Foarte frumos spus , si eu mai adaug pilda lui Antonel (din carticica lui Vasile Militaru) care desi s-a casatorit cu o fata din biserica atunci cind au intrat pe mina ispititorului au ajuns la lucruri si atitudini de neinchipuit care i-au traumatizat si despartit pina la urma ! Cu toate ca amindoi erau crescuti in biserica ! Intro casnicie , ca sa te mintuiesti , ca de altfel in orice alt loc, trebuie sa te casnesti altminteri te minti cu dulci pareri de mintuire !

@Cristi - ba exista o mare legatura.
O familie in care exista iubire cu trup si suflet, ceea ce implica si sexul, poate ajuta pe fiecare membru al ei sa fie mai bun si sa ajunga la mantuire.
Iubirea poate mult, f.mult.
Si unde dragoste este, este si Dumnezeu.
E pacat ca lumea nu intelege asemenea lucruri.
Si eu mai spun ca o familie adevarata si crestina nu poate exista fara iubire si fara sex (macar pentru a face copii). Evident, totul in limite normale si curate.

Aici sunt de acord cu Sophia.
Cum spuneam mai sus, daca nu integram si acest aspect al vietii noastre omenesti in viata noastra duhovniceasca, atunci el ne va face mai degraba rau si va fi piedica. Calugarii il integreaza depasindu-l, cei castaoriti il integreaza traindu-l ca pe o cale de unire in dragoste jertfelnica si respect. Si nu exista retete.
Parintii au spus ca ce nu este asumat (de Hristos), nu este mantuit. (In sensul ca Hristos a asumat totul din natura umana). Eu cred ca se aplica si la viata noastra: ce nu asumam intru credinta, nu este mantuit. Inclusiv sexualitatea, deci.

Mai, mai, de asta-mi esti, misa-ista carevasazica , snif, snif, nasu' lu' io de cane-vulpe miroase da la o posta ceva misa-isti p'aicia...ptiu, ptiu...si unia care-ti ziceau "jidoavca", parca...sper sa nu ma'nsele memoria di' troglodit ce mis...:21:(nentu ffota, da-i bice la citatu' vesel si pune'l s'p'asta, ha, ha, ha ! Sau mai digraba la gazeta di perete pdl-ista, ha, ha, ha !)

Stau, dar doar cu trupul... :105:

Noesis, una e practica mirenilor, care poate fi gresita; si alta e invatatura Bisericii. Nu putem cobora intelepciunea data prin Duhul Sfant la nivel de gandire omeneasca pacatoasa, doar pentru ca toti fac aceeasi greseala. Omul trebuie sa se modeleze dupa Biserica, nu Biserica dupa om.

In cazul in care nu s-a inteles, noi vorbim aici in principiu, ca sa aflam cu totii cum e corect. Nimeni, dar nimeni nu se pune paznic al acestui principiu. Daca Dumnezeu ne lasa sa facem cum putem mai bine, atunci nimeni nu ne poate obliga sa facem altfel. Este libertatea pe care o avem si in baza careia uramam instinctelor noastre. Atata doar ca acest drum nu duce la mantuire. Ei, despre asta discutam: ce sa facem, ca sa ne mantuim? Aici intervine invatatura Bisericii, care ne arata ce avem de facut petnru a rapi un loc in rai, caci se ia cu asalt, nu se primeste gratis.
In concluzie, repet, este o discutie de principiu, din care fiecare sa traga concluzia corecta.
Dar daca vin unii si reduc principiul la instinct, nu mai ajungem nicaieri, caci suntem cu totii dotati cu instinct, il urmam si ne e greu sa ii opunem rezistenta.
Psalmistul ne spune: "Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvantatoare, - stiu din fire, intr-acestea isi gasesc pieirea". (Iuda 1, 10)
Atentie deci, cei care dau asemenea sfaturi!

Legislatie BOR fara Sfintii Parinti? Asa ceva nu se poate, sophia.

Nu "biserica nu accepta", adica biserica din strada cutare, ci "Biserica", adica Biserica Ortodoxa. Hristos a intemeiat o Biserica si a stabilit niste norme: "Pentru ca Dumnezeu nu este al neoranduielii, ci al pacii". ( I Cor. 14,33) Daca nu esti de acord cu Biserica, e grav, caci te opui lui Hristos.
Normele le-a transmis Sfintilor Lui prin Duhul Sfant; deci atat Sfintele Scripturi, cat si Sfanta Traditie, reprezinta intelepciune Dumnezeiasca, care este net superioara celei omenesti.

