos îi mustră pe evreii care refuză să creadă că a venit deja timpul Venirii lui Mesia
(existau în Vechiul Testament semnele venirii Mântuitorului - Isaia 35 -„Atunci ochii orbilor vor vedea şi urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca un cerb şi limpede va fi limba gângavilor, că apă a ţâşnit în pustie şi pâraie în pământ însetat.”.... așa cum și noi avem semnele Parusiei), în ciuda minunilor și vindecărilor, cu neputință a fi gândite până în acel moment ..... Și le spune că alte semne n-or mai vedea ei, că le-au ajuns, ci doar Moartea și Învierea Sa.

Uite unde e hiba: smochinul rodește anual, periodic, e în natura lui, așa cum cei altoiți în Vița Hristos dau roadele creștinești, și trebuie să dea roadă până la sfârșitul vieții, ca să nu fie aruncat în foc. Minunile în toată istoria s-au făcut atunci când era nevoie de ele:apostazia comunistă, convertirea martorilor mucenicilor, întoarcerea unui păcătos/ateu/rătăcit....

PS: Nu v-am acuzat deloc, dar asta reiese din postarea d-voastră....Apropo - dogma nu e regulă administrativă sau canon, e Adevărul revelat și formulat

Și cu asta cum rămâne: „Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut”?

Credinta noi nu avem cum se cuvine ,nu tot cel care spune Doamne ,Doamne va vedea pe Dumnezeu.
Credinta se vede prin fapte.
Suntem noi asemenea domnului nostru Iisus Hristos?
Sfintii sunt ,ca dovada ca ei fac minuni.
Sfantul Varsanufie de la man.Optina a vindecat un copil surdo-mut si exemplele ar putea continua.
Noi ne aflam de multe ori intr-o falsa credinta ,avem multe caderi.

V-am pus în vedere faptul că sintagma pe care aţi folosit-o, pentru a vă apăra punctul de vedere exprimat cu privire la penticostali şi invocarea Duhului Sfânt, este greşită. Dumneavoastră suteţi cel care a dus discuţia spre tot felul de zeităţi păgâne, pentru a încerca să vă escamotaţi greşeala.

Iarăşi părăsiţi terenul discuţiei iniţiale. Nu ra vorba despre închinare, ci despre invocare. Puteţi face distincţia ? De ce vă este atât de greu să recunoaşteţi că aţi greşit ?

Iarăşi veniţi cu ideea asta total falsă, pe care, sincer, cred că aţi construit-o ca un mecanism inconştient de apărare în faţa realităţii. Pus în faţa evidenţei că Dumnezeu lucrează prin miracole în Biserica Catolică, singurul dumneavoastră răspuns este că aceste miracole sunt de la diavol ?

Vă aduceţi aminte în ce context vorbea Mântuitorul despre hula împotriva Duhului Sfânt ? Exact în acest context, în care unii puneau minunile Sale pe seama diavolilor.

Multumesc de raspunsuri.

Dupa cum bine ati spus, in Vechiul Testament erau anumite semne dupa care evreii puteau (si trebuiau) sa il recunoasca pe Messia „Atunci ochii orbilor vor vedea şi urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca un cerb şi limpede va fi limba gângavilor, că apă a ţâşnit în pustie şi pâraie în pământ însetat.” . Pe acestea Domnul le numeste semnele vremurilor. Insa evreii fatarnici nu stiau a talmaci aceste semne ale vremurilor ce se prezentau in fata ochilor lor, ca atare cereau alte semne . Iar Domnul Iisus le spune ca aceste alte semne nu vor primi cu exceptia celui al lui Iona (moartea si invierea Domnului). Nicidecum nu a spus ca semnele vremurilor ce le vedeau cu ochii lor vor inceta, ci a spus exact contrariul: cei ce vor crede vor face semne si mai mari. Si de fapt nu a dat niciodata vreo informatie asupra momentului cand vor lua sfarsit aceste vremuri din urma, a spus ca doar Tatal Ceresc stie momentul si atat. Iar acel moment va fi insotit de anumite semne pentru a putea recunoaste momentul venirii Lui si a nu fi inselati de altii care vor veni si se vor da drept Mesia in locul lui Iisus, semne pe care Domnul le-a dezvaluit apostolilor. Deci de la venirea Domnului incoace, traim aceste vremuri din urma cu semnele lor. Si tocmai ca Domnul s-a intrebat daca la venirea Lui va mai gasi credinta...

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut sunt tocmai cei care astazi citesc Biblia si cred in ceea ce scrie (inclusiv pasajul de la Marcu redat mai sus!), sunt cei ce cred in existenta minunilor fara sa il fi vazut cu proprii lor ochi pe Domnul Iisus facandu-le, cei care cred in moartea si invierea Domnului fara sa Il fi vazut vreodata, cei care cred in absolut tot ceea ce scrie in Evanghelie fara sa fi fost de fata. Deci tocmai ca noi nu suntem pe deplin printre acei fericiti care au crezut fara sa vada din moment ce semnele de la Marcu nu ne insotesc ci dimpotriva, construim teorii prin care sa aratam ca de fapt ele nu trebuie musai sa existe. Si totusi acelea sunt semnele timpurilor care atesta venirea lui Mesia si atesta credinta si botezul cu Duh Sfant.
Stiti ce raspund rabinii evrei de astazi la intrebarea de ce ei nu cred ca Domnul Iisus este Mesia? Ei spun ca se uita in jurul lor si nu vad semnele care insotesc venirea lui Mesia... Dvs. m-ati pus in aceeasi oala cu acestia ori dimpotriva, eu cred in Domnul Iisus ca Mesia si cred tot ceea ce scrie in Evanghelie despre El si cred in tot ceea ce ne invata El, deci cred ca trebuie sa fie adevarate si prezente si semnele despre care scrie in Evanghelia Sa, si nu invers. Am fost invatata altfel, ca semnele nu trebuie sa fie prezente, si tocmai ca vazandu-le aceste semne in ziua de astazi, nu am putut sa nu le recunosc si mi s-a parut legitim sa le caut si in Ortodoxie din moment ce Duhul Sfant lucreaza in Ortodoxie. Din fericire am primit aici marturii despre existenta lor. Si daca semnele au fost date pentru ca oamenii sa poata citi vremurile, cine este de vina ca evreii de astazi de exemplu, nu le vad din cauza ca sunt bine ascunse? Eu eram in Ortodoxie si nu le vedeam pentru ca erau ascunse, in timp ce in Evanghelie scrie clar ca nu trebuie tinuta lumina sub oboroc ci trebuie sa ii lumineze si pe ceilalti, evanghelia trebuie sa ajunga si la ei...

Daca dvs. doriti sa faceti separarea intre semnele care urmeaza credintei si Botezului cu Duh Sfant (cele de la Marcu citate anterior) si roadele Duhului Sfant (cele din Galateni de exemplu), eu nu am nimic impotriva, ambele insa sunt date ca si dovada a prezentei Duhului Sfant la cei ce au credinta si se boteaza, asa ca eu raman la raspunsul primit si la aceeasi parere exprimata si in postarea anterioara de catre un alt user: "Credinta noi nu avem cum se cuvine".
Evreii fatarnici nu cereau semnele vremurilor pe care aveau dreptul sa le ceara conform profetiilor, cum sa le ceara daca le aveau in fata ochilor? Ei cereau alte semne, altele decat cele profetice, desi in mod surprinzator, cercetand credinta lor de astazi pe site-urile lor, am descoperit ca ei sunt avertizati de venirea in viitor al unui fals Mesia care va face multe semne si minuni (antehristul conform credintei crestine). Deci nu prea inteleg cum evreii de atunci au putut sa ceara exact aceste alte semne...

Si era sa uit: Fericirile. Dupa cum vedeti in Fericiri, omul este fericit nu pentru faptul in sine ca este bland, ci pentru ca aceia blanzi vor mosteni pamantul, nu este fericit pentru faptul in sine de a indura nedreptate atunci cand el doreste dreptatea ci este fericit pentru ca i se va face dreptate, nu este fericit pentru faptul in sine de a plange ci este fericit pentru ca va fi mangaiat etc. Toate fericirile arata pentru ce anume omul va fi fericit: pentru ca ceea ce il face nefericit va fi rezolvat intr-o buna zi si pentru aceea este fericit. La fiecare fericire in parte exista o promisiune a lui Dumnezeu pentru durerea continuta, iar fericirea nu este durerea in sine ci faptul ca Dumnezeu pune capat acelei dureri.

Multumesc de raspunsuri.