| suslik |
26.10.2017 16:55:18 |
Nu, nu este posibila 100%.. Colegul cu aripi are oarece dreptate. Insa sunt posibile doua lucruri: sa aderi (cat mai) critic/treaz/alert/constient la ceva, mereu gata sa intri in conflict cu opnia dominanta/curentul principal, si a doua, sa refuzi sa dai girul unor actiuni, doar fiindca sprijina o anume credinta/ideologie, caruia ii esti adept, sau doar fiindca sunt impuse cu legea/forta. Totul trebuie trecut prin doua filtre: adevarul (in cazul credintelor si ideologiilor, adevarul istoric, precum si ce "tip de om" au produs, cat de aproape de arhetipul cristic care este bunul samaritean este acesta), si empatia.
De pida, am ajuns la etapa in care practic nu mai cred nimic hagiografic, dar si nimic politic. Sunt imun la orice fel de propaganda. Nu ma laud, e o afirmatie rece. Cinstit sa fiu, asta inseamna la fel de bine ca, pe vremea Intruparii, probabil as fi fost la fel de rece si fata de religiile oficiale si fata de crestinismul emergent. Sau, ca acum, in viata reala, le-as fi practicat selectiv, rece si detasat, cautand sa stiu si sa inteleg, nu sa si practic. Pentru ca toate ritualurile, religioase si oculte deopotriva, dau cu o mana si iau cu zece: cand te simti, una cu ceilalti de acolo, deja esti un membru fara chip si mai ales fara voce. Este o chestiune de tehnica subtila suspendarea facultatii critice, si merge infinit mai usor la grupuri largi, ca tmia largi. Ca sa fiu nesimtit, voi spune ca orice ritual religios de massa, dar si orice demonstratie politica, este o aplicare a unei tehnici de spalare pe creier.
Ca si in cazul oamenilor, descoperirea adevarului poate fi extrem de dureroasa, insa o credinta care este manipulata politic te poate oriunde, intre accesul la maneta puterii si urcatul pe esafod.
Nu am facut decat o tentativa de convertire la viata mea, si nu imi aduc aminte cu placere de momentele confuze de atunci. Nu mai vreau alte etichete decat cele pe care mi le pot pune singur. Ideea e simpla: tot ce spune sau face un seamna este, oricat de altuist ar fi ca intentie, configurat de o minte anume, pentru sine. Nu poti repeta automat, cu acelasi rezultat, acea configuratie, acele secvente de ganduri, de rationamente, pentru ca esti alta persoana. Cand aplici acel altceva, poate suna artificial, si mai rau, poate deveni dezastruos.
Totul a inceput cu dezamagirea faptului ca oriunde mergi, ti se servesc minciuni subiective, unele edulcorate, altel mobilizatoare (eu la primele le zic "momeli", la celelalte "intararea haitei"). Nimeni nu spune "ba, da, se si minte, pentru oamenii nu suporta sa NU fie mintiti FRUMOS".
Pe urma, am un dispret enorm pentru multimile entuziaste.
De fapt, dusmanul, ca sa nu o mai lungesc, este, pentru mine, ardoarea in sine, a oricarei credinte (in sensul larg, adica si credinte religioase si aiureli ideologice), cu principala manifestare suspendarea facultatii critice.
Sunt si voi ramane ortodox pana la moarte, dar cu o credinta "castrata apologetic", intelectualizata, ancorata in cercetarea realitatii vii si a istoriei cat mai obiective deopotriva, lipsita de nazuinta "ce bine ar fi sa fim toti la fel!".
|