Indiferent cat de inteligenti si invatati suntem sau ne credem, tot nu ne ridicam la intelepciunea Dumnezeiasca, aceasta fiind infinit de mare, pe cand cea omeneasca este limitata.

Pr. Cleopa se bazeaza pe Sf. Traditie, atunci cand face afirmatii;
acum cred ca poti sa-ti faci singura o socoteala, ce inseamna a nu-l accepta pe Pr. Cleopa, sau pe alti scriitori bisericesti, atunci cand vorbesc intr-un glas, adica fara deosebiri de opinie.
Bazandu-se pe Sf. Traditie, si invatatura Bisericii este unitara. Nu este deci vorba de frati siamezi, ci de aceeasi invatatura primita de toti Sfintii din aceeasi sursa: Duhul Sfant.

I. Corinteni 14, 36:
"Oare de la voi a iesit cuvantul lui Dumnezeu, sau a ajuns numai la voi?"
Intrebarea aceasta, adresata femeilor, e valabila si pentru noi.

Si inca ceva: (I Co. 14, 26)
"Ce este fratilor? Cand va adunati impreuna, fiecare din voi are psalm, are invatatura, are descoperire, are limba, are talmacire: toate spre zidire sa se faca."

De multe ori uitam, atunci cand ne spunem opinia, ca cele spuse sa fie spre zidirea noastra si a altora. Avem insa posibilitatea de a controla veridicitatea tuturor afirmatiilor, verificand prin Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Iata deci de ce sunt acestia atat de importanti. Motoarele de cautare sunt de mare folos in acest sens.

Dar de ce este important a accepta doar opinii corecte? Pentru ca acestea au repercusiuni. Ori Sfintii Parinti au fost constienti de urmarile negative ale unui sfat incorect. De aici deducem si importanta majora a unui duhovnic bun.

Noesis, esti libera sa faci aceleasi greseli, pe care le-am facut cei din generatia mea din nestiinta. Dar nu iti doresc, caci vei suporta urmarile faptelor tale. Stii asta. Tocmai despre asta discutam aici, ca sa evitam repetarea greselilor din nestiinta.

Atat de relativa poate fi aceasta afirmatie ! ! !....
Daca stai sa te gandesti bine, cei mai Intelepti dintre Sfinti au trecut printr-o viata de greseli, au invatat din acestea si li s-au aprins flacara credintei mult mai arzatoare si sustinuta.
Asadar, si greseala are rolul ei, iar oamenii care le evit dintr-un instinct mult prea rezervat, nu prea reusesc sa dobandeasca o forta destul de mare pentru perspectiva si nici sa i-a deciziile necesare in vederea formarii acesteia, in general acesti oameni baiguie intre sensul sec si neintrupat si realitatea deformata, se multumesc in a nu mai face mare lucru...cica, dintr-un rationament prea viu.
Consecintele greselilor facute le platim cu mintea treaza a unui zbucium sincer si dornic spre indreptare, cu o intelegere mai acuta a lucrurilor si oamenilor din jur.
Consecintele greselilor nefacute...le platim cu o ignoranta si o lipsa de empatie greu de patruns si cu o neintelegere natanga si o judecata eronata asupra oamenilor si lucrurilor din jur.
Sa nu credem ca sexualitatea joaca rolul primordial in definirea greselii pe pamant , desi, se pare ca pe aceasta se pune accent mai mare decat pe mandria si ura care a schimbat, practic, fata lumii.
Deci, sexul are o legatura cu mantuirea, dar nu conditioneaza aceasta mantuire...deci, este cu totul altceva.
Care este , pana la urma, intelepciunea existentei ?

Am vazut pe undeva, Anca, ai scris ca Sfintii nu au gresit, nu au cum sa greseasca si, ca atare, trebuie sa-i urmam intru totul.
Deci, sa inteleg ca acestia sunt asemenea Lui Dumnezeu, ori la acelasi nivel de neprihanire .
Mare amagire ! ! ! Sfintii au fost si au ramas oameni pana la ultima suflare, chiar daca au luptat cu instinctele omenesti si cu greseala din fire a acestora, dar nu au ajuns niciodata Dumnezeu, nu are cum, iar noi nu avem cum sa-i punem la acelasi nivel cu Dumnezeu, ceea ce se intampla adesea in Biserica Ortodoxa.

Cum adica calugarii "il integreaza depasindu-l"?
Hristos a asumat totul din natura umana, inclusiv sexul? Ma indoiesc.
Fecioria Maicii Domnului dupa nastere se datoreaza curatiei lipsite de pofta, curatie pe care a innoit-o Iisus Hristos permanent.

