Caută "Jurnalul fericirii".

Anul acesta am citit "Despre nesfinţii sfinţi şi alte povestiri", mi-a plăcut enorm, o recomand. De vreo lună am început "Sf. Serafim de Sarov, o biografie spirituală", dar m-am ocupat mai mult de beletristică.
Astăzi citesc "Mă numesc Roşu" de Pamuk şi "Calitatea luminii" de Mircea Pricăjan.

Daca nu e prea mare deranjul, ce parere aveti despre urmatoarele carti : Camasa lui Hristos, Ben Hur si Quo Vadis?

A citi/ a trăi
 

Dragi forumişti, bine v-am regăsit!

Deşi se pare că sunt din ce în ce mai puţini "veterani" ai forumului :-)

Am citit recent "Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos" a părintelui Ioachim Parr, monah la New York. Cartea, în două volume, este o colecţie de convorbiri duhovniceşti purtate în principal la mănăstiri din Rusia. Lait-motivul cărţii este acela că suntem stăpâniţi de iubirea de noi înşine, care ne împiedică de la îndeplinirii celor două porunci, de a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, din toată inima noastră şi din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Din cauza iubirii de noi înşine ni se par grele fie viaţa în mănăstire, fie diversele noastre îndatoriri.

Am mai citit "Tâlcuire la Sfântul Maxim Mărturisitorul - Capete despre dragoste" de arhimandritul Emilianos Simonopetritul şi am prins gustul scrierilor sale (am început acum şi "Despre rugăciune - Tâlcuire la Avva Evagrie").

Dar unul din sfaturile pe care l-am regăsit în lecturile recente este acela că este important să ajungem să trăim cărţile duhovniceşti pe care le citim. În Pateric, mi se pare, se povesteşte că ucenicii din trecut mergeau la părintele lor duhovnicesc rar, dar aveau grijă să împlinească cuvântul pe care îl primeau de la acesta. Eu una merg des la părintele duhovnic, dar...

Hmm, am vreo 4 volume de Joachim Parr în casă și totuși cea mai bună carte a lui mi s-a părut „Când cei doi devin una”.

Problema la cărțile lui e că nu știi ce e exagerare, ce e pură fabulație în istorisirile sale, personal nu aș mai da bani încă o dată pe traducerile sale, după ce am văzut că e și contestat de către foști membri din parohia lui pe motiv că și-ar fi falsificat o parte din biografie, iar Patriarhia Moscovei l-a oprit de la slujire de acum 2 ani pe motive disciplinare.

Cred că ajunge să citești un singur volum de-al lui și e ca și cum ai citit totul din gama „convorbiri pe tărâm străin”, ideile sunt repetitive, mai degrabă publicarea cărților sale face parte din graba concurențială de a tipări în exclusivitate cărți traduse de afară fără o verificare.

În afară de volumul Când cei doi devin una, după ce am citit Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos vol.1 și 2 și Convorbiri pe pământ rusesc, nu aș recomanda și nici măcar nu aș da în dar nicio altă carte din gama Joachim Parr.

Cum am devenit ortodox .
Peter Gillquist

Am citit Quo vadis, dar cred ca eram prea tanar atunci si nu-mi mai aduc aminte mai mult decat ca undeva in Imperiul Roman apare intrebarea: "Quo vadis Domine".
Mi-a fost sugerata nu o data si Camasa lui Hristos in copilarie de mama, pe care pana la urma am citit-o si care m-a impresioant foarte mult incat eram gata sa pun mana pe Hristos(si pe camasa Lui), asa parea de reala actiunea.

Acum vreau sa scriu un fragment foarte valoros dintr-o scrisoare scrisa de Valeiru Gafencu, scrisoare pomenita in "Sfantul inchisorilor":
"Dragostea este cea mai mare virtute. Dragostea este insasi desavarsirea. Cand dragostea, in loc sa o darui Izvorului a tot binele, lui Dumnezeu si, prin El, aproapelui tau, o daruiesti acestei lumi pamantesti, deci ii rastorni sensul, ea devine din cea mai minunata virtute, cea mai primejdioasa patima.
...
Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu atatea daruri, incat prin staruinta in virtute, cu ajutorul Parintelui Ceresc, el poate sa se mantuiasca...
Ceea ce ne-a daruit Dumnezeu, Lui sa-I daruim. El ne-a daruit viata, deci pentru El sa traim. El ne-a daruit iubirea, Lui sa i-o daruim."


P.S. Imi cer scuze pentru intarzierea cu care am raspuns la intrebarea lui Marcel Ionut.

O mie de pagini:

Gândire și Destin
de Harold W. Percival



Mai multre informatii(in limba romana): https://ro.thewordfoundation.org/despre-noi/

Ce carte buna despre subiectul pocaintei imi puteti recomanda? Nu caut vieti de sfinti ci strict despre acest subiect ma intereseaza

Pildele Domnului si Psalmii, poate si Eclesiastul si ce a mai scris Slomon sau Cartea lui Iov, Samson si Daniel... si semnul lui Iona proorocul.

"The Didache: text, translation, analysis and commentary" (Aaron Milavec). O excelenta, pe înțelesul tuturor, carte despre unul dintre cele mai fascinante texte crestine: Didahia

Salutare. Revin si eu cu 2 recomandari. ,, A fost minunea Maicii Domnului '' de Giorgios Psaltakis. Am ajuns la jumatatea ei si va pot spune ca m-a impresionat bogatimea de marturii. Este scrisa intr-un limbaj accesibil si placut si prezinta diverse situatii : vindecari a unor boli care nici doctorii nu le dadeau sanse, situatii periculoase si cate si mai cate .
A doua se numeste ,, Viata si minunile Sfantului Mare Mucenic Mina ,, editura Meteor Press( Publishing). Citindu-i viata si minunile am simtit ca si cum citesc un basm. Minunile sale din trecut au fost atat de neobisnuite. Si va dau marturie ca si pe mine m-au ajutat sfintii. Am luat permisul fara mari probleme. Apelati la ei cu incredere si nadejde!

Din pacate, in ultima vreme, am citit biblioteci intregi de "carti" (sticle). Precis rad dracii sobrii de mine... dar nadajduiesc sa mi se socoteasca cinstire, ca cinstesc... ca paritii si fratii neamurile primarului State... ale lui statele unite. (trist dar adevarat, rugati-va pentru noi... sa cinstim fara sa mai "citim" mult prea multe carti tari.)
:44::57::64: