Dacă-i spui cuiva: "Uite, acest pahar al meu are în el otravă; dacă vei bea din el, vei muri" , eşti vinovat de moartea acestuia, presupunând că n-o să te asculte? Căci vine unul ca tine şi zice: "Da, dar al cui este paharul cu otravă? Şi de ce ai pus otravă în pahar? Dacă paharul era gol, n-ar fi murit otrăvit bietul om nevinovat şi sărac cu duhul, care a băut din el".

Dacă îi spui cuiva: "Să nu te arunci de pe cornişa blocului, că vei muri!", dar el totuşi se aruncă, eşti tu vinovat că nu l-ai legat cu lanţuri, şi te-ai mulţumit doar să-l avertizezi?

Şi uite aşa, cu artificii de "logică", Îl scoatem vinovat pe Dumnezeu şi de moartea lui Adam. Atunci, de ce i-o mai fi dat viaţă? ca să se distreze cu moartea lui?

Nu ! Dumnezeu nu i-a dat lui Adam viata ca sa se distreze cu moartea lui, pentru ca Dumnezeu nu l-a predestinat sa moara ! Adam avea liber arbitru, daca asculta porunca si acum traia. Dar nu a ascultat-o, atunci Dumnezeu a spus clar ca Duhul Sau nu va mai sta in om decat maxim 120 de ani. Textul biblic este clar. Eu v-am spus ca interpretati gresit Scripturile si ca aveti nevoie de indrumarea unui preot. Si multa rugaciune.

Citeşte mai atent şi ai să vezi că eu am spus aproape acelaşi lucru: că Dumnezeu nu i-a dat lui Adam viata ca sa se distreze cu moartea lui, pentru ca Dumnezeu nu l-a predestinat sa moara. Că Adam avea liber arbitru, daca asculta porunca si acum traia, dar nu a ascultat-o.

Ce n-am spus este prostia care urmează imediat:

"Dar nu a ascultat-o, atunci Dumnezeu a spus clar ca Duhul Sau nu va mai sta in om decat maxim 120 de ani. Textul biblic este clar."

Eu n-am spus aşa ceva pentru că, într-adevăr textul biblic este foarte clar, cu condiţia ca să-l şi citeşti. Nu "atunci, după ce n-a ascultat Adam porunca", a zis Dumnezeu că omul va mai trăi doar 120 de ani, ci mult mai târziu. Dacă ar fi fost aşa, ori Adam n-ar mai fi trăit 930 de ani, ori avertismentul dat lui de către Dumnezeu ar fi fost mincinos. Vestirea aceasta o face Dumnezeu pe vremea lui Noe, deci mult, mult mai târziu (vezi Facerea 6,3)

Da, stiu, chestia cu 120 de ani a venit mult mai tarziu, pana atunci oamenii traiau sute de ani, Matusalem a trait cel mai mult, dar nu vad care e problema, eu am facut o referire la faptul ca Dumnezeu a decis cat sa traiasca maxim un om -
chiar daca nu imediat dupa calcarea poruncii.
Deci accentul l-am pus pe faptul ca Dumnezeu a fost Cel care a decis cat sa traiasca un om, nu satana sau alti draci, idei sectare pe care le aveti. Nu am pus accentul pe localizarea ca timp cronologic, pt ca asta nu are relevanta in subiectul discutat. Limitarea la 120 de ani s-a facut tot din cauza pacatului adamic.

Limitarea aceasta de 120 de ani nu trebuie s-o vedem neapărat ca o vârstă maximă pe care o va atinge omul (drept dovadă, au fost oameni ce au trăit şi chiar depăşit vârsta aceasta şi înainte şi după potop), ci timpul cât va mai îngădui Dumnezeu pe omul păcătos până la Potop.

Nici nu mai contează cât trăieşte omul, dacă tot va muri. Omul a ales moartea ca să-şi satisfacă maladiva curiozitate de a cunoaşte binele şi răul, iar răul suprem pe care-l putea el gusta era moartea. Dumnezeu nu poate fi învinuit de moartea omului, căci omul şi-a ales-o singur, ştiind bine că dacă va încălca porunca lui Dumnezeu va muri. Dumnezeu, respectându-i alegerea lui Adam, n-a mai putut face nimic pentru el şi pentru Eva, decât să le relativizeze clipa morţii: plecând de la realitatea transcendentală că "la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani" (v. 2 Petru 3,8), El a interpretat verdictul Său "în ziua în care vei mânca din el, vei muri" în sensul că "ziua" pe care Adam o mai avea de trăit este echivalentă cu 1000 de ani; şi aşa a ajuns Adam să trăiască aproape 1000 de ani, dar fără a putea depăşi măcar cu o zi acest prag. Nici urmaşii lui nu au depăşit cu vârsta lor "ziua" aceasta de 1000 de ani, Matusalem fiind singurul care s-a apropiat semnificativ de această limită.

Nelegiuirile oamenilor fiind în creştere exponenţială, Dumnezeu a stabilit un prag relativ (120 de ani) pentru viaţa omului la generaţiile din vremea potopului, ca să le limiteze la maxim fărădelegile. Acest prag n-a fost suficient, oamenii continuând să se comporte nesăbuit, şi de aceea a fost reconsiderat în vremea lui Moise, fiind coborât la limita de 70 de ani. O rugăciune a lui Moise arată starea de fapt a acestei rectificări, care durează de atunci până în zilele noastre:

"Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere" (Ps.89, 10-11)

...aaaaa, drept dovada? :)

Sa-ti ajute Dumnezeu!

esti mortal ! :))))))))))))))

sa fii iubit!

Mai rămâne să ne spui dacă şi în timpul potopului au depăşit sau nu vârsta asta, ca să avem toate dovezile necesare.

discutabil

oricum, nu are legatura cu subiectul topicului.