As propune sa nu lasam frau liber imaginatiei...

Imi pare rau ca te amagesti singura, ory.
Nu poti fi si sfant si sa gresesti in continuare. Patericul te va lumina in acest sens.
Vrei sa spui, ca aceia despre care vorbesti tu, si care cred ca exista, sunt sfinti?!? Nu sunt sfinti. Dar exista si sfinti; inca mai exista si sfinti in manastiri, putini, dar exista.

Iar eu propun sa nu ne asemuim Maicii Domnului...
Da, sunt sigura si eu ca Dumnezeu isi asuma natura umana, implicit sexul, altfel ar fi trebuit sa sadeasca in fiecare procrearea prin Duhul Sfant ca a Maicii Domnului si sa nu se mai inmulteasca lumea prin " patima ".
Sa fim seriosi, dumneata mai ai timp sa si gandesti atunci cand vorbesti...sau, doar vorbesti, caci, nu inteleg deloc afirmatia cu asemanarea tuturor pentru neprihanire, sau cu inlaturarea totala a poftei in actul procrearii.
Este o varza doamna, o mare varza in aceste afirmatii si nu sunt compatibile cu viata si nici cu spiritualitatea.

Deci, eu cred ca Sfintii au ajuns astfel pentru ca au incercat permanent sa-si depaseasca conditia cazuta a firii omenesti, dar nu ca au devenit imaculati cat au fost in viata.
Au deveniti Sfinti prin sacrificiu si prin lupta de-a se curati, printr-o permanenta lupta cu pacatul care, oricum , asupreste fiinta omeneasca, au luptat prin sacrificiu si infranare...dar, asta nu inseamna ca nu au mai avut pacat, sub nici o forma, este absurd, pacatul se naste in mod sistematic si permanent, cu gandul, cu cugetul , cu fapta si cu toate lucrurile pamantene la care este supusa fiinta omeneasca.
Doar ca unii sunt ignoranti si nu le pasa de aceasta curatire prin osteneala, atat cat poate fi ea posibila si in limite, pana la urma, particulare si tot atat de omenesti.
Aceasta viata o cinstim, ca viata a Sfintilor, dar nu faptul ca ei au devenit fara de pacat cat au trait si inima le-a pulsat viata in piept, fiindca acest lucru este imposibil...numai Dumnezeu a fost fara de pacat pe pamant.
Asadar, este o eroare sa consideram Sfintii infailibil , dar o binecuvantare sa le respectam si sa le luam in consideratie viata lor victorioasa pentru adevar, dar, nicidecum imaculata. Este o diferenta, nu exista OM imaculat, decat numai Dumnezeu, care S-a facut Om pentru noi, dar tot Neprihanit a ramas.
Deci, nu poti fi om si sa nu gresesti...oricat de sfant ai deveni, sfintenia se masoara in osteneala si durere, in intelepciunea pe care o dobandesti prin meditatie si credinta, in binele pe care-l faci si in lupta pe care o aplici inaintea pacatelor, dar, nicidecum in absolvirea totala fata de acestea, care este absolut imposibila pentru fiinta omeneasca aflata in viata.

Am spus depasindu-l.
Castitatea monahala nu este o taiere a sexualitatii, nu este o castrare! Este un fel de sublimare (ca mi se pare ca te pricepi la psihologie, ca il citezi pe Jung), o ridicare pe alt plan a sexualitatii, o schimbare a ei in dragoste pentru dumnezeu, in eros divin (despre asta scriu unii din parinti, poti gasi asta in tratatele ascetice)

Drept sa zic eu nu vorbisem de ce a asumat Hristos decat prin analogie aici.
Nu stiu ce sa zic. Cred ca a asumat sexualitatea in seusul scris de mine mai sus, de ridicare pe alt plan. Nefiind hermafrodit sau asexuat, nu prea vad cum ar fi putut face altfel.
Dar a fost la nunta din Cana si a schimbat apa in vin.. 'aratand prin aceasta cum trebuie sa te transformi, suflete' (din canonul sfantului Andrei din Creta, cantarea a noua) - si aceasta transformare fiind facuta la o nunta are de-a face cu transfigurarea sexualitatii SI in cadrul cuplului.

Pana la sexualitate, placerea are rolul decisiv, caci aceasta i-a izgonit pe Adam si Eva din rai. Sexualitatea au cunoscut-o abia pe pamant.
Prin asta nu spun in nici un caz, ca e mai acceptabil sexul fara placere. Am venit in intampinare, ca sa nu primesc comentarii de acest gen.

Sexualitatea, curatata de pacat prin Sfinta Taina a cununiei, ne-a fost data de Dumnezeu pentru a putea procrea, dar insotita de raspunderea de a avea grija de copiii, care se nasc din aceste relatii; deci de a deveni parinti.

Deci, cu acestea sunt de-acord si nici nu cred ca le-am contestat . Si totusi, mai grav decat sexul, sau placerea, care reprezinta un act individual, pana la urma, este URA, capabila sa distruga mult mai mult, suflete si trupuri.

Si, nu exista sfinti in viata, decat dupa ce vor trece in nefiinta si li se vor considera lor aceasta vrednicie. Nu ai cum sa spui ca, cutare Duhovnic este sfant, poate fi Intelept, poate fi ales, poate fi sfintit...dar NU SFANT IN VIATA, tocmai de aceia are loc canonizarea la o perioada dupa trecerea acestora in randul celor drepti, considerate prin semne si minuni, sau mai stiu eu ce, promovat de traditie si principii religioase.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca aceasta perioada trebuie sa depaseasca cele 7 neamuri aflate in viata ale acestuia...lucru de care nu se mai tine cont. Iar aceasta sfintenie se dobandeste prin calitatea vietii cat mai aproape de gradul cel mai mic de pacatuire, dar nu prin lipsa de pacatuire atata timp cat esti in viata, lucru absolut imposibil propovaduit de Biserica insasi.

Castitatea monahala este abstinenta, nu o castrare, care inseamna mutilare a corpului. Doar budistii ridica energia la centrii superiori...
Patericul ne da numeroase exemple de lipsire de sexualitate, de rezistenta la ispite de acest gen, nu de transformare sau ridicare la alt plan. Calugarii din Pateric au dus o lupta acerba cu ispitele; unul dintre ei fiind Cuviosul Moise Ungurul:

"Bolieslav a ordonat să se înfăţişeze amândoi înaintea sa. Când au venit, a început să-l sfătuiască insistent pe Moise ca să asculte de stăpâna sa. La sfârşit îi spuse:
– Cine poate fi mai neînţelegător decât tine, care te privezi pe tine însuţi de la atâtea bunuri şi preferi atâtea chinuri amare…? Află deci că de tine depinde acum dacă vei trăi sau vei fi ucis. Fie vei face voia stăpânei tale şi vei afla cinste şi măriri, fie vei muri de o moarte îngrozitoare.
Apoi regele se întoarse către femeie şi-i spuse cu asprime:
– Nu este cu putinţă ca prizonierul pe care l-ai cumpărat să facă de capul lui. Tu eşti stăpâna şi el este robul tău. Dacă nu va asculta trebuie să-i dai o lecţie bună, astfel încât şi ceilalţi robi şi prizonieri să ia aminte şi să nu îndrăznească să se răscoale împotriva domnilor lor.
Atunci binecuvântatul Moise îi spuse regelui:
– Domnul îmi spune: «Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă şi-şi va pierde sufletul său?» Cum deci îmi promiţi slavă şi cinstiri, când tu însuţi şi această femeie veţi muri peste puţină vreme…!
Această profeţie a lui Moise nu întârzie să se împlinească.
Mai întâi însă mai avu de pătimit şi alte chinuri din partea viclenei femei. Având acum şi acordul regelui, îl provoca neîncetat şi fără ruşine ca să păcătuiască cu ea.
– Degeaba te chinuieşti, îi răspundea cuviosul. Trebuie să mă crezi foarte prost sau incapabil, încercând să mă faci să cad în mrejele tale. Te refuz însă ca pe o neruşinată şi femeie fără frică de Dumnezeu.
Atunci aceea, ajunsă deja la disperare, ordonă să i se dea câte o sută de bice în fiecare zi şi apoi să i se taie mâinile şi picioarele.
Peste câteva zile chinuitul Moise era căzut jos, într-o baltă de sânge, căzut în nesimţire, ca şi cum ar fi murit. Abia dacă mai respira.
Între timp regele Bolieslav, vrând să-i dea satisfacţie principesei supărate, ordonă să fie alungaţi toţi călugării din Polonia.
Însă Domnul îl răsplăti foarte curând pentru fapta sa rea. Într-o noapte regele muri brusc, fără să se ştie din ce cauză. A doua zi izbucni o răscoală a poporului în toată ţara. Majoritatea boierilor au fost ucişi, printre aceştia numărându-se şi principesa care-l chinuia pe robul lui Dumnezeu.
După moartea acesteia bunul Moise fu eliberat şi cu sănătatea zdruncinată de atâtea chinuri porni în căutarea unei mănăstiri în care să se dedice Domnului. Ajunse cu mare greutate la Manastirea Pesterilor de la Kiev, abia purtându-şi trupul său plin de răni, dar încununat de coroana victoriei, ca un brav ostaş al lui Hristos.
Iar Domnul, după toate acestea, îi dărui harisma de a alunga patimile cele trupeşti din cei care veneau să-i ceară ajutorul.
Odată unul dintre monahii de la peşteri, care era greu chinuit de demonul curviei a venit la sfântul Moise. L-a rugat să-l ajute şi i-a spus:
– Tot ceea ce-mi vei spune eu o voi respecta până la moarte.
– Cât vei trăi să nu mai vorbeşti niciodată cu vreo femeie, i-a spus cuviosul.
Apoi îşi ridică bastonul, cu care întotdeauna se ajuta la mers, din cauza rănilor avute în trecut, şi-l atinse pe tânărul monah în piept. Îndată ispitele au încetat şi de atunci nu a mai fost luptat de dorinţele trupeşti.
Fericitul Moise a ajuns cu ajutorul harului lui Dumnezeu la adânci bătrâneţi, la sfârşitul vieţii sale pământeşti, după ce prin viaţa sa ascetică şi prin pătimirile avute, s-a învrednicit şi el să vadă pe Dumnezeu, ca oarecând marele Moise în pustiu, şi să strălucească prin virtutea şi prin minunile sale pe tot cuprinsul pământului rusesc."
(fragment din http://www.pateric.ro/cuviosul-moise-ungarul/ )
Sper ca acum e mai clar...

In ceea ce priveste omenitatea lui Hristos, gasesti la Pr. Staniloae tot ce trebuie stiut pe aceasta tema.

Imi pare rau, Anca, dar aceasta afirmatie dovedeste din nou ca nu intelegi tot ceea ce citesti, ce iti spuneam pe alt fir.
Nu spun asta ca sa te jignesc. Ci iti atrag atentia.
Nu placerea i-a alungat pe Adam si Eva din Rai, ci dorinta de a fi ca Dumnezeu dar fara Dumnezeu, caderea din ascultarea fata de El.
Faptul ca placerile naturale caruia ii era harazit au devenit pe urma prilej de patimi (atasare la creatie si nu la Dumnezeu, nu vederea lui Dumnezeu in fiecare act si lucru de pe pamant ci oprirea la acel lucru sau act in sine) este o urmare a caderii.

Sigur ca este abstinenta. Prin abstinenta sexualitatea este transfigurata, in cazul lor. Nu vorbeam aici de energie si de budism.

MAi dau un exemplu: Cuviosul Ioan cel mult nevoitor:

"În toţi aceşti ani am luptat cu gândurile cele viclene şi cu patimile, chinuindu-mi trupul cu post şi priveghere.
Şi aici însă flacăra patimilor trupeşti mă ardea. Negăsind alt mijloc să-i rezist, am hotărât să-mi scot hainele şi să-mi atârn de mâini şi de picioare nişte fiare grele, supunându-mi trupul la martiriul îngheţului şi membrele mele la suportarea acelei mari greutăţi. Însă şi acest mod de asceză s-a dovedit insuficient.
Am săpat atunci în nisipul umed din peşteră o groapă adâncă, m-am băgat în ea şi m-am acoperit apoi cu nisip, lăsându-mi afară numai capul şi braţele. Era la începutul Postului Mare. Am rămas acolo pe jumătate îngropat şi nemişcat toată perioda postului. În acest timp sufeream mari atacuri de la cel viclean, care încerca prin orice mijloc să mă scoată din groapă.
Mai întâi mă chinui cu o durere îngrozitoare de picioare, care se umflaseră şi se strâmbaseră. Încheieturile se dezmembrau. Nervii îmi paralizaseră. O ardere chinuitoare topea membrele mele. Mă durea tot corpul şi sufeream. Se bucura însă şi se răcorea sufletul meu, care fu izbăvit prin această dură asceză de întinăciune şi-şi regăsi puritatea şi frumuseţea cea dumnezeiască. Preferam deci să mor acolo, să mă topesc în acea groapă, dar să-l câştig pe Hristos, decât să ies din ea şi să mă câştige diavolul.
Am ajuns în Saptamana Mare. În Lunea Mare se înfăţişă deodată în faţa mea un balaur uriaş, sălbatec şi înfricoşător, care scotea flăcări şi fulgere pe nări şi pe gură. Se apropie de mine ameninţător, gata să mă înghită. Nu m-a putut răni însă. Îndată ce l-am chemat pe Domnul şi mi-am făcut semnul sfintei cruci a dispărut.
Ameninţările sale au continuat însă toată Saptamana Mare. În noaptea Invierii înfricoşătorul balaur veni pentru ultima dată. L-am văzut deodată că s-a repezit la mine. M-a înşfăcat într-o clipită şi în gura sa se găseau capul, mâinile şi trupul ce se găsea în afara gropii. Părul şi barba mea au fost arse de flăcările sale şi aşa mi-au rămas până astăzi, arse, după cum şi poţi vedea. Prin intervenţia lui Dumnezeu însă balaurul nu mă vătămă mai mult. În timp ce capul meu se afla în gura lui am strigat din adâncul inimii mele:
– Dumnezeule şi Doamne, salvează-mă! Pentru ce m-ai părăsit! Ai milă de mine, Stăpâne, Unule Iubitorule de oameni. Izbăveşte-mă pe mine păcătosul, Tu ce eşti singur fără de păcat. Curăţă-mă de întinarea mea, ca să nu rămân prins în mrejele celui viclean pentru totdeauna. Scapă-mă de vrăjmaşul care vrea să mă înghită. Vino şi salvează-mă cu puterea Ta. Aruncă un fulger şi arde-l, ca să dispară de pe faţa pământului!
Şi într-adevăr, în acea clipă a fulgerat o lumină cerească şi îngrozitoarea fiară dispăru şi nu am mai văzut-o niciodată de atunci, prin harul lui Dumnezeu.
Am auzit atunci o voce care mi-a spus:
– Ioane! Ioane! Te-am ajutat, precum Mi-ai cerut. Ai grijă de acum de sufletul tău, ca să nu păţeşti altele mai rele în veacul viitor!
– Doamne, am întrebat eu atunci cu mâhnire, de ce m-ai lăsat atât de mult să mă chinuiesc?
- Te-am încercat după puterea răbdării tale. Trecând astfel prin focul ispitelor, te vei prezenta în faţa Mea curat ca aurul. Niciodată nu permit să fie încercat un om mai presus de puterile sale, ca să nu fie batjocorit şi învins de şarpele cel rău şi viclean. Tu însă, ca să scapi de războiul patimilor celor trupeşti, roagă-te la sfântul Moise Ungarul. Acesta se dovedi mai puternic chiar decât dreptul Iosif în cuminţenie, şi de aceea îi poate ajuta foarte mult pe cei ce sunt luptaţi de patima curviei.
Atunci eu am strigat către Domnul:
– Doamne, pentru rugăciunile cuviosului Moise, miluieşte-mă!
Şi iată! Îndată m-a îmbrăţişat o minunată şi dulce lumină, care de atunci şi până acum a rămas şi luminează în peştera mea astfel încât, nu mai am nevoie de lumânări. Şi oricâţi vin aici cu credinţă, smerenie şi inimă curată, văd această dumnezeiască lumină care mă iluminează şi m-a eliberat de săgeţile celui vrăjmaş din acea noapte a Învierii."
http://www.pateric.ro/cuviosul-ioan-mult-nevoitorul/

Fani, te-am mai rugat sa nu te exprimi astfel, cand nu esti de acord cu ceea ce scriu. Te rog nu ma obliga sa-mi spun si eu parerea deschis despre modul tau de a percepe unele lucruri...

Acest lucru, despre placere, l-am gasit tot la Pr. Staniloae, precum si la SF. Maxim Marturisitorul; nu este inventia mea. Am mai citit inca intr-un loc, exprimat cu exact aceleasi cuvinte, dar nu stiu daca intr-o lucrare a Pr. Staniloae sau intr-o Omilie a Sf. Ioan Gura de Aur... dar gasesc eu, si revin.

Nici eu nu am spus ca este castrare, ci este o invingere a ei, cu multa vointa si in final cu ajutorul lui Dumnezeu.

Exemplele date mai sus sunt ale unor calugari care au depus un juramant si trebuiau sa faca orice efort sa il indeplineasca. Din moment ce pornesti pe drumul calugariei , este normal sa lupti impotriva oricarei porniri trupesti. Dar mi s-ar parea absurd ca o sotie sa isi refuze sotul pe care il iubeste( si o iubeste)la nesfarsit ca si cum i-ar fi un dusman, ca si cum invoiala ar insemna un viol, ca si cum ar fi o fecioara gata sa fie pangarita de un pagan.

Credeam ca s-a incheiat discutia asta.

1. Ma refeream la legi date de BOR actuala (caci mai face si asta), si nu citate din scripturi.
Inca o data: Biserica inseamna asa: credinta (in speta crestinism, ortodoxie), inseamna institutia cu organizarea ei teritoriala si etc., inseamna cler, inseamna credinciosi, monahi.
Deci care din acesti/acestea nu este de acord un lucru sau altul? Este clar ca oamenii bisericii: cler, monahi, credinciosi au pareri diferite.
Iisus Hristos nu a facut asa legi din sfera privata a omului. Citeam undeva (intr-un articol pe site) ca postul a fost inventat de un iudeu, si mai apoi de un grup de iudei care asa simteau ei sa faca.
Eu nu sunt impotriva bisericii, doar incerc sa gasesc explicatii. Fiindca dau mereu peste lucruri confuze: "cu intelegerea celuilalt, dar nu MVSDL, nu in posturi, nu in sarbatori, o saptamana inainte, trei zile dupa etc." scriu parintele Cleopa si altii." Ce sa intelegem noi oamenii de rand din asta? Acum spune si tu. Eu inteleg ca : "niciodata". Punct. Citeste si tu fraza inca o data.
Spune (nu stiu cine, ca pana mai acum cativa ani nici nu existau IVF si alte posibilitati medicale sa faci copii) ca sa nu faci tratament ca sa ai copii. Si alte chestii medicale. "Spune biserica" ziceti voi aici. Adica cine?

2. Citatul acela al psalmistului n-ai spus ce ai vrut cu el. Dar scrie acolo ceva interesant: "defaimeaza ceea ce cunosc". Exact asa si este. Sunt oameni care nu stiu ce este casatoria si o defaimeaza. Cum este asta? A interzice relatiile intr-o casnicie inseamna a o defaima, cum ca nu e compatibila cu credinta.

3. Traditia nu este scrisa - de aceea nu stim exact care este si ce cuprinde. Eu asa am inteles. Altfel am fi stiut exact ce spunea Fiul lui Dumnezeu atunci si nu ne mai contraziceam si multe ar fi fost altfel.

4. Si daca spui si tu ca sexualitatea fara pacat ne-a fost data pentru a procrea si ne-a fost data taina casatoriei tot pentru a invinge/evita pacatul, atunci de ce toate astea sunt incompatibile cu credinta, de ce se interzic? De ce sunt defaimate?
Eu asta incerc sa aflu.

5. Iar cu monahia. Nu stim noi cate le este de grea aceasta renuntare si nu stim noi ce se intampla cu trupul si sufletul lor, ce se intampla acolo in chilia lor, si daca chiar reusesc sa invinga natura. (Asa cum ei nu stiu ce este cu cei casatoriti. Sa fii casatorit si totusi sa faci abstinenta, este si mai rau. Si atunci ma intreb cine este mai incercat?). Dar vroiam sa spun ca:
- este f.grea aceasta alegere a monahiei
- totusi nu inteleg de ce trebuie sa fie asa. De ce nu poate sa existe credinta si familie impreuna. Mi se pare ca unele religii chiar interzic monahismul.
- si mai vedem si la cei care au obligatia celibatului (preoti catolici de ex.), ce probleme sunt.
Deci sa nu spunem ca sexualitatea poate fi depasita, ignorata, invinsa.
Daca Dumnezeu chiar dorea asta, ne facea asexuali (fara organe, fara hormoni, ne inmulteam in alt mod, daca ne mai inmulteam).
Deci sa nu dam vina pe Dumnezeu.

Ah, am auzit recent ca unii oameni se considera asexuali. Asta o fi pacat sau o fi un punct in plus pentru ei?

Unde scrie asta? Posturile sunt limitate in timp.

Nu e vorba ca scrie undeva ca nu ai voie sa faci copii; e pur si simplu firesc sa se intample asa; daca te casatoresti cu o femeie inseamna ca o faci in vederea intemeierii unei familii; iar familia ar trebui considerata sfanta...parerea mea

De ce, sophia? Nu mai sunt valabile Scripturile? Ele sunt valabile pana in vecii vecilor.
Biserica e si cladirea, si institutia, dar si Biserica cea vie a lui Hristos. Iar Hristos ne-a lasat un Testament. Pe acesta suntem datori sa-l intelegem si sa-l aplicam in viata noastra.
Daca nu tinem cont de Sf. Traditie, - care pentru informarea ta, a fost intre timp scrisa, astfel incat o putem citi si noi -, si nu tii cont nici de Sf. Scriptura, atunci nu vad ce mai intelegi tu prin credinta ortodoxa, caci nu mai ramane nimic.

Dragostea de care tot pomenesti, daca e inteleasa dupa capul nostru, dar in afara Scripturii si a Sf. Parinti, risca sa faca mai mult rau, cu intentii bune, ce-i drept. "Fara Mine nimic nu puteti face", ne spune Iisus Hristos. Acest lucru e valabil si in ceea ce priveste dragostea.

Dragostea este virtutea virtutilor si trebuie sa le ai pe toate celelate, pentru a o avea si pe aceasta, caci e cea mai inalta virtute. Vezi in acest sens II. Epistola a Sf. Apostol Petru.

In concluzie, cel, care nu are credinta, nu are fapte bune, cunostinta, infranare, rabdare, evlavie si iubire frateasca, nu are nici dragoste.

Pai da. In teorie sunt limitate in timp. Dar cat timp? De ordinul lunilor sau anilor? Ca nu e acelasi lucru. Ca in practica daca ai facut 3-4 copii si din motive intemeiate nu mai poti avea sau nu mai vrei, ar trebui sa te abtii pana la adanci batraneti, chiar daca ai vreo 25-30 de ani.

Si-a pus cineva intrebarile acestea sau intrebari similare acestora?
Oare este normal pentru un crestin sa se fereasca sa faca copii din cauza fricii ca nu va avea cu ce sa-i intretina?

Gasesti lungimea posturilor de peste an intr-un caledar bisericesc. Dar decizia iti apartine, daca vrei sa nu sa tii Post.

Raspunsul este: mantuirea.
Daca vrei sa afli mai multe, uite un link:
www.scribd.com
si dai cautare la Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Maxim Marturisitorul, Pr. Staniloae si vei gasi lucrari de cateva pagini sau chiar mai ample cu multe raspunsuri la intrebarile tale.

Lungimea posturilor o stiu pe de rost, era vorba de aplicabilitate. Daca ar fi vorba numai de posturile din calendar nu ar fi mare problema, dar practic: ai avut raport, ramai insarcinata, clar un an nu mai ai voie. Anul urmator: se repeta situatia. Apoi mai stai vreo 2-3 ani pe tusa si iar...Teoretic ai voie in toate perioadele de nepost, practic totul se reduce o data pe an sau o data la 2-3 -5- 10 ani, mai stiu eu...
Si parca ar conta numai ce vreau eu...De parca intr-o familie, sotia poate tine post conjugal, iar sotul nu si invers. Pot sa ma abtin singura de la alimente de ,,dulce´´, pot singura sa nu beau, pot singura sa nu fumez, dar nu pot singura sa nu am relatii intime...

Daca Adminul iti accepta acest stil jignitor, - pentru tine, nu pentru mine, - atunci si eu pot face abstractie de el.

... si, dupa p. Arsenie Boca, ar trebui sa faci abstinenta cam de doi ani la fiecare copil (sarcina plus alaptatul - eu am alaptat un an jumatate). Cica 'se opreste cu asprime' sa ai raporuri in aceste perioade.
Si cica sa te abtii de la placere ca placerea ne-a scos din rai.
Imi pare rau Anca, dar chiar as vrea sa ne dai citatele din parintele Stainloae unde scrie asa ceva. Stiu ca am mai discutat de ceva asemanator dar era vorba de altceva, nu de scoaterea din rai.
A inceput sa ma oboseasca tare discutia asta.. Cum ii zivceam lui Hmiron, oricum fiecare e convins de la inceput si nu convinge pe nimeni. Fiecare sa-si traiasca sexualitatea asa cum a inteles. Va doresc mult succes! :104::4:

Tot astfel le vorbeş i şi elevilor tăi ? Trăiţi vă viaţa precum a- ti înţeles fiecare . . . Bravo doamna prof. de religie FANI ! . . .

Pai, ultima data cand m-am uitat, nimeni de pe acest forum nu este elevul meu. Nu pretind sa va fiu profesoara. ;-)
Si in al doilea rand, daca un elev de-al meu nu accepta ce ii spun si dupa ce ii dau toate datele ramane pe a lui, ce ai vrea sa ii spun? Pot sa ii spun (daca asa este) ca poate sa faca ceva dar ca nu asta este punctul de vedere ortodox.
In cazul nostru, cum discutia este deschisa, pot sa ii spun ca asta este ce am inteles eu din ortodoxie dar daca el nu accepta sa mai caute.